ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2354/2015

Decizia nr. 2354/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată și înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (fostă Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit) și Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 5 Vest (fost Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit), ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

- anularea Deciziei nr. 18352 din 3 iunie 2014, de soluționare a Contestației formulată de reclamant împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din data de 28 martie 2014 sub nr. 10819 din 1 aprilie 2014 privind proiectul „Achiziție de utilaje către SC A. SRL”, decizie emisă de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit.

- anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din data de 28 martie 2014 sub nr. 10819 din 1 aprilie 2014 privind proiectul de achiziție menționat anterior, emis de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit.

- exonerarea de la plata creanței bugetare stabilite în sarcina reclamantei prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din data de 28 martie 2014.

Prin Sentința civilă nr. 199 din 6 februarie 2015, pronunțată în Dosar nr. x/30/2014, Tribunalul Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, instanță competentă în raport de prevederile art. 10 alin. (1), art. 10 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013, coroborate cu prevederile art. 20 alin. (1) și art. 21 alin. (16) și 22 din O.U.G. nr. 66/2011.

S-a reținut, în esență, că ambele acte administrative contestate sunt emise de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, autoritate publică centrală, astfel că tribunalul nu este competent din punct de vedere material să soluționeze cererea de chemare în judecată.

Prin Sentința civilă nr. 96 din 20 aprilie 2015, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială a Curții de Apel Timișoara, a declinat competența de soluționare a cauzei, formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâții Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 5 Vest, în favoarea Tribunalului Timiș, secția contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis cauza către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru stabilirea instanței competente.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că în speța de față se solicită anularea Deciziei nr. 18352 din 3 iunie 2014 de soluționare a contestației formulate de reclamant împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din data de 28 martie 2014 sub nr. 10819 din 1 aprilie 2014, privind proiectul „Achiziție de utilaje către SC A. SRL”, decizie emisă de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, precum și anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din data de 28 martie 2014 sub nr. 10819 din 1 aprilie 2014 privind proiectul de achiziție menționat anterior.

Prin urmare, Curtea a constatat că procesul verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare este emis de Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 5 Vest din cadrul Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, o autoritate de nivel județean, împrejurare aptă să excludă aplicabilitatea dispozițiilor art. 10 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004, care se referă la autorități centrale și să atragă incidența dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

Curtea a apreciat ca lipsită de relevanță împrejurarea că oficiul menționat nu are personalitate juridică, fiind de necontestat că în practica judiciară și în doctrină s-a statuat deja că în materia contenciosului administrativ ceea ce contează este capacitatea administrativă, definită ca fiind capacitatea de a emite acte apte să producă efecte juridice. Ori, în speța de față se atacă un act emis de o autoritate județeană, act prin care a fost verificată cererea de finanțare a reclamantei.

Curtea a mai reținut că în stabilirea competenței de soluționare a cauzei este lipsit de relevanță care structură are atribuții de control, Legea nr. 554/2004 operând cu noțiunea de organ emitent, iar nu cu cea de organ competent în activitatea de control, acest ultim aspect având relevanță în judecarea fondului, respectiv asupra legalității actului emis, iar nu în stabilirea competenței instanței de judecată.

Odată stabilit nivelul ierarhic (județean) al autorității emitente, care exclude incidența dispozițiilor art. 10 alin. (1

1

) (ce reglementează în materia fondurilor europene competența curților de apel numai în cazul actelor emise de autoritățile centrale), Curtea a verificat incidența celui de al doilea criteriu avut în vedere de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv cel referitor la cuantum valoric al creanței fiscale.

Având în vedere că prin actul a cărui anulare se solicită a fost stabilită valoarea creanței bugetare ca fiind de 815.526,65 RON, care se situează sub pragul valoric de 1.000.000 RON, curtea a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora litigiile care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

Constatându-se ivit conflictul negativ de competență reglementat de art. 133 alin. (2) C. proc. civ., Curtea de Apel Timișoara a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a adopta această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Înalta Curte constată că obiectul acțiunii îl constituie anularea Deciziei nr. 18352 din 3 iunie 2014 de soluționare a contestației formulate de reclamant împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din data de 28 martie 2014 sub nr. 10819 din 1 aprilie 2014 privind proiectul „Achiziție de utilaje către SC A. SRL”, decizie emisă de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (în prezent Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale), precum și anularea Procesului verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din data de 28 martie 2014 sub nr. 10819 din 1 aprilie 2014 privind proiectul de achiziție menționat anterior.

