ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2655/2019

Ședința publică din data de 21 mai 2019

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 27.10.2015, reclamantul Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Informatică a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FONDURILOR EUROPENE AM POS CCE (MFE AM POS CCE) - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să dispună:

- anularea în parte a Notificării nr. x/30.03.2015, înregistrată la ICI sub nr. x/01.04.2015, privind situația Cererii de plată nr. x, refăcută în data de 24.03.2015, respectiv în ceea ce privește pct. 2 - Plată respinsă pentru suma de 593.917,72 RON;

- anularea în parte a Notificării nr. x/24.04.2015, înregistrată la ICI sub nr. x/28.04.2015 privind situația Cererii de plată nr. x/20.04.2015, respectiv în ceea ce privește pct. 2 - Plată respinsă pentru suma de 718.974,88 RON; anularea Adresei nr. x/23.04.2015, înregistrată la Institut sub nr. x/24.04.2015;

- anularea Raportului Comisiei de soluționare a contestației nr. 14479/07.07.2015, înregistrat la Institut sub nr. x/29.07.2015;

- Obligarea pârâtului la plata sumei de 1.312.892,6 RON (593.917,72 RON aferentă Cererii de plată nr. x/13.03.2015 și 718.974,88 RON aferentă Cererii de plată nr. x/20.04.2015);

- Obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 2553 pronunțată în data de 12 septembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Informatică, 5 în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice-Direcția Generală Programe Competitivitate și cu intervenientul Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională, anulând în parte Notificarea nr. x/30.03.2015, respectiv în ceea ce privește pct. 2 - Plată respinsă pentru suma de 593 917,72 RON, precum și Notificarea nr. x/24.04.2015, respectiv în ceea ce privește pct. 2 - Plată respinsă pentru suma de 718 974,88 RON. Totodată, a dispus și anularea Adresei nr. x/23.04.2015 și a Raportului Comisiei de soluționare a contestației nr. 14479/7.07.2015, obligând pârâtul la plata către reclamant a sumelor de 593 917,72 RON și 718974,88 RON.

Cererile de recurs

Împotriva sentinței civile nr. 2553 din data de 12 septembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au formulat cereri de recurs Ministerul Finanțelor Publice pentru pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice-Direcția Generală Programe Competitivitate și intervenientul Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională.

Recurentul Ministerul Comunicațiilor și Pentru Societatea Informațională încadrează criticile sale în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinței de fond și pe cale de consecință respingerea cererii de chemare în judecată, în principal, ca fiind inadmisibilă și în subsidiar, ca neîntemeiată.

Susține în esență recurentul că reținerile instanței privitoare la motivele ce au determinat reducerea corecției financiare până la 2 % sunt cele care implică criteriile ce au avut consecință restricționarea concurenței, îndeosebi prin participarea operatorilor economici străini. Aprecierile făcute de instanță sunt cu referire la Adresa nr. x/23.04.2015, considerând că natura corecției este dată de restricționarea concurenței. Instanța nu a luat în considerare Raportul de soluționare a contestației depusă de beneficiar, unde este clarificată modificarea cuantumului corecției financiare, prin modificările aduse de către beneficiar prin documentația de atribuire.

Menținerea corecției în procent de 2% s-a datorat faptului că ICI, în calitate de autoritate contractantă, a solicitat o serie de certificări specifice, care pot fi luate în considerare pentru specialiștii în domeniul lucrărilor executate, pentru achiziția și montajul de bunuri achiziționate de către beneficiar, nefiind specificate prin caietul de sarcini decât o serie de lucrări electrice minore, chiar dacă descrierea acestora a fost detaliată. Instanța a înțeles din aceste descrieri enumerate prin Caietul de sarcini, ca fiind de o importanță majoră, ce concurează cu obiectul contractului în sine. Lucrările ce implicau intervenții la nivelul instalațiilor electrice nu sunt de natură a defini obiectul contractului, așa cum este specificat prin Fișa de date a achiziției: " furnizare pachete software și sisteme informatice, mașini de procesare a datelor(hardware), sisteme de alarmă antiefracție, servicii de proiectare a sistemelor de energie electrică, servicii IT: consultanță, dezvoltare de software, internet și asistență, incluzând atât furnizare, cât și proiectare". Aceste solicitări nu au relevanță pentru obiectul și complexitatea contractului de achiziție, fapt pe care instanța l-a interpretat în superficial, considerând acele enumerări ale cerințelor din Caietul de sarcini ca fiind conforme cu complexitatea contractului.

