ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1678/2018

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 12 aprilie 2017, pe rolul Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Asociația A., în contradictoriu cu pârâții Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, Regiunea Nord Vest și Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, prin Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (A.M.P.O.S.D.R.U.), a solicitat:

- anularea în totalitate a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare nr. x/09.09.2016, pentru proiectul POSDRU/83/5.2/S/54638 cu titlul "Educația - A Doua Șansă", cod SMIS 21390, emis de către OIRPOSDRU NV, ca netemeinic și nelegal;

- anularea în totalitate a Deciziei nr. 4171/21.11.2016, emisă de către Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul OIRPOSDRU NV, prin care a fost respinsă contestația înregistrată la OIRPOSDRU NV sub nr. x/2016, formulată de reclamantă, ca neteminică și nelegală;

- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

2.1. Prin sentința civilă nr. 3086 din 20 noiembrie 2017, Tribunalul Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj.

În motivarea hotărârii, Tribunalul a reținut că actul administrativ analizat în cauză are drept obiect sume reprezentând finanțare nerambursabilă, fiind necesar a se stabili poziția organului emitent, în vederea verificării competenței instanței de judecată.

Astfel, autoritatea de management este Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, conform H.G. nr. 15/2017, având calitatea de autoritate centrală, acesta delegând competențele de ordin administrativ către 8 structuri regionale subordonate, printre care se regăsește și pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, Regiunea Nord Vest.

Obiectul acțiunii îl constituie anularea corecțiilor financiare operate prin scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr. 3236/23.08.2016 și a Deciziei nr. 4292/29.11.2016, emisă de Comisia de soluționare a contestației din cadrul Organismului Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, Regiunea Nord Vest.

Prin urmare, sumele derulate, potențial imputate, respinse la decontare, reprezintă creanțe bugetare supuse procedurii O.G. nr. 92/2003, fapt ce determină incidența art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 referitor la creanțele ce privesc taxe și impozite, contribuții, datorii și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 RON, care revin în competența de soluționare a curții de apel.

2.2. Prin sentința civilă nr. 19 din 01 februarie 2018, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei către Tribunalul Maramureș, și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestui conflict.

În argumentarea hotărârii astfel pronunțate, Curtea a reținut că, raportat la dispozițiile art. 10 alin. (1)

1

din Legea nr. 554/2004, pentru stabilirea instanței competente este aplicabil criteriul poziționării în cadrul sistemului administrației publice a autorității emitente a actului administrativ contestat.

Întrucât cele doua acte administrative contestate (Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare și Decizia nr. 4171/21.11.2016) sunt emise de pârâtul Organismului Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, Regiunea Nord Vest, iar această autoritate este de rang local, competența de soluționare a cauzei revine tribunalului.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Dispozițiile art. 10 alin. (1)

1

din Legea nr. 554/2004 prevăd: "Toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel."

Problema ce a generat conflictul de competență între cele două instanțe privește utilizarea diferită a celor două criterii stabilite de textele anterior citate în vederea stabilirii instanței competente, respectiv criteriul valoric sau criteriul poziționării autorității emitente în sistemul instituțional.

Înalta Curte apreciază că Tribunalul Maramureș a făcut o greșită aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, aplicând cu prioritate criteriul valoric al actelor administrative contestate, fără a ține seama de caracterul de autoritate publică locală a organului emitent, pornind de la o greșită încadrare a corecțiilor financiare ca făcând parte din categoria taxelor și impozitelor, contribuțiilor, datoriilor vamale, precum și accesorii ale acestora.

În cauza de față, obiect al contestării îl reprezintă Decizia Comisiei de soluționare a contestațiilor nr. 4171/21.11.2016, act administrativ atacat potrivit art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011: "Deciziile pronunțate în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare."

Înalta Curte reține că actul administrativ contestat emană de la pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, Regiunea Nord Vest și privește o neregulă referitoare la utilizarea fondurilor europene nerambursabile, pârâtul nerecunoscând caracterul eligibil al unor cheltuieli în sumă totală de 4.971.181,79 RON. Prin urmare, nu vor fi avute în vedere dispozițiile art. 10 alin. (1)

1

din Legea nr. 554/2004, acestea reglementând, în mod special, situația actelor administrative având ca obiect fonduri europene nerambursabile emise de autoritățile centrale, ci dispozițiile art. 10 alin. (1) din același act normativ.

În ceea ce privește natura corecțiilor financiare aplicate, Înalta Curte constată că acestea nu fac parte din enumerarea limitativă prevăzută de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 (taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora), astfel încât criteriul valoric prevăzut de acest text nu este aplicabil, urmând ca, la stabilirea competenței de soluționare a cauzei, să fie avut în vedere criteriul rangului autorității emitente.

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte apreciază că instanța competentă să soluționeze cererea de chemare în judecată este Tribunalul Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în raport de calitatea de autoritate publică regională a pârâtului Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, Regiunea Nord Vest, emitentul Deciziei nr. 4171/21.11.2016.

În acest sens este și Soluția de principiu adoptată de secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 19 octombrie 2015, potrivit căreia:

"În litigiile având ca obiect deciziile de soluționare a contestațiilor, atacate în temeiul art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, instanța competentă se determină în raport cu prevederile art. 10 alin. (1) și (1

1

) din legea nr. 554/2004, după cum urmează: conform art. 10 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004, cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secția de contencios administrativ și fiscal a curții de apel; conform art. 10 alin. (1) din legea nr. 554/2004, cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice locale, se soluționează în fond de secția de contencios administrativ a tribunalului."

Pentru aceste considerente, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze prezenta cauză este Tribunalul Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Asociația A. și pe pârâții Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, Regiunea Nord Vest și Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, prin Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (A.M.P.O.S.D.R.U.), în favoarea Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 aprilie 2018.