ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2534/2018

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Agentia de Dezvoltare Regională Nord-Vest a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administratiei Publice, anularea Procesului-verbal nr. x și Deciziei nr. 320/12.12.2014.

Hotărârea primei instanțe Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1496 din 26 mai 2015, a admis acțiunea formulată de reclamantă, a anulat Decizia nr. 320/12.12.2014 și Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/28.08.2014, emise de pârât.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. În motivrea căii de atac, recurentul a susținut, în esență, că prima instanță face confuzie între plata datoriei existente la bugetul de stat și prejudiciul creat instituției pârâte. Astfel, chiar dacă contribuțiile aferente salariilor angajaților către bugetul de stat și către bugetul asigurărilor au fost achitate retroactiv de intimata-reclamantă, până la sfârșitul lunii octombrie 2012 și plata lor este conformă din perspectiva prevederilor legale, acestea nu pot fi considerate eligibile atâta timp cât au fost raportate inițial în baza unor documente contabile ce nu au corespuns realității, iar instituția recurentă a rambursat aceste cheltuieli. Prin urmare, în cauză s-a săvârșit o neregulă, în sensul legii, care constă în acțiunea beneficiarului de a se abate de la prevederile contractului de finanțare și ale Ordinului nr. 298/2009, prin nerespectarea criteriilor de eligibilitate efectuate cu plata la bugetul de stat. Prin neregula săvârșită s-au adus prejudicii atât bugetului Uniunii Europene, cât și bugetului de stat, prin încasarea de către beneficiar a unor sume plătite necuvenit. Totodată, a arătat, cum se observă și din acțiune, că sumele restituite de intimată au reprezentat contribuțiile salariale către bugetul de stat și nu sumele pe care instituția recurentă le-a decontat în cadrul proiectului și, întrucât aceste sume au fost achitate din fonduri europene, rezultă că acest buget a fost prejudiciat pentru că sumele plătite nu au fost folosite pentru proiect. În concluzie, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, pe fond, respingeriea acțiunii.

Apărările intimatei-reclamante Prin întâmpinare, intimata-reclamantă Agenția de Dezvoltare Regională Nord-Vest a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea hotărârii atacate, fiind temeinică și legală. În esență, a susținut că sumele decontate au fost efectiv plătite de către Agenție, aceasta îndeplinindu-și integral obligațiile legale și contractuale. Totodată, a arătat că nu s-a avut în vedere faptul că solicitarea autorității recurente privind plata sumei în litigiu este o măsură aplicată Agenției fără să aibă vreo culpă în frauda comisă de contabilul instituției, cu toate acestea a procedat la plata contribuțiilor aferente salariilor către bugetul de stat, iar prejudiciul invocat nu poate fi justificat, chiar recurenta are convingerea inexistenței acestuia.

Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 25 ianuarie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 8 martie 2018. II.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune vizând anularea Procesului-verbal nr. x și Deciziei nr. 320/12.12.2014 de soluționare a contestației administrative, emise de recurentul-pârât. Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată de reclamantă, dispunând anulare actelor administrative atacate. Soluția Curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt. Prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/28.08.2014, contestat în cauză, s-a stabilit că reclamanta datorează în total suma de 3.661,03 euro. Astfel, autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene Conseil Regional Nord-Pas de Calais în calitate de AM program, în temeiul art. 4 din Subsidy Contract (Agreement), datorează un debit în valoare de 3.479,36 euro, iar autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene naționale (AN) potrivit arte 12 alin. (5) din Contractul de finanțare, datorează un debit în valoare de 181,67 euro. Împotriva acestui proces-verbal de constatare reclamanta a formulat contestație administrativă, care a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin Decizia nr. 320/12.12.2014. Astfel, s-a reținut săvârșirea unei nereguli în sensul 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, constând în nesocotirea prevederilor art. 5 alin. (1) din Contractul de cofinanțare nr. x și a prevederilor art. 2 alin. (1) din Subsidy Contract, în privința responsabilităților decurgând din calitatea sa, potrivit Partnership Agreement acronim NEEBOR, semnat la data de 07.01.2009. De asemenea, s-a reținut că beneficiarul nu a respectat prevederile art. 4 alin. (1), art. 5 art. 9 alin. (1) și alin. (5) din Ordinul M.D.R.L. nr. 298/2009 pentru aprobarea categoriilor de cheltuieli eligibile în cadrul Programului de Cooperare Interregională INTERREG IV C. Contrar susținerilor recurentei, Înalta Curte reține că prima instanță a interpretat corect noțiunea de "neregulă" apărută în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, care potrivit art. 2 lit. a) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 66/2011, constă în "orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit". În sensul art. 1 alin. (2) din Regulamentul nr. 2988/1995, "abatere" reprezintă "orice încălcare a unei dispoziții de drept comunitar, ca urmare a unei acțiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităților sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele Comunităților, fie prin cheltuieli nejustificate". În mod similar, în sensul art. 2 pct. 7 din Regulamentul CE nr. 1083/2006, de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999 "neregularitate" înseamnă "orice încălcare a unei dispoziții a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general". Se observă că aceste definiții au în comun existența prejudiciului - produs sau doar potențial - asupra bugetului Uniunii Europene și/sau asupra fondurilor publice naționale aferente. În speță, efectuarea plății sumelor în litigiu, chiar ulterior încheierii programului derulat, exclude de plano existența producerii unui prejudiciu, ca urmare a încălcarii clauzelor contractuale evocate de emitentul actelor atacate. De altfel, beneficiarul rambursarii este cel care a semnalat autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene identificarea unei fraude comise de unul dintre angajații săi, activitate infracțională constatată de organele de cercetare penală, astfel cum rezultă din actele depuse la dosar, procedând ulterior, pentru remedierea situației, la plata contribuțiilor aferente salariilor către bugetul de stat, acoperind efectiv prejudiciul încă din luna octombrie 2012 . Potivit autorității pârâte, eligibilitatea cheltuielilor supuse decontării se analizează în raport cu situația din momentul formulării cererilor de rambursare, conform condițiilor stipulate în art. 2 alin. (1) lit. d) din O. U. G. nr. 66/2011 și art. 2 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 759/2007, astfel că plata ulterioară, până la sfârșitul lunii octombrie 2012, a contribuțiilor aferente salariilor, nu acoperă neregularitatea inițială. Instanța de control judiciar, fără a nega marja de apreciere a autorității competente în activitatea de prevenire, de constatare a neregulilor, de stabilire și de recuperare a creanțelor bugetare, constată că judecătorul fondului a reținut corect că situația de fapt stabilită pe baza probelor administrate în cauză nu se încadrează în definiția neregulii. Conduita Agenției de Dezvoltare Nord - Est, ca entitate beneficiară a finanțării și titulară a obligațiilor, care decurge din clauzele contractului de finanțare și din normele juridice menționate, fiind de natură să excludă un rezultat de prejudiciere efectivă sau potențială a bugetului public, ca element definitoriu al neregulii. Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluția pronunțată de prima instanță reflectă, așadar, interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din același cod.