ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1873/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată și înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, sub nr. x/2014, la data de 27 octombrie 2014, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (fostă Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit) și Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 5 Vest (fost Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit):

- anularea Deciziei nr. 18352 din 3 iunie 2014 de soluționare a Contestației formulată de reclamantă împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din data de 28 martie 2014, sub nr. x din 1 aprilie 2014, decizie emisă de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit;

- anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din data de 28 martie 2014, sub nr. x din 1 aprilie 2014, privind proiectul "Achiziție de utilaje de către SC A. SRL", ce face obiectul Contractului de finanțare nr. x din 20 iulie 2010, beneficiar SC A. SRL, emis de către Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit;

- exonerarea de la plata creanței bugetare stabilite în sarcina reclamantei prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din data de 28 martie 2014.

2.1. Tribunalul Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 199 din 6 februarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/2014, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, instanță competentă în raport de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013, coroborate cu prevederile art. 20 alin. (1) și art. 21 alin. (16) și art. 22 din O.U.G. nr. 66/2011.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. x/2014 la data de 2 martie 2015.

2.2. Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 96 din 20 aprilie 2015, a admis excepția de necompetență materială, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis cauza către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru stabilirea instanței competente.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/2014, la data de 15 mai 2015.

2.3. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 2354 din 5 iunie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/2014, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. x/2014*, la data de 25 ianuarie 2016.

Curtea de Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 119 din 25 aprilie 2016, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtele Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 5 Vest.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, care a solicitat casarea acesteia și, în urma rejudecării cauzei, admiterea acțiunii.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susținut faptul că sentința contestată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurentă critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare.

* Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra existenței sau inexistenței unui prejudiciu.

* În speța de față, nu a fost dovedit faptul că ar fi fost încălcate condițiile acordării ajutorului financiar sau condițiile de eligibilitate existente la data semnării contractului.

* Judecătorul fondului nu a sancționat încălcarea principiului neretroactivității legii: Decizia nr. 66/2015 a Curții Constituționale obliga autoritatea emitentă să întemeieze în drept Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/01 aprilie 2014 pe dispozițiile O.G. nr. 79/2003, iar nu pe cele ale O.U.G. nr. 66/2011.

* În condițiile în care definiția legală (decurgând din art. 2 lit. a)) din O.G. nr. 79/2003) și definiția contractuală (decurgând din art. 16 pct. 16 din Anexa 1 la Contractul de finanțare) a "neregulii" impuneau raportarea strictă la prejudiciul creat, în mod nelegal, atât intimata cât și prima instanță au făcut referire la prejudiciul potențial.

* În cauza de față, a intervenit o eroare imputabilă autorității competente, deoarece procesul-verbal contestat a fost încheiat la data de 28 martie 2014, respectiv la 33 de luni după achitarea tranșei de plată din data de 18.05.2011, ceea ce conduce la aplicabilitatea dispozițiilor art. 5 alin. (3) din Regulamentul UE nr. 65/2011 al Comisiei.

* Pe parcursul derulării proiectului au fost respectate criteriile de eligibilitate, a fost demonstrată viabilitatea investiției, au fost prezentate toate acordurile și avizele necesare, a fost depusă declarația pe proprie răspundere că suma totala ajutorului nerambursabil nu depășește 200.000 euro și că societatea este prima accesare de fonduri europene. În procesul-verbal analizat nu se reține faptul că nu ar fi fost realizat obiectivul proiectului finanțat.

* La data aprobării finanțării și semnării contractului de finanțare, nu exista identitate de acționariat între recurentă și B. I.I.

* Instanța de fond a considerat în mod greșit că întreprinderile sunt legate, în sensul dispozițiilor art. 4

4

din Legea nr. 346/2004, fără să fie îndeplinite cerințele imperative ale acestui text legal, respectiv existența oricăror raporturi enumerate limitativ al alin. (1) lit. a) - d) din acesta.

