ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 924/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată în data de 25.08.2017 pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Asociația A. Baia Mare a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Ministerul Fondurilor Europene - Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea București Ilfov, în conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 50 alin. (8) din O.U.G. nr. 66/2011 coroborat cu art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ Proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență, înregistrat la emitent sub nr. x din 26.06.2017, până la soluționarea pe fond a acțiunii în contencios ce va avea ca obiect anularea actului administrativ.

2.1. Prin sentința nr. 320/2017 din 13 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea în favoarea Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a considerat că pârâtul Organismul Intermediar pentru P.O.S.D.R.U., Regiunea București Ilfov este potrivit H.G. nr. 1578/2013, Ordinul MMFES 141/2007, O.U.G. nr. 23/2016, art. 12 din O.U.G. nr. 1/2017 o autoritate regională.

Prin urmare, în raport de competențele acesteia, O.I.P.O.S.D.R.U., Regiunea București - Ilfov se înfățișează ca o autoritate publică asimilată autorităților locale, astfel încât nu sunt incidente dispozițiilor art. 10 alin. (1)

1

din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 14, 15 din Legea nr. 5654/2004, cu modificările completările ulterioare, care conferă curților de apel competență materială în prima instanță exclusiv în legătură cu cererile ce privesc actele emise de autoritățile publice centrale.

Împrejurarea că această autoritate exercită atribuțiile în temeiul unui acord de delegare de funcții nu este relevantă pentru determinarea competenței de soluționare a acțiunii, cât timp nici dispozițiile art. 10 alin. (1) și nici ale art. 10 alin. (1)

1

din Legea nr. 554/2004 nu disting, după cum actul supus cenzurii instanței de contencios administrativ este emis în baza competenței primare sau a unei competențe delegate autorității publice, decisiv sub acest aspect fiind rangul autorității publice emitente a actului administrativ contestat.

De altfel, prin delegarea competenței, autoritatea publică dobândește o capacitate administrativă proprie, astfel că în exercitarea atribuțiilor astfel dobândite autoritatea publică nu se înfățișează ca un simplu mandatar.

În această situație, pentru stabilirea instanței competente material să soluționeze prezentul litigiu, trebuie aplicate dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene (…) se soluționează în fond de către tribunalele administrativ - fiscale."

2.2. Prin sentința nr. 3340 din 4 decembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetenței materiale pentru soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulate de reclamanta Asociația Centrul de Cercetare și Formare a Universității de Nord Baia Mare, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea București Ilfov, în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Maramureș a reținut că obiectul acțiunii îl constituie suspendarea executării actului administrativ - proces-verbal de constatarea neregulilor și de stabilite a creanțelor bugetare pentru programele operaționale din cadrul obiectivului convergență emis sub nr. x/2017, până la soluționarea pe fond a acțiunii în contencios.

Actul contestat a fost emis în baza O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, verificările efectuate în vederea deductibilității și a neregulilor finalizându-se cu întocmirea unui proces-verbal de constatare și de stabilire a creanțelor bugetare sau a unor corecții financiare.

Creanțele bugetare rezultate din nereguli astfel constatate sunt asimilate creanțelor fiscale în sensul drepturilor și obligațiilor ce revin creditorilor sau autorităților competente în gestionarea fondurilor nerambursabile.

Sumele derulate, potențial imputate, respinse la decontare, reprezintă creanțe bugetare supuse procedurii O.G. nr. 92/2003, fapt care determină, raportat la Legea nr. 554/2004 incidența tezei a II-a a alin. (1) al art. 10 sus amintit vizând "creanțele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii fiscale precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 RON", care rămân a fi soluționate de secția de contencios administrativ a Curții de Apel.

De asemenea, s-a reținut și faptul că litigiul dedus judecății vizează un contract de finanțare cu o valoarea de 9.769.987 RON, iar actul administrativ contestat vizează suma de 1.440.000 RON, superioară pragului de 1.000.000 RON stabilit ca limită de competență, fapt care determină competența materială procesuală a Curții de Apel Cluj, unde de altfel a și fost înregistrată acțiunea.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

În cauza de față, obiectul cererii de suspendare îl reprezintă Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale nr. x din 26.06.2017 emis de OIR POSDRU Regiunea București Ilfov.