Consideră recurentul că reținerile instanței nu au fost în concordanță cu o aplicare corectă și o interpretare adecvată a dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, unde prin Anexa 1, parte a actului normativ este indicată neregula/abaterea constatată la pct. 10: Criteriile de selecție nu sunt nici în legătură și/sau nu sunt proporționale cu obiectul contractului.

Invocă articolul 1 alin. (1) din Ordinul ANRMAP nr. 509/2011 privind formularea criteriilor de calificare și selecție precum și prevederile art. 9 din O.U.G. nr. 66/2011, potrivit cărora pentru cheltuielile incluse în solicitările/cererile de plată ale beneficiarilor care nu respectă condițiile de legalitate, regularitate sau conformitate stabilite prin prevederile legislației naționale și comunitare, identificate de autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene înainte de efectuarea plății, nu se aplică procedura de constatare a neregulii prevăzută la art. 21.

Luând în considerare abaterile menționate anterior, având în vedere faptul că obiectul contractului necesar a fi atribuit este constituit din livrarea de produse și prestarea de servicii, consideră recurentul că aceste solicitări nu sunt proporționale și nu au legătură cu obiectul contractului, abatere încadrată în Anexa 1 la H.G. nr. 519/2014, " Anunțul de participare și documentația de atribuire" pct. 10 - Criteriile de selecție nu sunt nici în legătură și/sau proporționale cu obiectul contractului.

Instanța de fond nu a avut în vedere interesul protejării fondurilor Uniunii Europene, obligație care cade în sarcina autorităților competente, raportat la dispozițiile art. 6 alin. (1) și alin. (3) din O.U.G. nr. 66/2011.

Constatarea unei abateri/nereguli nu este condiționată de constatarea unui prejudiciu efectiv, actele normative având în vedere și potențialitatea ca actul sau omisiunea beneficiarului ori autorității cu competențe în domeniu să producă un prejudiciu.

Invocă în acest sens Hotărârea pronunțată de CJUE în cauza C-465/10.

În cazul de față, cheltuielile care nu respectă condițiile de legalitate, regularitate ori conformitate au fost stabilite prin Lista de verificare integrală a procedurii de atribuire a contractelor de achiziție publică nr. x întocmită de către AM POSCCE înainte de plata cheltuielilor solicitate spre rambursare. Acest document a fost pus la dispoziția beneficiarului.

În conformitate cu prevederile contractului de finanțare, beneficiarul are obligația respectării legislației naționale și comunitare în domeniul achizițiilor publice. De asemenea, conform art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 759/2007, cu completările și modificările ulterioare, conformitatea cheltuielii cu prevederile legislației naționale și comunitare este condiție de eligibilitate.

La rândul său, recurentul Ministerul Finanțelor Publice în numele și pentru pârâtul Ministerul Fondurilor Europene solicită admiterea recursului, casarea hotărârii de fond, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe și, în subsidiar, rejudecând cauza, solicită respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamant, ca neîntemeiată.

Recurentul încadrează criticile sale în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului, în ceea ce privește incidența în cauză a dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., susține recurentul că, din analiza considerentelor hotărârii judecătorești rezultă că instanța de fond nu a respectat dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., aceasta neanalizând apărările formulate de pârât și de intervenient, ci doar a procedat ca și când aceste apărări nu ar fi existat sau, ca și cum prezența acestor autorități în acest litigiu trebuia să fie formală.

Consideră astfel că instanța de fond a nesocotit apărările pârâtului și ale intervenientului, lipsind astfel hotărârea și de raționamentul propriu al instanței cu privire la soluția pronunțată.