* Este eronată concluzia primei instanțe în sensul că nu au fost create cele 6 locuri de muncă, în condițiile în care legislația incidentă în materie nu prevede condiția potrivit căreia angajații trebuie să lucreze cu norma întreagă.

* Judecătorul fondului cauzei a interpretat greșit finalitatea Măsurii 312, precum și situația de fapt, raportate la specificul Proiectului și la Hotărârea CJUE din Cauza nr. C-434/12. În concret, instanța nu a ținut seama de faptul că, în speța de față:

- nu s-a aprobat existența unui prejudiciu real, cert, direct și material;

- existența legăturilor de rudenie între părți sau a sediilor comune a diferiților operatori economici nu este suficientă în dovedirea creării de condiții artificiale;

- finalitatea urmărită des schema de ajutor de stat din cadrul FEADR a fost atinsă de recurentă.

5.1. Intimata a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru argumentele prezentate la dosar.

5.2. Recurenta a depus răspuns la întâmpinare .

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, a cadrului normativ aplicabil și a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Recurenta-reclamantă SC A. SRL a supus controlului instanței specializate, pe calea prevăzută în art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011:

- Decizia nr. 18352 din 3 iunie 2014 prin care intimata-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a respins contestația administrativă formulată împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 1 aprilie 2014 privind Proiectul "Achiziție de utilaje de către SC A. SRL", ce face obiectul Contractului de finanțare nr. x din 20 iulie 2010 de soluționare a contestației formulată de reclamantă împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din data de 28 martie 2014, sub nr. x din 1 aprilie 2014, decizie emisă de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit;

- Procesul-verbal anterior nominalizat, prin care s-a stabilit în sarcina recurentei-reclamante o creanță bugetară în valoare de 815.526,65 RON, din care: 80% contribuție UE - 652.421,32 RON - și 20% contribuție publică națională - 163.105,33 RON.

În cuprinsul Procesului-verbal analizat s-a reținut de către emitent faptul că au fost create în mod artificial condiții pentru accesarea fondurilor europene; în concret, s-a avut în vedere:

- existența legăturilor între administratorul/acționarul SC A. SRL și administratorul/acționarul agentului economic către care prestează servicii - B. I.I.

- existența legăturilor între administratorul/acționarul SC C. SRL, care este furnizorul de servicii de consultanță, și principalii clienți ai SC A. SRL, respectiv SC D. SRL și E. SRL;

- faptul că beneficiarul nu a demonstrat viabilitatea investiției, ceea ce conduce la neeligibilitatea activității finanțate prin nerespectarea Criteriului de eligibilitate EG 2 - "Beneficiarul trebuie sa demonstreze viabilitatea investiției"

- numărul de posturi propuse de către beneficiar au fost folosite ca un mijloc de a obține în mod artificial puncte de selecție suplimentare, fiind astfel încălcat Criteriului de selecție S2 "Proiecte care prin activitatea propusă creează mai mult de un loc de muncă la 25.000 euro investiți; nerespectarea criteriilor de eligibilitate și de selecție a proiectului contravine art. 3 alin. (1) din Anexa I a Contractului de finanțare;

- bunurile achiziționate prin proiect nu sunt utilizate conform scopului declarat în cererea de finanțare, ceea ce contravine prevederilor art. 3 alin. (1) și art. 8 alin. (7) din Anexa I a Contractului de finanțare;

- beneficiarul nu a demonstrat respectarea clauzelor contractuale, prognoza și evoluția capacităților de producție și nici indicatorii financiari, elemente ce constituie parte integrantă din cererea de finanțare, pe care, în vederea implementării proiectului de finanțare, beneficiarul s-a obligat să le respecte, fapte ce conduc la încălcarea art. 1 alin. (2) și art. 1 alin. (3) din Contractul de finanțare;