În cauza dedusă judecății, actele administrative contestate au fost emise în baza dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. a), c) și e) din O.U.G. nr. 66/2011:

”(1) În sensul prezentei ordonanțe de urgență, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

a) neregulă - orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit;

c) fonduri europene - sumele provenite din asistența financiară nerambursabilă acordată României din bugetul general al Uniunii europene și/sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei;

e) autorități cu competențe în gestionarea fondurilor europene - autoritățile de management în cadrul programelor finanțate din instrumente structurale, de coeziune, din Fondul european pentru pescuit, din fonduri aferente Instrumentului de asistență pentru preaderare, autoritățile care asigură gestionarea Instrumentului european de vecinătate și parteneriat ENPI, Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură în cadrul programelor de finanțare a politicii agricole comune, agențiile de implementare - inclusiv Oficiul de Plăți și Contractare PHARE - în cadrul programelor PHARE, Oficiul de Plăți și Contractare PHARE în cadrul Facilității Schengen, Facilității de Tranziție și al Mecanismului Financiar SEE, cu excepția proiectelor delegate, precum și autoritățile naționale responsabile de participarea României la alte programe finanțate din fonduri europene.”

Conform art. 20 alin. (1) și (4) din aceeași ordonanță de urgență:

„(1) Activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare/corecțiilor financiare se efectuează de către autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene, prin structuri de control organizate în acest scop în cadrul acestora.

(4) Autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene pot delega activități de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare organismelor intermediare care funcționează în cadrul unei instituții publice.”,

iar, potrivit art. 21 alin. (1), (16), (19) și (20):

„(1) Activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare/corecțiilor financiare se desfășoară de către structurile/echipele de control prevăzute la art. 20.

(16) Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare se aprobă de conducerea instituției publice în cadrul căreia funcționează structura de control, respectiv conducerea autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene - dacă structura de control este organizată în cadrul acesteia.

(19) Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare este act administrativ în sensul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

(20) Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare/Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare constituie titlu de creanță și se emite în vederea stingerii acestei creanțe.”

Articolul 50 din O.U.G. nr. 66/2011 prevede că:

„(1) Autoritatea publică emitentă a titlului de creanță în aplicarea prevederilor art. 21 se va pronunța prin decizie motivată cu privire la admiterea, în tot sau în parte, a contestației sau la respingerea ei, în termen de 30 de zile de la data înregistrării contestației sau a completării acesteia conform art. 48 alin. (1), după caz.”

Potrivit art. 51 pct. 1 din O.U.G. nr. 66/2011, deciziile pronunțate în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestator la instanța de judecată de contencios administrativ competentă în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Însă, dat fiind faptul că cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de 27 octombrie 2014, ulterior datei de 15 februarie 2013, dată la care a fost modificată Legea nr. 554/2004 prin introducerea alin. (1

1

), în speță nu se aplică dispozițiile alin. (1) sus citat, ci dispozițiile alineatului nou introdus.

Or, potrivit art. 10 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004, „toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel”.

Potrivit dispozițiilor legale citate, competența materială de soluționare a litigiului aparține, indiscutabil, curților de apel.

Din analiza acestor texte legale, incidente în cauză, Înalta Curte constată că actele contestate au fost emise de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (în prezent Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale), în baza atribuțiilor sale stabilite de O.U.G. nr. 66/2011, și nu de Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 5 Vest (în prezent Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 5 Vest).

După cum s-a subliniat anterior, Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (în prezent Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale), autoritate cu competențe în gestionarea fondurilor europene, poate delega activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare organismelor intermediare care funcționează în cadrul său.

Prin urmare, în raport cu faptul că emitentul procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare a cărui suspendare face obiectul prezentei cauze este tot o autoritate publică centrală, Înalta Curte reține incidența dispozițiilor art. 10 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004, sus citat.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. SRL și pe pârâții Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 5 Vest, în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 iunie 2015.

Procesat de GGC - LM