ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 267/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2016 la data de 26 februarie 2016, pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale București, suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare emis de AFIR cu nr. x din 10.12.2015 și Decizia nr. 3289 din 27.01.2016 emisa de AFIR privind soluționarea contestației nr. x/2.12.2015 până la soluționarea definitiva și irevocabilă a cauzei ce formează obiectul dosarului de fond, conform art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată.

Prin sentința nr. 202/2016 pronunțată în data de 27 aprilie 2016, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta A.F.I.R. - Agenția Pentru Finanțarea Investițiilor Rurale București.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a declarat recurs reclamantul A., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca netemeinice.

A susținut că instanța de judecată, a sancționat-o, prin sentința recurată, pentru lipsa cererii de judecată din dosarul de fond, observând aceasta când a deliberat, deoarece în etapa premergătoare ar fi trebuit să îi pună în vedere să complinească acesta lipsă, dacă ea exista. Din acest punct de vedere a considerat hotărârea instanței este nelegală și dată cu încălcarea art. 488 alin. (1) punctul 5 C. proc. civ., art. 200 din același cod prevăzând etape în procedura de regularizare.

În ceea ce privește motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., arată că instanța nu a mai analizat existența pagubei iminente.

În mod eronat s-a reținut lipsa motivării cererii de suspendare, aceasta în condițiile în care a arătat incidența dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

A considerat că a făcut dovada întrunirii condițiilor de admisibilitate a cererii, conform prevederilor art. 14 alin. (1) din același act normativ, respectiv a cazului bine justificat și a existentei unei pagube iminente.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 22 noiembrie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ.

Prin încheierea de ședință din data de 31 octombrie 2017, completul de filtru a constatat, analizând conținutul raportului întocmit, că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată a fondului recursului, în ședință publică, pentru data de 30 ianuarie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurenți, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Argumentele de fapt și de drept relevante

Recurenta - reclamantă în motivarea primului capăt din recurs, respectiv incidența prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., a arătat că instanța de fond a încălcat regulile de procedură constatând lipsa cererii de judecată prin care făcea dovada că a depus acțiune în anulare a actelor administrative a căror suspendare o solicită, este nefondată.

Verificând actele și dosarului de fond, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât ele vizează neregularități de ordin procedural, respectiv nesemnarea cererii de chemare în judecată, nelegala citare a uneia dintre părți, nesemnarea cererii reconvenționale, nesocotirea principiilor publicității, oralității, contradictorialității etc.

Se reține că judecătorul fondului nu a încălcat nici o normă de procedură de natură imperativă sau dispozitivă, prin constatarea lipsei de la dosar a cererii de chemare în judecată privind anulare pe fond a actelor administrative contestate, sarcina probei, revenind conform art. 249 C. proc. civ., celui care face susținerea. În concret reclamanta trebuia sa verifice dacă la dosar se află toate actele necesare în dovedirea cererii de chemare în judecată.

În ceea ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu se poate susține incidența niciuneia dintre ipotezele reglementate de textul de lege invocat, în speță fiind respectate exigențele prevăzute de dispozițiile art. 425 alin. (1) din C. proc. civ.

Motivarea hotărârii judecătorești înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raționamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.

În speța de față, instanța de control judiciar consideră că hotărârea recurată îndeplinește cerințele impuse de art. art. 425 alin. (1) C. proc. civ., întrucât, raportat la obiectul cauzei, instanța de fond a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se, atât la susținerile părților, cât și la dispozițiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecății.

Considerentele hotărârii atacate fac referire în mod convingător la aspectele de fapt și de drept relevante pentru soluționarea cauzei.

Nu este întemeiat nici motivul de recurs vizând aplicarea greșită a normelor de drept material, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Reclamanta A. a solicitat, suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 10.12.2015 și Decizia nr. 3289 din 27.01.2016, ambele emise de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale București până la soluționarea definitiva și irevocabilă a cauzei ce formează obiectul dosarului de fond, conform art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, modificata și completata.

Măsura suspendării actului administrativ se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaționale, atât în sistemul de protecție instituit în cadrul Consiliului Europei, cât și în ordinea juridică a Uniunii Europene.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

Noțiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

În acord cu cele reținute de instanța de fond, Înalta Curte constată că reclamanta trebuia să motiveze orice solicitare prin acțiunea ce avea ca obiect suspendarea actului administrativ, nu printr-o cerere separată, fiind necesar a se indicata în mod concret și expres împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Or, în speță, reclamanta a invocat, ca împrejurări de fapt și de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actelor administrative a căror suspendare se cere, tocmai criticile de nelegalitate care urmează să fie analizate de instanța învestită cu cererea de anulare a actului administrativ atacat.

În jurisprudența sa constantă, secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți a reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat, care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analiza criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Motivele de nelegalitate circumscrise de reclamantă cazului bine justificat nu pot fi decelate printr-o verificare a aparenței dreptului, ci necesită o evaluare a aspectelor de fond, care ar depăși limitele procedurii sumare a suspendării executării actului administrativ.

Mai mult, prin sentința civilă nr. 334/2016 din 11 iulie 2016, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, de anulare a Deciziei nr. 3289 din 27.01.2016 emisă de AFIR privind soluționarea Contestației nr. x/2.12.2015; anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare emis de Agenție cu nr. x din 10.12.2015; anulare a măsurii de retragere a ajutorului financiar nerambursabil acordat, în calitate de beneficiar al contractului de finanțare nr. x/3.09.2012, având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile de către autoritatea contractantă pentru punerea în aplicare a proiectului "Instalare tânăr Fermier A., Șef de Exploatație în Comuna Bilvanesti, Județul Mehedinți" anulare a măsurii de reziliere a contractului și anularea măsurii de stabilire în sarcina sa a creanței de 103.759 RON.

Această soluție dată acțiunii în anularea actului administrativ vine să confirme constatarea primei instanțe, în sensul neîndeplinirii condiției cazului bine justificat, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Cum cele două condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 sunt cumulative, nu se mai impune analiza condiției existenței unei pagube iminente, conform art. 2 alin. (1) lit. ș) din același act normativ.

6.2. Temeiul legal al soluției adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 202/2016 din 27 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2018.