- beneficiarul nu a manifestat interes și preocupare pentru asigurarea activității și atingerea obiectivelor asumate prin cererea de finanțare și contractul-cadru, ceea ce contravine prevederilor art. 1 alin. (4), art. 3 alin. (1), art. 8 (3), art. 8 alin. (5), art. 8 alin. (6), art. 8 alin. (7) din Anexa I a Contractului de finanțare;

Așa cum rezultă din conținutul Procesului-verbal, intimata s-a raportat, printre altele, la dispozițiile art. 4 alin. (8) din Regulamentul (CE) nr. 65/2011 din 27 ianuarie 2011 de stabilire a normelor depunere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a ecocondiționalității în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală, astfel cum acesta a fost interpretat de CJUE în Cauza C-434-12 Slancheva Sila, precum și în Nota directoare pentru auditori nr. 22 a Comisiei Europene din 10 octombrie 2013.

Analizând existența unor elemente obiective și a unor elemente subiective, intimata a identificat existența unor conexiuni între societățile beneficiare ale celor patru proiecte analizate, respectiv a unor indicatori fizici, funcționali-legali și de afacere/contabili/financiari, care dovedesc scopul nedeclarat al fragmentării unei investiții mai mari în mai multe investiții mai mici, în vederea depășirii plafonului măsurii.

Prima instanță a respins acțiunea reclamantei, confirmând legalitatea actelor administrative contestate în cauză.

Răspunzând punctual la criticile subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material"), Înalta Curte reține următoarele:

6.1. Critica referitoare la încălcarea principiului neretroactivității legii, în raport de dezlegarea dată de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 66/2015, este nefondată.

Pornind de la prioritatea dreptului european, consacrată la nivel constituțional prin dispozițiile art. 148 alin. (2), Înalta Curte va avea în vedere statuările Curții de Justiție a Uniunii Europene asupra acestei chestiuni ca argument în combaterea ideii în sensul că ar fi incidentă definiția neregulii, cuprinsă în art. 2 lit. a) din O.G. nr. 79/2003, care ar fi mai favorabilă din perspectiva modului în care impune condiția prejudiciului.

Astfel, instanța europeană a reținut că "prin intermediul celei de a patra întrebări în cauza C-260/14, instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă, în împrejurările din cauza principală, principiile securității juridice și protecției încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că se opun aplicării de către un stat membru a unor corecții financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare după ce a avut loc o pretinsă încălcare a unor dispoziții în materia atribuirii unor contracte de achiziții publice.

În această privință, dintr-o jurisprudență constantă reiese că atunci când statele membre adoptă măsuri prin care pun în aplicare dreptul Uniunii, ele au obligația de a respecta principiile generale ale acestui drept, printre care figurează, în special, principiile securității juridice și protecției încrederii legitime (a se vedea, în special, Hotărârea din 3 septembrie 2015, A2A, C-89/14, EU:C:2015:537, punctele 35 și 36, precum și jurisprudența citată).

Pe de altă parte, trebuie amintit că, potrivit aceleiași jurisprudențe, deși principiul securității juridice se opune aplicării retroactive a unui regulament, cu alte cuvinte, unei situații anterioare intrării sale în vigoare indiferent de efectele favorabile sau nefavorabile pe care le-ar putea avea o astfel de aplicare asupra persoanei interesate, același principiu impune ca orice situație de fapt să fie în mod normal apreciată, în lipsa unei dispoziții exprese contrare, în lumina normelor de drept în vigoare la data producerii sale. Cu toate acestea, deși legea nouă își produce efectele numai pentru viitor, aceasta se aplică, în lipsa unei derogări, și efectelor viitoare ale unor situații apărute sub imperiul legii vechi (a se vedea în special Hotărârea din 3 septembrie 2015, A2A, C-89/14, EU:C:2015:537, punctul 37 și jurisprudența citată).