În concret, apreciază recurentul că instanța de fond nu a făcut altceva decât să preia, să redea, să-și însușească susținerile reclamantului, unele diferențe între pasajele preluate din cererea de chemare în judecată, pe de o parte și paginile care compun considerentele cu privire la soluția dată cererii de chemare în judecată, fiind de ordinul a câteva cuvinte.

Astfel, din analiza considerentelor hotărârii, rezultă că, la paginile 6-9, se regăsește ceea ce ar fi trebuit să reprezinte analiza efectuată de instanța de fond cu privire la cererea de chemare în judecată, însă, din analiza conținutului acestor pagini, rezultă că instanța de fond s-a raportat, într-o proporție cuvârșitoare, la susținerile reclamantului, pe care, în parte le-a preluat din cererea de chemare în judecată, fără a indica, în concret, motivele pentru care poziția procesuală exprimată de autoritatea pârâtă și de autoritatea intervenientă a fost înlăturată și nici motivele pentru care instanța de fond și-a însușit poziția procesuală exprimată de reclamant.

În continuare, recurentul face o comparație între mențiunile din cererea de chemare în judecată și reținerile instanței de fond din considerentele hotărârii, susținând că soluția de admitere a cererii de chemare în judecată reprezintă preluarea unor pasaje întregi din cererea de chemare în judecată, deopotrivă, instanța de fond nesocotind întru-totul apărările formulate de autoritatea pârâtă și de autoritatea intervenientă, fiind evident că hotărârea nu conține motivele de fapt și de drept pentru care au fost respinse apărările formulate, dar nici măcar raționamentul propriu al instanței, de natură a conduce la convingerea acesteia pentru soluția pronunțată.

Faptul că nu a existat o analiză prin punerea în balanță a susținerilor părților, rezultă în mod evident că instanța de fond și-a însușit poziția reclamantului, preluând aproape în integralitate pasaje din cererea de chemare în judecată.

Referitor la motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susține recurentul în esență că cerințele impuse de autoritatea contractantă pentru un contract care are ca obiect furnizarea de echipamente și prestarea de servicii sun de natură a restricționa concurența, îndeosebi în participarea operatorilor economici străini, având în vedere inclusiv faptul că este vorba de o procedură ce impune publicarea în JOUE. Consideră recurentul că a fost încălcat principiul tratamentului egal al operatorilor economici prin restricționarea participării, abaterea fiind încadrată în Anexa 1 la H.G. nr. 519/2014, Anunțul de participare și documentația de atribuire pct. 9 - Prin anunțul de participare sau prin documentația de atribuire sunt stabilite criterii de selecție/atribuire discriminatorii.

Deopotrivă, s-a considerat că solicitările nu sunt nici proporționale și nu au legătură cu obiectul contractului, având în vedere că acesta consta în livrarea de produse și prestarea de servicii, abaterea fiind încadrată în Anexa 1 la H.G. nr. 519/20014.

Ambele încadrări conțin propunerea de aplicare a unei corecții financiare de 25 % din valoarea contractului, cu posibilitatea reducerii acesteia la un cuantum de 10 % sau 5%, în funcție de gravitate, cuantumul acesteia putându-se reduce pe baza următoarelor argumente:

- solicitările de remediere a aspectelor constatate prin contestațiile depuse de CNSC au fost implimentat de autoritatea contractantă;

- în cadrul procedurii au fost depuse 2 oferte din partea unor asocieri, ambele oferte fiind calificate, deci îndeplinind integral condițiile solicitate de autoritatea contractantă, inclusiv cele privind atestatele;

- asupra procedurii derulate nu au fost formulate contestații care să aibă ca obiect aceste solicitări.

