ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 978/2018

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene-Direcția Generală Programe Europene Competitivitate, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, nr. x/27.10.2016 și a Deciziei nr. 14854 din 20 martie 2016 de soluționare a contestației formulate împotriva procesului-verbal, iar în subsidiar exonerarea reclamantei de la plata creanței bugetare în cuantum de 92.025,50 RON.

Distinct de acțiune, reclamanta a formulat și cerere de chemare în garanție a S.C. B. S.R.L. și a celor șase funcționari publici din cadrul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene: C., D., E., F., G. și H., solicitând obligarea chemaților în garanție la plata sumei de 92.025,50 RON, în situația respingerii acțiunii principale.

Prin încheierea din data de 25 ianuarie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca inadmisibile în principiu, cererile de chemare în garanție formulate de reclamantă împotriva S.C. B. S.R.L. și a celor șase funcționari publici din cadrul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene: C., D., E., F., G. și H., reținând că nu sunt îndeplinite condițiile art. 72 din C. proc. civ., având în vedere obiectul acțiunii deduse judecății, respectiv anularea unor acte administrative emise de pârât, în discuție fiind pusă legalitatea și temeinicia actelor contestate.

Împotriva acestei încheieri, în baza art. 64 alin. (4) și art. 74 alin. (2) din C. proc. civ., a declarat apel reclamanta S.C. A. S.R.L.

În raport cu calea de atac exercitată de reclamantă, întrucât calea de atac a apelului este incompatibilă cu specificul materiei contenciosului administrativ, cauzele având ca obiect cereri de apel formulate în temeiul dispozițiilor C. proc. civ. împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de curțile de apel, ca instanțe de contencios administrativ, se califică și vor fi înregistrate ca cereri de recurs.

În motivarea căii de atac, recurenta a reluat pe larg situația de fapt, susținând, în esență, că are calitatea de beneficiar în cadrul Contractului nr. x/16.09.2014 încheiat între aceasta și S.C. B. S.R.L. în calitate de prestator și respectiv Contractul de finanțare nr. x/16.06.2014 încheiat cu ministerul (AM POS CCE), iar cererile de chemare în garanție a fost formulate pentru situația în care va cădea în pretenții în ce privește consecințele actelor administrative contestate și va fi obligată la acoperirea creanței bugetare stabilite în sarcina sa.

În opinia recurentei, în mod greșit au fost respinse cererile de chemare în garanție, hotărârea fiind dată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 72 din C. proc. civ., întrucât cererile sunt admisibile, având în vedere că autorul Planului de afaceri a fost S.C. B. S.R.L., iar acest Plan a fost verificat de cei șase funcționari publici din cadrul ministerului pârât, ajutorul nerambursabil fiindu-i acordat din fondurile europene după verificarea efectuată de aceștia, care au monitorizat derularea întregului proiect.

Prin urmare, în eventualitatea respingerii acțiunii, a considerat că răspunderea nu trebuie să fie a societății recurente, ci a chemaților în garanție care urmează să o despăgubească în cazul menținerii creanței bugetare.

În concluzie, recurenta a solicitat admiterea căii de atac așa cum a fost formulată, cu consecința admiterii în principiu a celor două cereri de chemare în garanție.

Prin întâmpinările formulate, intimații-chemați în garanție S.C. B. S.R.L și C., D., E. și F. au solicitat respingerea căii de atac exercitate, în cauză nefiind îndeplinite prevederile art. 72 din C. proc. civ.

Intimata societate a susținut că respectivul demers judiciar este și inadmisibil întrucât calea de atac este recursul și nu apelul, iar intimații funcționari publici au solicitat recalificarea căii de atac din apel în recurs.

II.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Instanța de control judiciar constată că sunt nefondate criticile formulate, care se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., încheierea atacată fiind pronunțată cu aplicarea corectă a prevederilor art. 72 alin. (1) din C. proc. civ., care prevăd:

"

Partea interesată poate să cheme în garanție o terță persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte cu o cerere separată în garanție sau în despăgubiri".

Obiectul cererii principale deduse judecății îl constituie actele administrative întocmite de autoritățile competente potrivit O.U.G. nr. 66/2011, respectiv procesul-verbal, prin care s-a stabilit o creanță bugetară în sarcina reclamantei în sumă de de 92.025,50 RON, și decizia de soluționare a contestației formulate împotriva respectivului proces-verbal.

Procedura de contestare a actelor administrative emise potrivit O.U.G. nr. 66/2011, în cazul în care se stabilesc sume neeligibile sau de plată, în condițiile în care acestea au fost încasate, este reglementată de acest act normativ, care însă nu prevede posibilitatea acțiunii în despăgubiri sau pentru eventuala garanție ce ar rezulta din încheierea contractului de finanțare între autoritatea contractantă (beneficiar al finanțării) și cel care a executat contractul.

Prin urmare, nu sunt admisibile cererile de chemare în garanție în procedura de contestare a actelor administrative potrivit O.U.G. nr. 66/2011, în care părți figurează beneficiarul și autoritatea contractantă.

La analiza admisibilității unei cereri de chemare în garanție se verifică și existența unei legături între cererea principală și cererea de chemare în garanție, în sensul că trebuie să fie o legătură de dependență și de subordonare între cele două cereri, așa încât soluția ce se va da cu privire la cererea principală să poată influența soluția ce se va pronunța asupra cererii de chemare în garanție, ceea ce în cauză nu s-a dovedit.

În speță, răspunderea pretinsă de recurentă că ar exista în sarcina terților chemați în garanție S.C. B. S.R.L. și cei șase funcționari publici este fundamentată pe o pretinsă angajare de răspundere contractuală (cu S.C. B. recurenta a încheiat un contract de prestări servicii), respectiv delictuală (pentru cei șase funționari publici) în sarcina părților chemate în garanție.

Prin urmare, despăgubirea pe care recurenta afirmă că i-ar datora-o părțile chemate în garanție nu este influențată de soluția ce s-ar da acțiunii principale deduse judecății.

În consecință, intimatele chemate în garanție de către recurentă nu sunt părți în contractul care a dat naștere la raporturile juridice supuse examinării în litigiul principal, iar solicitarea recurentei-reclamante de a fi despăgubită de către acești terți, în eventualitatea în care ar cădea în pretenții în urma soluționării acțiunii formulate, excede limitelor controlului judecătoresc ce se exercită în cauza de față, raportat la obiectul acțiunii principale.

Conchizând, Înalta Curte constată că toate criticile recurentei sunt nefondate, prima instanță, prin hotărârea atacată, în raport cu circumstanțele de fapt ale litigiului, a realizat o corectă interpretare și aplicare a normelor de drept aplicabile.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 64 alin. (4) din C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii din 25 ianuarie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 martie 20187.