Astfel cum reiese din aceeași jurisprudență, nici domeniul de aplicare al principiului încrederii legitime nu poate fi extins într-atât încât să împiedice, la modul general, o nouă reglementare să se aplice efectelor viitoare ale unor situații apărute sub imperiul reglementării anterioare".

În acest context, cu privire la cea de a patra întrebare (care a fost redată mai sus), Curtea de Justiție a Uniunii Europene a răspuns:

Principiile securității juridice și protecției încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că nu se opun aplicării de către un stat membru a unor corecții financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare după ce a avut loc o pretinsă încălcare a unor dispoziții în materia atribuirii unor contracte de achiziții publice, cu condiția să fie vorba despre aplicarea unei reglementări noi la efectele viitoare ale unor situații apărute sub imperiul reglementării anterioare, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere, care trebuie să țină seama de ansamblul împrejurărilor relevante din litigiile principale.

Prin urmare, în urma interpretării realizate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, contrar celor menționate de Curtea Constituțională a României (Decizia nr. 66/2015), calificarea neregulii se poate face în baza O.U.G. nr. 66/2011, reținându-se faptul că definiția dată neregulii prin această ordonanță este în concordanță cu art. 1 alin. (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene și art. 2 pct. 7 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006.

De asemenea, și stabilirea corecțiilor financiare ar putea fi făcută în baza O.U.G. nr. 66/2011 "cu condiția să fie vorba despre aplicarea unei reglementări noi la efectele viitoare ale unor situații apărute sub imperiul reglementării anterioare".

În speță, "situația" apărută sub imperiul legii vechi este dată de împrejurarea că recurentul a încălcat dispozițiile legale incidente în materia achizițiilor publice, forma actelor normative în vigoare la momentul derulării procedurilor respective, precum și prevederile contractului de finanțare.

Pentru a fi în prezența unei nereguli, trebuie să existe o abatere, care constă în acțiunea/inacțiunea beneficiarului prin care s-au încălcat prevederile legale naționale și/sau europene, precum și prevederile contractelor ori ale altor angajamente legale încheiate în baza acestor dispoziții, care au sau ar putea avea ca efect prejudicierea bugetului general al Uniunii Europene și/sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum și bugetele din care provine cofinanțarea aferentă printr-o cheltuială necuvenită.

6.2. Critica referitoare la lipsa prejudiciului real este nefondată.

Prin neregulile săvârșite s-au adus astfel prejudicii atât bugetului Uniunii Europene cât și bugetului de stat, prin încasarea de către beneficiar a unor sume plătite necuvenit.

Dispozițiile art. 2 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011, stipulează că termenul de "prejudiciu" are semnificația dată de reglementările incidente și de ghidurile lor de aplicare, emise de Uniunea Europeană/donatorul public internațional.

Conform art. 2 pct. 7 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului U.E, "neregularitate" înseamnă orice încălcare a unei dispoziții a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general.

Referitor la "existența sau potențialitatea unui efect prejudiciabil al încălcării/abaterii pentru bugetul general al Uniunii Europene...", art. 1 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului U.E. din 18 decembrie 1995 - privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene prevede:

"(1) În scopul protejării intereselor financiare ale Comunităților Europene, se adoptă prin prezenta o reglementare generală privind controalele uniforme, măsurile și sancțiunile administrative privind abaterile de la dreptul comunitar.

(2) Constituie abatere orice încălcare a unei dispoziții de drept comunitar, ca urmare a unei acțiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităților sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele Comunităților, fie prin cheltuieli nejustificate".

Așadar, în acord cu legislația europeană, existența abaterii/neregulii/cheltuielii nejustificate presupune, implicit, potențialitatea prejudicierii bugetului U.E.

6.3. Critica referitoare la nemotivarea Procesului-verbal contestat, deoarece emitentul acestuia nu a indicat în concret care este prejudiciul produs sau care s-ar fi putut produce, este nefondată, în raport de argumentele prezentate la punctul anterior, dar și de faptul că obligația de recuperarea fondurilor acordate în cadrul Măsurii analizate intervine automat, la constatarea neregulilor, fără a fi necesară demonstrarea vreunui prejudiciu.

