ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2287/2018

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată. Procedura derulată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 08.04.2016, sub nr. x/2016, reclamantul MINISTERUL COMUNICAȚIILOR ȘI PENTRU SOCIETATEA a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe de Competitivitate Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial "Creșterea Competitivității Economice" (AMPOSCCE), solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună suspendarea efectelor Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/24.03.2016, emisă de către autoritatea mai sus menționată, în conformitate cu art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Soluția primei instanțe

Prin sentința nr. 2074 din 14 iunie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamanta MINISTERUL COMUNICAȚIILOR ȘI PENTRU SOCIETATEA INFORMAȚIONALĂ, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FONDURILOR EUROPENE -DIRECȚIA GENERALĂ PROGRAME DE COMPETIVITATE AUTORITATEA DE MANAGEMENT PENTRU PROGRAMUL OPERAȚIONAL SECTORIAL CREȘTEREA COMPETITIVITĂȚII ECONOMICE, ca neîntemeiată și a dispus restituirea cauțiunii în cuantum de 1255 RON consemnate cu ordinul de plată nr. 1607/30.05.2016.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe, reclamantul Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea a declarat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și pe fond admiterea cererii de suspendare.

În opinia recurentului, sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și anume cazul bine justificat și paguba iminentă, astfel că instanța de judecată a pronunțat o decizie nelegală și netemeinică, neargumentată în drept, în sensul că în opinia sa toate motivele recurentului nu pot fi abordate în procedura urgentă a suspendării actului administrativ, constituind apărări de fond.

Se susține că sentința de fond este criticabilă și cu privire la faptul că instanța era obligată să verifice îndeplinirea celor două condiții: caz bine justificat și paguba iminentă, iar în fapt instanța nu a analizat în mod concret niciuna dintre condiții, făcând o motivare lapidară a hotărârii.

Precizează recurenta că apărările relevate pe larg în cuprinsul cererii introductive se pot constitui într-o îndoială serioasă privind legalitatea notei de constatare. Aceste circumstanțe factuale sunt de natură să creeze o îndoială serioasă asupra actului administrativ, fiind îndeplinită condiția cazului bine justificat.

În ceea ce privește condiția pagubei iminente, în opinia recurentului și aceasta este îndeplinită. Suma de 15.084,99 RON calculată drept corecție financiară este însemnată, motiv pentru care în cazul punerii în executare a titlului de creanță prin mijloace specifice procedurii de executare ar putea crea grave perturbări în funcționarea instituției.

Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 22 februarie 2018, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 19 aprilie 2018.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Argumentele de fapt și de drept relevante

Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea executării efectelor Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/24.03.2016, în conformitate cu art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Măsura suspendării actului administrativ se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaționale, atât în sistemul de protecție instituit în cadrul Consiliului Europei, cât și în ordinea juridică a Uniunii Europene.

Legea română corespunde recomandării Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei, având în vedere conținutul prevederilor art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Noțiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

Prin prisma acestor condiții, soluția pronunțată de prima instanță și considerentele pe care s-a fundamentat sunt la adăpost de orice critică.

Susținerile recurentului legate de împrejurarea că nota de constatare a neregulilor nr. x nu cuprinde elementele referitoare la posibilitatea de a fi contestat nu sunt de natură să determine suspendarea acesteia, calea de atac și regimul acesteia sunt prevăzute de lege, iar omisiunea menționării lor în cuprinsul notei nu l-a vătămat pe recurentul-reclamant care a formulat contestația administrativă și cererea de suspendare.

Așadar, motivele de nelegalitate circumscrise de recurentul-reclamant cazului bine justificat nu pot fi decelate printr-o verificare a aparenței dreptului, ci necesită o evaluare a aspectelor de fond, care ar depăși limitele procedurii sumare a suspendării de executare.

Instanța de control judiciar reține că aparența de nelegalitate poate viza și aspecte de drept material, însă este esențial ca motivele identificate să fie evidente, să nu implice examinarea fondului cauzei.

În jurisprudența sa constantă, secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți a reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/și de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ (act administrativ-fiscal) au fost reținute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ (reducerea importantă a cuantumului sumelor reținute ca obligații bugetare suplimentare), etc.

Contrar celor afirmate de recurent, se constată că, în mod corect, prima instanță a reținut faptul că s-au invocat aspecte ce țin de fondul cauzei care nu pot fi analizate în cadrul unei cereri de suspendare, iar prin "pipăirea" fondului a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2014.

Totodată, din dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din lege rezultă că noțiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu.

În cauză, se constată că împrejurarea că art. 42 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 prevede termenul de 30 de zile în care sunt scadente creanțele bugetare izvorâte din nereguli și faptul că ele sunt purtătoare de dobânzi nu este de natură a-i crea recurentului-reclamantului vreun prejudiciu, acesta putând să fie analizat doar din perspectiva actului administrativ a cărui suspendare se solicită, iar nu din cea a actelor normative ce stabilesc procedura de executare a respectivelor acte normative.

Prin urmare, toate criticile recurentului sunt nefondate, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanță reflectă, așadar, interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională împotriva sentinței nr. 2074 din 14 iunie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 mai 2018.