ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1899/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul acțiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 07.10.2011, reclamanta A. a chemat în judecată pârâta Agenția Națională de Integritate, solicitând instanței anularea raportului de evaluare din 19.09.2011 emis de Inspecția de integritate sub nr. xG/II/19.09.2011.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin raportul contestat i s-a adus la cunoștința faptul că, în calitate de deputat în Parlamentul României, nu a respectat prevederile legale privind conflictul de interese întrucât a propus angajarea d-nei B. în cadrul Biroului Parlamentar - Circumscripția electorala nr. 42 și a avizat contractul individual de munca prin care d-na B. a fost angajata în cadrul Biroului Parlamentar - Circumscripția electorala nr. 42.

Având în vedere aceste aspecte, Agenția Naționala pentru Integritate prin departamentul - Inspecția de Integritate a apreciat că ar fi încălcat prevederile legale privind conflictul de interese, faptă sancționată atât de legea civilă, cât și de legea penală.

Conflictul de interese, astfel cum este reglementat de art. 70 din Legea nr. 161/2003 are în vedere situația în care persoana ce exercita o demnitate publica sau o funcție publica sa aibă un interes personal, de natura patrimoniala, însă demnitarul A. nu are nici un interes personal și, cu atât mai puțin patrimonial în cauza.

Pe de alta parte, legiuitorul condiționează existenta interesului personal de natura patrimoniala de posibilitatea de influențare a îndeplinirii cu obiectivitate a atribuțiilor ce îi revin, însă pârâta nu poate susține afectarea obiectivității în desfășurarea activității și nici o îndeplinire necorespunzătoare a atribuțiilor ce îi revin.

Mai mult decât atât, B. a prestat activitate în calitate de salariat. Activitatea a fost conformă cu prevederile Fișei Postului și a atribuțiilor ce îi revin. Munca prestata a fost o munca salarizata. B. nu a avut nici un venit suplimentar față de cel care reprezintă plata muncii depuse. Nu exista niciun folos necuvenit care sa fie dobândit prin încălcarea legi.

A solicitat reclamanta a se constata că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 70 din Legea nr. 161/2003, iar principiile prevăzute de art. 71 din Legea nr. 161/2003 sunt pe deplin respectate.

Pârâta Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 4092 din 19 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins contestația formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate-Inspecția de Integritate, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, în aplicarea dispozițiilor art. 38 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și senatorilor, forma în vigoare la data încheierii contractului individual de muncă, Camera Deputaților, reprezentată prin Secretarul general, în calitate de angajator, a încheiat contractul de muncă pe perioadă determinată - 4 mai 2009 până la sfârșitul mandatului deputatului, pentru funcția de consilier în cadrul Circumscripției electorale nr. 42, biroul parlamentar al deputatului A., din București, cu angajatul B., mama reclamantei, angajarea realizându-se la propunerea deputatului.

În aplicarea dispozițiilor art. 70 și art. 71 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, instanța de fond a reținut că persoana ce exercită o demnitate publică se află în conflict când are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit legii.

La efectuarea propunerii de angajare a rudei de gradul I în cadrul biroului parlamentar este posibilă manifestarea unei imparțialități în procesul de selectare a personalului, intrând în conflict: interesul de natură privată ca ruda de gradul I să obțină venituri din salariul cuvenit pentru munca respectivă, respectiv interesul public ca în cadrul biroului parlamentar, finanțat din bugetul Camerei Deputaților, să fie angajată o persoană cu cea mai bună pregătire profesională.

Este de necontestat că ruda demnitarului poate avea în fapt o pregătire profesională corespunzătoare celor mai exigente cerințe, însă demnitarul nu poate lua decizia respectivă chiar dacă apreciază că este pe deplin obiectiv, deoarece are obligația de a nu participa la decizia în care interesul personal este de natură să afecteze obiectivitatea:

"ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor" legale.

Referitor la sensul noțiunii de "interes personal", Recomandarea nr. 10/2000 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei face referire la art. 13 la "interesele private ale funcționarului public care pot include un beneficiu pentru sine sau pentru familia sa, pentru rudele sale apropiate, pentru prieteni, pentru persoane sau organizații cu care funcționarul public a avut relații politice sau de afaceri".

Curtea a înlăturat apărările reclamantei care fac trimitere la avizul de conformitate dat de ceilalți funcționari, inclusiv din cadrul Serviciului Juridic. Avizele de legalitate al acestor Direcții (Resurse Umane, Salarizare și Serviciul Juridic) nu au relevanță în stabilirea existenței unui conflict de interese, ci pot fi avute în vedere în cadrul analizei împrejurărilor și condițiilor răspunderii demnitarului.

Recursul

Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a declarat recurs reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În susținerea căii de atac, recurenta a susținut, în esență, că în mod greșit a reținut instanța de fond ca fiind aplicabile în cauză dispozițiile art. 38 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și senatorilor, întrucât, în prezenta cauză, angajatorul este Camera Deputaților, iar angajarea nu s-a făcut la propunerea demnitarului. Această propunere ar fi trebuit să îmbrace forma scrisă și să se regăsească la dosarul angajatorului, ori intimata -pârâtă nu a făcut dovada existenței unei astfel de propuneri.

Recurenta a susținut, de asemenea, că interpretarea art. 70 și 71 din Legea nr. 161/2003 este una extinsă, neconformă, extrapolată la situații inexistente, fiind respectate integral principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităților publice și funcțiilor publice, și anume imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și supremația interesului public.