6.4. Critica recurentei potrivit căreia sentința atacată a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul (CE) 65/2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului CE nr. 1698/2005 al Consiliului și a Hotărârii CJUE din data de 12 septembrie 2013 pronunțată în cauza C-434/12, este nefondată.

Art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 65/2011 privind Normele de aplicare a Regulamentului CE 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și ecocondiționalității în ceea ce privește măsurile de sprijin pentru Dezvoltare Rurală prevede că:

"Fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți, în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor."

Prin Hotărârea din 12 septembrie 2013 pronunțată în cauza C - 434/12 Slancheva sila EOOD împotriva Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond "Zemedelie" Razplashtatelna agentsia, CJUE a statuat că:

"1) Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că, condițiile de punere în aplicare a acestuia necesită prezența unui element obiectiv și a unui element subiectiv.

Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competența instanței de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speței care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) nu poate fi atinsă.

Potrivit celui de al doilea element, este de competența instanței de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăți a urmărit în exclusivitate să obțină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menționate. În această privință, instanța de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice și/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiții similare, ci și pe indicii care dovedesc existența unei coordonări deliberate între aceste persoane.

2) Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că se opune ca o cerere de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) să fie respinsă pentru simplul motiv că un proiect de investiții, care candidează la acordarea unui ajutor din această schemă, nu are autonomie funcțională sau că există o legătură juridică între candidații la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speță să fi fost luate în considerare."

În mod indiscutabil, așa cum a argumentat și judecătorul fondului, în speța de față sunt întrunite cele două elemente la care face referire instanța europeană în hotărârea mai sus arătată.

Instanța de control judiciar reține că, în temeiul pct. 2 din Anexa la Ordinul Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 567/2008 pentru aprobarea Schemei de ajutor de minimis "Sprijinirea activităților economice în vederea diversificării economiei rurale și a creșterii calității vieții în spațiul rural", Schema de ajutor de minimis urmărește realizarea unui obiectiv general - care vizează dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităților non-agricole, în scopul creșterii numărului de locuri de muncă și a veniturilor adiționale (conform fișei tehnice a Măsurii 312) -, a unor obiective specifice, respectiv crearea și menținerea locurilor de muncă în spațiul rural; creșterea valorii adăugate în activități non-agricole; crearea și diversificarea serviciilor pentru populația rurală prestate de către micro-întreprinderi, precum și a unor obiective operaționale, respectiv crearea de micro-întreprinderi, precum și dezvoltarea celor existente în sectorul non-agricol, în spațiul rural; reducerea gradului de dependență față de agricultură.

Art. 52 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 - în baza căruia a fost solicitat ajutorul financiar nerambursabil pentru proiectul recurentei - are ca obiectiv susținerea măsurilor de diversificare a economiei rurale și cuprinde ajutoarele pentru înființarea și dezvoltarea micro-întreprinderilor, în scopul promovării spiritului antreprenorial și consolidării mediului economic.

În acord cu cele precizate de judecătorul fondului, Înalta Curte constată că recurenta nu și-a respectat obligația de a crea 6 locuri de muncă, asumată prin cererea de finanțare. Din actele existente la dosar, rezultă în mod indubitabil faptul că recurenta a angajat 8 salariați, cu câte 2 ore/zi, 4 ore/zi și 8 ore/zi, iar în condițiile în care aceștia cumulează 24 ore/zi, reiese că, în realitate, partea a creat doar 3 locuri de muncă. De asemenea, recurenta nu a respectat structura de personal propusă prin cererea de finanțare. Prin urmare, este corectă concluzia primei instanțe în sensul că a fost eludat scopul Măsurii 312, întrucât nu s-a procedat la crearea de noi locuri de muncă, ci, parțial, doar la o preluare de personal.

