ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1825/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 19.12.2014 sub nr. x/2014 pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/27.11.2014 întocmit de pârâtă în lucrarea nr. x/12.02.2014.

Prin sentința civilă nr. 39/CA pronunțată în data de 18 martie 2015, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, având ca obiect conflict de interese/incompatibilitate constatate de ANI, ca nefondată.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a declarat recurs reclamantul A., care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea sa recurentul a precizat că nu există conflict de competență doar pentru că a votat Hotărârea Consiliuluiu Local nr. 07/26.02.2013, întrucât acest vot nu îi aduce nici un beneficiu sau avantaj la Contractul de închiriere nr. x/8.03.2011 pe care îl încheiase cu Primăria Comunei IC Brătianu, județul Tulcea, în perioada când nu era consilier local.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 2 mai 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ.

Prin încheierea de ședință din data de 30 ianuarie 2018, completul de filtru a constatat, analizând conținutul raportului întocmit, că memoriul de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată a fondului recursului, în ședință publică, pentru data de 8 mai 2018.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Analizând actele și lucrările dosarului, respectiv sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de A. este nefondat.

Argumente de fapt și de drept relevante

Criticile formulate de recurentul-reclamant pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În cauză nu este incident prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanța de fond făcând o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor C. proc. civ., a Legii nr. 161/2003 și Legii nr. 393/2004.

Recurentul-reclamant A. a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ, în temeiul art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, Raportul de evaluare din 27 noiembrie 2014, întocmit de intimata Agenția Națională de Integritate.

Prin raportul contestat s-a reținut că recurentul - reclamant, fost consilier local în cadrul Consiliului Local al Comunei I.C. Brătianu, a încălcat regimul juridic al conflictelor de interese, respectiv dispozițiile art. 70 și art. 77 din Legea nr. 161/2003, art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 și art. 75 și 77 din Legea nr. 393/2004 privind statutul aleșilor locali, prin participarea la dezbateri în votarea Hotărârii Consiliului Local al Comunei I.C. Brătianu din 27 noiembrie 2014.

Cu privire la nerespectarea regimului juridic al conflictului de interese, în mod legal prima instanță a interpretat și aplicat prevederile art. 70 și art. 77 din Legea nr. 161/2003, art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, art. 75 lit. f și art. 77 alin. (1) - (3) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, constatând legalitatea Raportului de evaluare din 27 noiembrie 2014.

Potrivit art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, nu poate lua parte la deliberare și la adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soț, soție, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local.

Art. 75 din Legea nr. 393/2004, privind statutul aleșilor locali, stipulează că "Aleșii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru:

a) soț, soție, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv;

b) orice persoană fizica sau juridică cu care au o relație de angajament, indiferent de natura acestuia;

c) o societate comercială la care dețin calitatea de asociat unic, funcția de administrator sau de la care obțin venituri."

Art. 77 din același act normativ reglementează că:

- alin. (1) - consilierii județeni și consilierii locali nu pot lua parte la deliberarea și adoptarea de hotărâri dacă au un interes personal în problema supusă dezbaterii

- alin. (2) - în situațiile prevăzute la alin. (1), consilierii locali și consilierii județeni sunt obligați să anunțe, la începutul dezbaterilor, interesul personal pe care îl au în problema respectivă.

- alin. (3) - anunțarea interesului personal și abținerea de la vot se consemnează în mod obligatoriu în procesul-verbal al ședinței. Interpretarea prevederilor normative anterior citate conduc la concluzia că generarea unui conflict de interese este condiționată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

- persoana verificată să ocupe o funcție publică;

- în exercitarea funcției publice, persoana să emită un act administrativ, să încheie un act juridic ori să emită o dispoziție;

- actul administrativ/actul juridic să producă un folos material pentru sine, pentru soțul său ori pentru rudele sale de gradul I.

În cauză, după cum în mod judicios a reținut și prima instanță, aceste condiții sunt îndeplinite.

Astfel, pe perioada supusă verificării, recurentul a deținut funcția publică de consilier local și a participat la ședințele Consiliului Local al Comunei I.C. Brătianu, exprimându-și votul în mod favorabil cu privire la adoptarea Hotărârii nr. 7 privind stabilirea taxei pentru închirierea terenurilor agricole situate în extravilan din domeniul privat al comunei I.C. Brătianu pentru anul agricol 2012-2013, deși avea încheiat contractul de închiriere a unui teren agricol ( nr. 64/08.03.2011) cu Consiliul Local I.C. Brătianu, județul Tulcea.

Înalta Curte nu găsește întemeiate susținerile recurentului în sensul că a încheiat mai înainte de votarea Hotărârii nr. 7 din 26 februarie 2013 contractul de închiriere, întrucât la acel moment reclamantul avea calitatea de consilier local și contractul era încă în vigoare.

În acord cu prima instanță, Înalta Curte reține că reclamantul A. avea un interes personal de natură patrimonială, întrucât în exercitarea atribuțiilor de consilier local putea anticipa beneficiul asupra finanțelor sale prin participarea la adoptarea unei hotărâri care micșora cuantumul chiriei stabilite anterior cu autoritatea deliberativă la semnarea contractului de închiriere. Interesul a fost evidențiat în raportul de evaluare întocmit de instituția pârâtă, reclamantul A. neaducând la cunoștința celorlalți participanți la ședință acest aspect și de a se abține de la vot, fapt ce a condus la un conflict de interese conform prevederilor art. 70 din Legea nr. 161/2003.

Prin urmare, sunt neîntemeiate criticile aduse hotărârii primei instanțe referitoare la actul administrativ contestat, întocmit de Agenția Națională de Integritate, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantul A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 39/CA din 18 martie 2015 a Curții de Apel Constanța - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 mai 2018.