Analizând actul administrativ contestat, Înalta Curte reține că acesta emană de la Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea București Ilfov și privește nereguli referitoare la utilizarea fondurilor nerambursabile.

Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ., făcând o dublă distincție pentru stabilirea competenței instanțelor de contencios administrativ: în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

Astfel, pe de o parte, se distinge între actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene (litigii ce sunt date în competența tribunalelor administrativ-fiscale) și acte administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale (litigii ce sunt date în competența secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel).

Pe de altă parte, legea distinge între actele administrative care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON (litigii ce sunt date în competența tribunalelor administrativ-fiscale) și acte administrative care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON (litigii ce sunt date în competența secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel).

Potrivit art. 10 alin. (1)

1

din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ:

"Toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel".

Înalta Curte reține că în procedura reglementată de O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau fondurilor publice naționale aferente acestora, în baza cărora au fost emise actele contestate, competența materială a instanței de contencios administrativ este stabilită exclusiv în raport de nivelul autorității publice care emite actul administrativ, în condițiile art. 10 alin. (1)

1

din Legea nr. 554/2004, așa cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 76/2012, fără a mai fi pusă în discuție valoarea și natura creanței în raport cu dispozițiile art. 10 alin. (1) din lege, privind competența materială comună în materia contenciosului administrativ.

Art. 10 alin. (1)

1

instituie așadar o renunțare la criteriul valoric în determinarea competenței și o revenire la criteriului rangului autorității emitente.

Însă, în prezenta cauză, astfel cum a reținut și Curtea de apel, prin cererea adresată instanței de contencios administrativ s-a solicitat suspendarea unui act administrativ privind finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene emise de OIR POSDRU Regiunea București-Ilfov, care privește o creanță bugetară în sumă de 1.424.560,54 RON stabilită în sarcina reclamantei.

După cum se observă, actele atacate nu emană de la o autoritate centrală, ci de la o autoritate regională, asimilată celor locale și județene în raport de aria sa de competență.

Drept urmare, în cauza de față nu sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1)

1

din Legea nr. 554/2004, deoarece obiectul acțiunii privește acte emise de Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea București-Ilfov, care se înfățișează ca o autoritate publică asimilată autorităților locale, astfel că litigiile privind suspendarea/anularea actelor emise de această autoritate având ca obiect sume reprezentând finanțare nerambursabilă din partea Uniunii Europene sunt de competența secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale tribunalelor, în primă instanță.

După cum bine a remarcat curtea de apel în motivarea soluției de declinare a competenței, împrejurarea că OIR POSDRU București-Ilfov a acționat în baza unui acord de delegare de funcții prezintă relevanță exclusiv din perspectiva verificării competenței de emitere a actului, iar existența delegării este lipsită de orice relevanță pentru stabilirea autorității care are calitatea de emitent al actului contestat, pentru stabilirea rangului acesteia și, pe cale de consecință, pentru determinarea instanței competente teritorial. Ca efect al delegării de competență, autoritatea publică dobândește o capacitate administrativă proprie și nu se poate considera că, în exercitarea atribuțiilor astfel dobândite, se înfățișează ca un simplu mandatar.

Ca atare, în speță fiind supuse cenzurii acte administrative emise de o autoritate publică locală, competența se va stabili în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, prin aplicarea criteriului rangului autorității emitente.

În subsidiar, și dacă s-ar avea în vedere dispozițiile art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 (potrivit cărora ceea ce se atacă în față instanței este decizia de soluționare a contestației) coroborate cu art. 14 din Legea nr. 554/2004 (care se referă la instanța competentă pentru anularea actului), tot tribunalului i-ar reveni competența materială, cât timp organul învestit în mod legal cu soluționarea contestației administrative este tot pârâtul OIPOSDRU Regiunea București - Ilfov.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta Asociația A. Baia Mare în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Organismul Intermediar Regional pentru programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea București Ilfov, în favoarea Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 martie 2018.