Deoarece în cursul procedurii autoritatea contractantă nu a încălcat principiul liberei concurențe și principiul recunoașterii reciproce, permițând participarea străinilor prin declarație pe propria răspundere la momentul depunerii ofertelor sau prezentarea documentelor echivalente, a considerat recurentul că se poate diminua corecția financiară aplicabilă la un procent de 2 % din valoarea contractului, în baza instrucțiunilor DG Regio dispuse prin raportul final al acesteia asupra constatărilor pentru POS Mediu, având în vedere următoarele argumente:

- principiul recunoașterii reciproce, conform căruia dacă aceeași abatere este constatată în cadrul unui program operațional și se acceptă aplicarea unei corecții financiare diminuate, aceasta se poate aplica și în cadrul altui program operațional similar;

- în cadrul procedurii de față solicitarea de atestat ANRE și IGPR a avut un caracter auxiliar contractului principal al contractului iar prejudiciul care este posibil a fi cauzat este redus;

- în cadrul procedurii au participat 2 ofertanți, ambele oferte fiind declarate conforme și conținând și specialiști străini;

- niciunul dintre ofertanți nu a fost respins din cauza certificatelor și atestărilor iar conform legislației europene și române, autoritatea contractantă era obligată să accepte și certificări echivalente emise de alte organisme competente.

În considerarea faptului că, în cadrul procedurii demonstrarea celor două cerințe de calificare a avut caracter auxiliar și un impact financiar redus, a fost aplicată o corecție financiară de 2 % în baza instrucțiunilor DG Regio pentru spețe similare.

În continuare, recurentul invocă practica judiciară a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în două spețe similare, respectiv Deciziile nr. 3764 din 27.09.2012 și nr. 1353 din 18.03.2014.

În ceea ce privește susținerea reclamantului, potrivit căreia autoritatea pârâtă ar fi reținut aspecte contradictorii în cuprinsul actelor administrative prin care a soluționat cererile acestuia de revizuire a celor două Notificări aferentele Cererilor de plată nr. x și nr. 2, susține recurentul că trebuie avut în vedere că nu ne aflăm în prezența unor chestiuni contradictorii, ci, în realitate, acestea reprezintă aprecieri în raport de care s-a considerat că, deși, față de conținutul Anexei 1 la H.G. nr. 519/2014, încadrările conțineau propunerea de aplicare a unei corecții financiare de 25 % din valoarea contractului, cu posibilitatea reducerii acesteia la un cuantum de 10 % sau 5 % în funcție de gravitate, totuși, corecția financiară aplicabilă a reprezentat un procent de 2 % din valoarea contractului, fiind reținute în acest sens instrucțiunile DG Regio dispuse prin raportul final al acesteia asupra constatărilor pentru POS Mediu, într-o situație similară celei de față.

Susține recurentul că instanța de fond a interpretat greșit considerentele aplicării corecției financiare de 2% la valoarea contractului de achiziție nr. x/22.12.2014 menționate în Adresa nr. x/23.04.2015, înregistrată la reclamant sub nr. x/24.04.2015, respectiv din Raportul comisiei de soluționare a contestației nr. 14479/07.07.2015 înregistrat la reclamant sub nr. x/29.07.2015.

Plecând de la considerentele reale ale aplicării corecției financiare, consideră recurentul că aprecierile instanței de fond, preluate aproape în integralitate din cererea de chemare în judecată, cu privire la prevederile din caietul de sarcini, nu sunt relevante în combaterea corecției aplicate.

Mai mult, se poate considera că instanța de fond nu a luat în considerare faptul că cerințele au fost solicitate în cadrul unei proceduri de atribuire peste pragul de publicare în JOUE, lansată în implementarea unui proiect cu finanțare europeană. Astfel, solicitările formulate de autoritatea contractantă la nivelul fișei de date, justificate de cerințele impuse de legislația națională, sunt de natură a restricționa cconcurența, îndeosebi în participarea operatorilor economici străini la procedură.

În egală măsură, greșit a reținut instanța de fond că " cerințele în discuție solicitate de Institut prin documentația de atribuire sunt legale și temeinice fiind în stânsă legătură și evidență cu obiectul contractului, respectiv proporțional cu acesta", de vreme ce, în realitate, articolele legislației specifice citate demonstrează tocmai faptul că, cerințele îngrădesc accesul operatorilor străini la procedura de atribuire, fiind eliminată posibilitatea oricărui potențial ofertant străin de a prezenta, la termenul de depunere a ofertelor, documente care să dovedească atestarea/licențierea solicitată, în conformitate cu țara de origine/țara în care operatorul economic este stabilit.

