ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1157/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, reclamanta a solicitat instanței anularea Deciziei nr. 4292/29.11.2016, emisă de Comisia de soluționare a contestației din cadrul OIRPOSDRU Nord Vest, prin care a fost respinsă contestația înregistrată la OIRPOSDRU NV sub nr. x/2016, formulată de Asociația A. împotriva Scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. 3236/23.08.2016, ca netemeinică și nelegală; anularea în parte a Scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. 3236/23.08.2016 emisă OIRPOSDRU NV în ceea ce privește sumele declarate neeligibile, ca netemeinică și nelegală; constatarea eligibilității tuturor cheltuielilor solicitate spre rambursare prin Cererea de rambursare nr. 4/25.02.2014 și, prin urmare: a. în principal: obligarea pârâtelor la plata sumei de 4.088.574,62 RON solicitată prin Cererea de rambursare nr. 4/25.02,2014 și declarată neeligibilă; b. în subsidiar: obligarea pârâtelor la emiterea unei Scrisori standard de validare și aprobare spre rambursare a sumei de 4.088.574,62 RON solicitată prin Cererea de rambursare nr. 4/25.02.2014 și declarată neeligibilă; obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

2.1. Hotărârea Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 3087 din 20 noiembrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x al Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția de necompetență materială a instanței, invocată de către pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane", Regiunea Nord Vest și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal.

În considerentele sentinței s-a reținut că Ministerul Dezvoltării Regionale Administrației Publice și Fondurilor Europene reprezintă autoritatea de management pentru implementarea programelor finanțate prin instrumente structurale, autoritatea de management (autoritate centrală), care a delegat competențele administrativ regionale celor opt structuri subordonate printre care și instituției pârâte OIRPOSDRU NV, însă toate actele încheiate de reprezentant sunt considerate a fi încheiate de mandant, respectiv de autoritatea centrală.

Astfel, s-a apreciat că de fapt caracterul local (regional) sau național al unei autorități se califica prin raportare la gradul efectiv de autonomie și la efectul teritorial sau național al proiectelor de finanțare avizate, art. 10 alin. (1)

1

din Legea nr. 554/2004 fiind o normă specială care vizează exclusiv actele emise de autoritățile publice centrale.

Pe de altă parte, s-a reținut că actul contestat a fost emis în baza O.U.G. nr. 66/2011 și că se impune aplicarea criteriului valoric în stabilirea competenței materiale, deoarece sumele respinse la decontare sunt creanțe bugetare supuse procedurii O.G. nr. 92/2003, ceea ce determină incidența tezei a II-a a alin. (1) al art. 10 din Legea nr. 554/2004, fiind vorba în speță despre un contract de finanțare cu o valoare de 11.998.391 RON, iar actele administrative contestate cumulează suma de 4.372.780 RON, superioară pragului de 1.000.000 RON stabilit ca limită de competență a tribunalului, în condițiile în care reclamanta și-a manifestat opțiunea de a accesa instanța de la sediul său.

2.2. Hotărârea Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 28/2018 din 14 februarie 2018, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale privind soluționarea cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta Asociația A. în contradictoriu cu pârâții Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane", Regiunea Nord Vest (OIRPOSDRU NV) și Ministerul Fondurilor Europene prin Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" (AMPOSDRU) și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

În consecință, a dispus suspendarea judecății cauzei și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că actul care se atacă la instanța de contencios administrativ este decizia nr. 4292/29.11.2016 emisă de Comisia de soluționare a Contestației din cadrul Organismului Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Nord-Est, acest organism având rangul unei autorități locale, ceea ce atrage aplicabilitatea dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2001, atribuind competența de primă instanță în favoarea tribunalului.

În schimb, s-a reținut că prevederile art. 10 alin. (1)

1

din Legea nr. 554/2004 nu erau incidente cauzei, deoarece autoritatea emitentă a actului contestat nu este o autoritate centrală și, de asemenea, că nu este incident criteriul valoric stabilit în art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, acesta aplicându-se în situația în care actul administrativ contestat privește "taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora", or actul administrativ în cauză privește cheltuieli constatate a fi neeligibile în cadrul contractului de finanțare POSDRU nr. E8638, nr. identificare proiect POSDRU 96/6.2/S/60588.