În mod indiscutabil, obiectivul general al Măsurii 312, anterior arătat, nu este îndeplinit în cauza de față, întrucât entitățile juridice aflate în discuție operează în cadrul unui grup economic mai mare și s-au constatat elemente comune între cele societățile beneficiare de finanțare FEADR, nominalizate în Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare contestat.

Nici obiectivul specific al Măsurii 312, mai sus indicat, nu este îndeplinit în speța de față, în condițiile în care din analiza contractelor analizate rezultă faptul că societatea recurentă a vândut produse către același grup economic controlat de B. (grup economic compus din SC A. SRL, B. Î.I și SC F. SRL).

Așadar, după cum a evidențiat și judecătorul fondului, există elementele comune între solicitanți (aceștia fiind rude între ele) care conduc la concluzia că există premisele creării de condiții artificiale pentru a beneficia de plăți prin depășirea plafonului maxim alocat pentru realizarea proiectelor în același timp. Altfel spus, solicitanții au procedat la fracționarea artificială a unui proiect de investiții, încercând astfel să depășească plafonul maxim de sprijin financiar.

În altă ordine de idei, existența elementului subiectiv presupune intenția beneficiarului de a obține un avantaj rezultat din reglementarea Uniunii, creând în mod artificial condițiile necesare pentru dobândirea acestuia.

Pe aspectul analizat, prezintă relevanță cele statuate de CJUE în Hotărârea din 12 septembrie 2013:

"Astfel, fac parte dintre elementele de fapt care pot fi luate în considerare de instanța menționată pentru a stabili caracterul artificial al creării condițiilor necesare pentru a beneficia de o plată în temeiul FEADR legăturile de natură juridică, economică și/sau personală dintre persoanele implicate în operațiunea de investiții respectivă.

Existența acestui element subiectiv poate fi de asemenea stabilită prin dovedirea unei coluziuni care poate să ia forma unei coordonări deliberate, între diferiți investitori candidați la acordarea unui ajutor în temeiul unei scheme de ajutor din cadrul FEADR, în special atunci când proiectele de investiții sunt identice și când există o legătură geografică, economică, funcțională, juridică și/sau personală între aceste proiecte" (paragrafele 40, 41 din hotărâre).

De asemenea, în Nota Directoare pentru Auditori nr. 22 data de 10 octombrie 2013 emisă de Comisia Europeană - Direcția Generală pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală s-a arătat că, pentru elementele subiective, trebuie stabilit mai întâi scopul principal și real al cererii de finanțare; adică, elementele reale care pot fi luate în considerare pentru a se stabili natura artificială a condițiilor create în vederea obținerii de finanțare FEADR sunt legăturile juridice, economice și/sau personale între persoanele implicate în investiția respectivă. Elementul subiectiv al legăturilor poate însemna și situația în care mai mulți investitori solicită sprijin prin FEADR, dar proiectele sunt identice și prezintă legături geografice, economice, funcționale, legale sau legături de ordin personal.

Înalta Curte reține că, în speța de față, se regăsesc indicatorii de fraudă nominalizați în Nota directoare, după cum urmează:

* indicatori externi, fizici

- locurile de implementare ale proiectelor sunt situate în aceeași localitate, respectiv localitatea Comloșu Mare, județul Timiș;

* indicatori funcționali-legali

- există legături de rudenie între reprezentanții/asociații următoarelor entități juridice: G. Î.I., SC F. SRL și SC A. SRL; în concret, d-na G. (asociatul unic și reprezentantul legal al SC F. S.R.L) și dl. B. (asociatul unic și reprezentantul legal al SC A. SRL sunt copiii d-nei G. (reprezentant legal al G. Î.I.); este adevărat faptul că nu există o interdicție expresă în sensul că relațiile de acest fel împiedică accesarea fondurilor europene în cadrul măsurii aflate în discuție, dar această chestiune trebuie analizată nuanțat, respectiv prin raportare la elementele obiective și subiective care, interpretate coroborat, ar putea conduce la concluzia obținerii unui avantaj necuvenit.

