ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2292/2018

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată. Procedura derulată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 29.02.2016, sub nr. x/2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA PENTRU FINAȚAREA INVESTIȚIILOR RURALE cerere de suspendare a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/30.12.2015 emis de către AFIR în legătură cu proiectul "Modernizare și extindere unitate de prelucrare și conservare a cărnii S.C. A. SRL" până la soluționarea în mod definitiv a acțiunii de fond, având ca obiect anularea procesului-verbal, ce urmează a fi introdusă în termenul de 60 de zile prevăzut de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Soluția primei instanțe

Prin sentința nr. 2245 din 28 iunie 2016, Curtea de Apel București a admis cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA PENTRU FINAȚAREA INVESTIȚIILOR RURALE, și a dispus suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/30.12.2015 emis de AFIR, până la pronunțarea instanței de fond.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe, pârâta AFIR a declarat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate cu consecința respingerii cererii ca neîntemeiată.

O primă critică adusă sentinței nr. 2245 din 28.06.2016 are în vedere faptul că instanța de fond a apreciat în mod greșit că aparența de nelegalitate a actului administrativ atacat rezultă din faptul că diferența foarte mare rezultată între cele două controale efectuate de pârâtă, este de natură să nască dubii cu privire la procesul-verbal de constatare a neregulilor contestat, fiind astfel îndeplinită condiția unui caz bine justificat.

A doua critică adusă sentinței recurate are în vedere aprecierile instanței de fond privind paguba iminentă. Precizează recurenta că din actele existente la dosar nu rezultă pericolul care ar duce la producerea unei pagube iminente de natură să justifice suspendarea executării actului administrativ.

Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 22 februarie 2018, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 19 aprilie 2018.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor intimatului și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul sunt nefondate.

Argumentele de fapt și de drept relevante

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

Noțiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t din Legea nr. 554/2004 ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Pentru ca instanța să se afle în prezența unui caz bine justificat pentru suspendarea executării unui act administrativ, care se bucură de o puternică prezumție de legalitate, autenticitate și veridicitate, este necesar să existe o îndoială serioasă a actului administrativ, sesizabilă, la o analiză sumară a acestuia.

În prezenta cauză, există o astfel de îndoială asupra legalității actului administrativ, dată de faptul că recurenta-pârâta a emis două procese-verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, unul cu creanță bugetară în cuantum de 0 RON și unul cu creanță bugetară în cuantum de 3.444.691 RON.

Astfel, recurenta-pârâtă a emis procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/03.04.2014, în cuprinsul căruia suma constatată ca reprezentând creanță bugetară a fost in cuantum de 0 RON.

Ulterior, recurenta-pârâta a emis procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/30.12.2015 prin care a constatat existența unei creanțe bugetare în cuantum de 3.444.691 RON.

Împrejurarea că în cazul ambelor procese-verbale mai sus-menționate, încheiate in decursul unei perioade scurte de timp, a fost avută în vedere aceeași situație de fapt și a rezultat o diferență foarte mare între cuantumul creanțelor bugetare este de natură să creeze o îndoială cu privire la actul administrativ contestat în cauză.

În ceea ce privește condiția pagubei iminente, corect s-a reținut că este îndeplinită, având în vedere cuantumul mare al creanței bugetare raportat la veniturile societății, precum și împrejurarea că a fost demarată executarea silită, fiind emis de către ANAF titlul executoriu și somația de plată, făcându-se dovada unui prejudiciu material cu consecințe grave pentru societatea intimată.

Prin urmare, toate criticile recurentei sunt nefondate, soluția pronunțată de prima instanță reflectă, așadar, interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei, iar hotărârea recurată respectă cerințele art. 425 alin. (1) lit. b din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva sentinței nr. 2245 din 28 iunie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 mai 2018.