II. Decizia ICCJ pronunțată în regulator de competență

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, urmează să stabilească competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune în anularea Deciziei nr. 4292/29.11.2016 emisă de Comisia de soluționare a contestației din cadrul OIRPOSDRU Nord Vest, prin care a fost respinsă contestația formulată de aceasta împotriva scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. 3236/23.08.2016, prin care se solicitase anularea în parte a respectivei scrisori, în ceea ce privește sumele declarate neeligibile.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește norma de drept aplicabilă situației deduse judecății prin prezenta speță, respectiv cea care guvernează acțiunile în justiție îndreptate împotriva deciziilor de soluționare a contestațiilor administrative îndreptate împotriva actelor emise de către autoritățile cu competențe în administrarea fondurilor europene.

În cauza de față, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Înalta Curte constată că dispozițiile legale incidente, în raport de care urmează a se stabili competența de soluționare a cauzei, sunt cele prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

În speță, se constată că actul atacat în reprezintă decizia nr. 4292/29.11.2016 emisă de Comisia de soluționare a Contestației din cadrul Organismului Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Nord-Est, organism ce are rangul unei autorități publice locale, ceea ce determină competența materială a tribunalului în primă instanță, în conformitate cu dispozițiile legale anterior evocate.

Astfel fiind, se constată că în mod greșit Tribunalul Maramureș a considerat că, de fapt, caracterul local (regional) sau național al unei autorități publice se stabilește prin raportare la gradul efectiv de autonomie și la efectul teritorial sau național al proiectelor de finanțare avizate, precum și că toate actele încheiate de reprezentant sunt considerate a fi încheiate de mandant, respectiv de autoritatea centrală câtă vreme în contenciosul administrativ calitate procesuală are emitentul actului administrativ contestat, iar unul dintre cele două criterii care determină competența de soluționare a acestor cauze este tocmai rangul autorității emitente.

De altfel, o asemenea interpretare ar lipsi de conținut noțiunea de autoritate publică locală, căci fiecare autoritate publică locală ține de o autoritate publică centrală, care îi coordonează activitatea în acord cu reglementarea legală care o prevede.

De asemenea, Înalta Curte constată că, în speță, nu este incident criteriul valoric stabilit prin art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, deoarece, astfel cum în mod corect a stabilit Curtea de Apel Cluj, acesta devine incident în situația în care actul administrativ contestat privește taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora, ceea ce nu este cazul în speță, unde se contestă cheltuieli constatate a fi neeligibile în cadrul contractului de finanțare POSDRU nr. E8638, nr. identificare proiect POSDRU 96/6.2/S/60588.

Pe de altă parte, nu se poate reține nici incidența prevederilor art. 10 alin. (1)

1

din Legea nr. 554/2004, având în vedere că acest text de lege privește o situație derogatorie de la regula instituită în alineatul precedent, conform căreia atunci când se contestă acte administrative având ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene cu emitent - autoritate publică centrală, competența aparține secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, indiferent de valoare.

Prin urmare, în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența materială de soluționare a cauzei de față aparține Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Această soluție se impune cu atât mai mult cu cât problema stabilirii competenței instanțelor judecătorești de a soluționa acțiunile judiciare formulate împotriva deciziilor pronunțate în soluționarea contestațiilor de către autoritățile publice centrale având ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, a făcut obiectul Soluției de principiu a secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată în data de 19 octombrie 2015, potrivit căreia:

În litigiile având ca obiect deciziile de soluționare a contestațiilor, atacate în temeiul art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, instanța competentă se determină în raport cu prevederile art. 10 alin. (1) și (1^1) din Legea nr. 554/2004, după cum urmează:

- conform art. 10 alin. (1^1) din Legea nr. 554/2004, cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secția de contencios administrativ și fiscal a curții de apel;

- conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice locale, se soluționează în fond de secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea în favoarea Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta Asociația A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Fondurilor Europene, prin Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (AMPOSDRU) și Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, Regiunea Nord Vest, în favoarea Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 martie 2018.