Consideră recurentul că, în mod greșit instanța de fond a luat în calcul Nota de la pct. III .2.1.b.-c din Fișa de date, apreciind că " reclamantul a învederat dreptul oricărui operator de a participa și a prezenta atestate din țara de origine echivalente cu cele solicitate din Fișa de date, respectiv certificat ONRC, atestat ANRE, licență IGPR", în realitate, potrivit legislației naționale specifice aplicabile în cauză, nu sunt recunoscute atestate/licențe echivalente celor solicitate în Fișa de date.

Faptul că autoritatea contractantă a impus în mod cu totul restrictiv prin Fișa de date depunerea atestatului/licenței în discuție, fără a fi luate în calcul și eventuale echivalențe ale acestora, se poate constata și la analiza Clarificării nr. 9, conform căreia autoritatea contractantă nu a acceptat îndeplinirea condiției prin prezentarea unui atestat ANRE de tip B pentru " executare de instalații electrice exterioare/interioare pentru incinte/construcții civile și industriale, branșamente aeriene și subterane, la tensiune nominală de 0,4 Kv".

Pe cale de consecință, rezultă indubitabil că nu orice operator economic interesat, fie român, fie străin, avea posibilitatea de a depune o ofertă admisibilă prin respectarea cerințelor de calificare solicitate de autoritatea contractantă.

Totodată, consideră că, în mod greșit instanța de fond a reținut motivele de reducere a corecției financiare aplicate, de la procentul maxim prevăzut de legislația incidentă la procentul de 2% la valoarea contractului de achiziție, pentru argumentarea faptului că aspectele constatate de AM POSCCE nu ar reprezenta o neregulă în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 și art. 11 din contractul de finanțare.

Pentru toate aceste considerente, Ministerul Finanțelor Publice, în numele și pentru pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, solicită admiterea recursului, casarea sentinței de fond și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță iar în subsidiar, rejudecarea cauzei și repingerea cererii de chemare în judecată, ca fiind neîntemeiată.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursurilor a formulat întâmpinare reclamantul Institutul Național de Cercetare lu Dezvoltare Informatică, solicitând, în principal, a se constata nulitatea recursurilor, iar în subsidiar, a se respinge, ca nefondate, cu consecința menținerii sentinței de fond, ca temeinică și legală.

În ceea ce privește recursul promovat de Ministerul Fondurilor Europene, susține intimatul că, deși recurenta pretinde a-și întemeia motivele de recurs pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6, respectiv pe cele ale art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în realitate, încadrarea este pur formală, motivele invocate neîncadrându-se în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Astfel, în ceea ce privește pretinsa incidență a dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., din dezvoltarea motivelor de recurs rezultă că recurentul critică faptul că sentința instanței de fond nu ar respecta dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în sensul că nu sunt arătate motivele pentru care au fost înlăturate susținerile celor două recurente, or, textul articolului 488 pct. 6 C. proc. civ. este extrem de clar în a arăta faptul că se casează hotărârile care nu cuprind motivele pe care se întemeiază, iar nu când acestea nu cuprind motivele de înlăturare a apărărilor părților. Totodată, textul articolului 425 alin. (1) pct. b) C. proc. civ. se referă la motivele pentru care s-au admis, respectiv cele pentru care s-au respins cererile părților, iar nu apărările acestora.

În ceea ce privește pretinsa incidență a prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susține intimatul că recurentul nu indică normele de drept material pretins a fi fost încălcate de instanța de fond, motiv pentru care consideră că motivele invocate nu se încadrează nici în cadrul acestor prevederi legale, sens în care solicită admiterea excepției nulității recursului și constatarea nulității acestuia.

Pe fondul recursului, solicită respingerea acestuia, ca nefondat, apreciind că analiza de text efectuată de recurent nu echivalează cu motivarea recursului. Astfel, solicită instanței a înlătura susținerile acestuia, prin care încearcă a acredita ideea conform căreia instanța de fond s-ar fi limitat a prelua susținerile sale fără o analiză proprie a acestora.