A mai susținut recurenta că nu a avut nici un interes personal și, cu atât mai puțin patrimonial în cauza, și nici pârâta nu a dovedit existenta unui interes sau a unui folos patrimonial, iar inexistența unui interes patrimonial face să nu poată fi constituit cazul de incompatibilitate prefigurat de către pârâtă.

A solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și admiterea cererii de chemare în judecată, cu consecința anulării raportului de evaluare.

Reclamanta a mai solicitat a se dispune suspendarea judecății prezentei cauzei, până la soluționarea definitivă a cauzei penale ce face obiectul dosarului penal nr. x/2013, aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, având ca obiect infracțiunea de conflict de interese.

Prin încheierea din data de 11.02.2014 s-a dispus suspendarea judecății recursului, considerându-se că soluția ce urmează a se pronunța în dosarul penal va avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce se va pronunța în cauză, măsură ce a fost menținută prin încheierea din 15.09.2015.

Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin prisma criticilor formulate, în raport cu prevederile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele arătate în continuare.

Circumstanțele litigiului relevă situația de fapt, reținută în Raportul de evaluare și necontestată în materialitatea ei de niciuna dintre părți, în sensul că reclamanta, în calitate de deputat, a avizat contractul individual de muncă a mamei sale B. în cadrul Biroului Parlamentar - Circumscripția electorală nr. 42 București.

În raport cu situațiile constatate, prin Raportul de evaluare s-a reținut că reclamanta nu a respectat regimul conflictelor de interese în raport cu prevederile art. 70 și art. 71 din Legea nr. 161/2003.

Conform art. 70 și art. 71 din Legea nr. 161/2003, în vigoare în perioada faptelor constatate prin Raportul de evaluare:

"Art. 70. - Prin conflict de interese se înțelege situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative.

Art. 71. - Principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităților publice și funcțiilor publice sunt: imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și supremația interesului public."

Aceste dispoziții se interpretează și se aplică coroborat cu întregul cadru instituit prin prevederile Legii nr. 161/2003, iar, din conținutul Titlului IV - "Conflictul de interese și regimul incompatibilităților în exercitarea demnităților publice și funcțiilor publice" al acestei legi, rezultă că regimul incompatibilităților și conflictului de interese se aplică tuturor titularilor de funcții publice, în care se includ atât funcțiile publice administrative, cât și funcțiile de demnitate publică: Președintele României, deputații și senatorii, consilierii prezidențiali și consilierii de stat din Administrația prezidențială, primul ministru, miniștrii, miniștrii delegați, secretarii și subsecretarii de stat, inclusiv funcțiilor asimilate acestora, prefecții și subprefecții, magistrații, aleșii locali, funcționarii publici.

Această interpretare este confirmată și de considerentele Deciziei nr. 81/2013 a Curții Constituționale, prin care s-a statuat că situația senatorilor și deputaților este aceeași cu a celorlalte categorii de demnitari și funcționari publici cărora li se aplică actul normativ, ceea ce confirmă aplicabilitatea aceluiași regim juridic în materia conflictului de interese, atât funcționarilor publici administrativi, cât și celorlalți titulari de funcții/demnități publice.

În privința condiției referitoare la interesul personal de natură patrimonială, în sensul prevederilor art. 70 din Legea nr. 161/2003, Înalta Curte reține că aceasta este îndeplinită atâta timp cât acțiunile reclamantei au avut ca finalitate angajarea mamei sale la biroul parlamentar, care a încasat remunerația cuvenită, ceea ce a produs consecințe în patrimoniul familial, împrejurare care se circumscrie textului de lege menționat.

Avizarea contractului individual de muncă al d-nei B., în funcția de consilier la biroul de parlamentar al reclamantei, a creat pentru aceasta beneficii patrimoniale obținute în considerarea funcției de deputat a reclamantei, fiind remunerată din bani publici, ce demonstrează latura obiectivă a noțiunii de "conflict de interese", constând în direcționarea unor bani publici aflați la dispoziția demnitarului public reclamant, către unul din membrii familiei sale, iar datorită acestui interes personal de natură patrimonială, rezultă faptul că este îndeplinită condiția legală constând în neîndeplinirea atribuțiilor ce-i revin în calitate de deputat în cadrul Parlamentului României, în conformitate cu principiile care stau la baza exercitării demnității publice.

Ca ultim argument în sprijinul raționamentului juridic arătat anterior, se reține că, prin sentința penală nr. 888/06.10.2014, pronunțată de ICCJ în dosarul nr. x, reclamanta a fost condamnată, în primă instanță, la o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu suspendarea executării pedepsei, pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese, prevăzută de art. 253

1

din C. pen. anterior.

La pronunțarea prezentei decizii, în realizarea rolului constituțional ce revine instanței supreme de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii în primul rând prin promovarea unei jurisprudențe unitare, ca modalitate de respectare a principiului securității juridice, prevăzut implicit în totalitatea articolelor Convenției Europene a Drepturilor Omului, și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept (CEDO, Decizia din 6 decembrie 2007, cererea nr. 30658/05, Beian împotriva României, §39), Înalta Curte are în vedere practica sa anterioară reprezentată, cu titlu de exemplu, de Deciziile nr. 6874/2013, nr. 7487/2013, nr. 565/2014, nr. 2201/2014, nr. 2314/2014, nr. 2312/2015, nr. 1502/2016 și nr. 947/2017, prin care s-a reținut că există conflict de interese în sensul art. 70 și art. 71 din Legea nr. 161/2003 în ipoteza în care se constată că persoana care deține calitatea de deputat a formulat propunerea de angajare a soției/fiului/fiicei/fratelui la cabinetul de parlamentar și a avizat contractul de muncă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 4092 din 19 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 mai 2017.