* indicatori de afaceri, financiari-contabili

- recurenta a vândut produse către același grup economic controlat de B.;

- grupul economic controlat de B., prin relațiile comerciale și financiare pe care le are cu grupul economic compus din D. SRL, H. SRL și E. SRL, acționează în strânsă interdependență pe aceeași piață relevantă sau pe piețe adiacente.

În raport de aspectele anterior prezentate, este corectă concluzia primei instanțe în sensul că nu există niciun element care să conducă la ideea că s-a intenționat crearea unei veritabile microîntreprinderi autonome care să deruleze o afacere proprie, așa cum s-a declarat prin cererea de finanțare. Într-adevăr, acțiunea concertata a societăților analizate, deținute de membrii aceleiași familii, confirmă faptul că s-a urmărit dezvoltarea afacerii inițiale prin achiziționarea de noi utilaje necesare acesteia.

Așadar, în mod justificat judecătorul fondului a concluzionat în sensul că nu a fost menținută eligibilitatea proiectului "Achiziție de utilaje de către SC A. SRL", finanțat prin FEADR, ca urmare a nerespectării condițiilor de eligibilitate și de selecție și, în același timp, a constatării existenței legăturilor dintre administratorul/acționariatul recurentei și administratorul/acționariatul agentului economic către care prestează servicii, respectiv B. Î.I. Or, conform dispozițiilor art. 4

4

alin. (4) din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii: "întreprinderile între care există oricare dintre raporturile existente mai sus, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acționează de comun acord, sunt, de asemenea, considerate întreprinderi legate, dacă își desfășoară activitatea sau o parte din activitate pe aceeași piață relevantă ori pe piețe adiacente."

6.5. Critica recurentei referitoare la aplicabilitatea dispozițiilor art. 5 alin. (3) din Regulamentul UE nr. 65/2011 al Comisiei este nefondată.

Potrivit textului anterior nominalizat: "obligația de rambursare nu se aplică în cazul în care plata a fost efectuată ca urmare a unei erori a autorității competente sau a unei alte autorități și atunci când eroarea nu ar fi putut fi depistată de beneficiar în mod rezonabil."

În cauza de față, autoritatea publică nu a putut stabili încă de la depunerea cererilor de finanțare intenția de eludare a schemei de ajutor. Este de observat faptul că numai după efectuarea controalelor s-a putut stabili existența legăturilor financiare în sensul anterior precizat, precum și a celorlalte elemente care confirmă existența condițiilor artificiale, nefiind vorba despre culpa autorității competente.

Mai mult decât atât, nu se poate susține că a existat o eroare ce nu a putut fi depistată în mod rezonabil de către beneficiar și, prin urmare, acesta trebuie să fie exonerat de obligația de rambursare a ajutorului financiar acordat necuvenit, în condițiile în care din acțiunile celor doi beneficiari rezultă în mod evident faptul că aceștia au conlucrat și au știut că vor realiza investiții complementare și că vor presta servicii către aceiași destinatari

În consecință, nu se poate susține, pe de o parte, existența culpei exclusive a autorității contractante, iar, pe de altă parte, faptul că recurenta nu a putut depista în mod rezonabil o eroare apărută pe parcursul implementării proiectului, în contextul în care reprezentantul legal al beneficiarului a acționat cu bună știință prin crearea unui grup în care era inclusă fiica acestuia, scopul fiind acela de eludare a condițiilor de acordare a finanțării în cadrul Măsurii 312.

În consecință, instanța de control judiciar apreciază că este fondat motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC A. SRL împotriva Sentinței civile nr. 119 din 25 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 aprilie 2019.

Procesat de GGC - LM