Recurentul nu combate în nici un mod susținerea privind obligativitatea legală a inserării celor două cerințe (privind atestatul ANRE și licența IGPR) raportat la prevederile Ordinului Președintelui Autorității Naționale de reglementare în Domeniul Energiei nr. 24/2007, modificat și completat prin Ordinul nr. 51/2011, respectiv ale Legii nr. 333/2003 și ale H.G. nr. 301/2012.

Astfel, recurentul nu abordează sub nici un aspect faptul că legislația în vigoare obliga Institutul să solicite cele două tipuri de documente, în caz contrar fiind pasibilă de sancțiuni pecuniare, contravenționale sau chiar penale.

De asemenea, recurenta nu aduce nici un contraargument faptului că, prin Anexa 1 la Ordinul ANRMAP nr. 509/2011 se prevede în mod expres faptul că nu sunt cerințe restrictive cerințele privind prezentarea anumitor documente (atestate, certificate, licențe, autorizații), în cazul în care deținerea acestora este impusă de legislația în vigoare, actul normativ invocat indicând cu titlu de exemplu înșuși atestatul ANRE.

În ceea ce privește recursul promovat de Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională, invocă excepția nulității acestuia, pe considerentul că recurentul și-a întemeiat în mod generic recursul pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., fără a arăta însă care sunt normele de drept material pretins încălcate sau greșit aplicate de instanța de fond, motivele de recurs nevizând motive de nelegalitate ci cel mult de netemeinicie, neputând fi încadrate în prevederile art. 488 C. proc. civ.

Pe fondul recursului promovat de această autoritate, solicită respingerea acestuia, având în vedere că nici această autoritate nu combate în nici un mod susținerea privind obligativitatea legală a inserării celor două cerințe raportat la prevederile Ordinului Președintelui Autorității Naționale de Reglementar în Domeniul Energiei nr. 24/2007, modificat și completat prin Ordinul nr. 51/2011, respectiv ale Legii nr. 333/2003 și ale H.G. nr. 301/2012.

Răspunsul la întâmpinare

Recurentul Ministerul Finanțelor Publice, în numele și pentru pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administratiei Publice și Fondurilor Europene, actualmente Ministerul Fondurilor Europene, a formulat Răspuns la întâmpinarea intimatului -reclamant Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Informatică, în cadrul căruia solicită în esență respingerea excepției nulității recursului, ca nefondată, apreciind deopotrivă că celelalte apărări formulate de intimatul -reclamant nu sunt susținute de dispoziții legale incidente cauzei, instanța de fond pronunțând o hotărâre nelegală.

Procedura de soluționare a recursurilor

Cu privire la examinarea recursurilor în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluție s-a fixat termen de judecată la data de 26 mai 2020, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Înalta Curte, examinând legalitatea sentinței atacate în raport cu motivele de casare invocate și cu apărările formulate prin întâmpinare, constată că ambele recursuri sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează, cu precizarea că pricina va fi abordată sistematic, instanța de recurs nefiind obligată să răspundă punctual tuturor susținerilor părților, ci având posibilitatea să le grupeze în funcție de problemele de drept vizate și să le răspundă prin considerente comune, apte să clarifice aspectele importante ale cauzei, raportat la finalitatea lor concretă.

Instanța de control judiciar reține că, înainte de a păși la examinarea legalității hotărârii atacate prin prisma criticilor formulate de cei doi recurenți, se impune a se analiza excepția nulității recursurilor, invocată de intimatul -reclamant, în esență, pe considerentul că motivele de recurs invocate de cei doi recurenți nu se încadrează în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Astfel, lecturând cererile de recurs din perspectiva art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în ceea ce privește recursul promovat de Ministerul Finanțelor Publice, în numele și pentru pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, au fost identificate critici ce au fost corect încadrate de parte în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., astfel că nu poate fi incidentă sancțiunea prevăzută de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

Și în ceea ce privește recursul promovat de recurentul Ministerul Comunicațiilor și Pentru Societatea Informațională, constată, de asemenea, Înalta Curte că argumentele prezentate de recurent în cadrul cererii de recurs se circumscriu motivului de casare invocat, respectiv dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul reclamând în esență greșita aplicare și interpretare a dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora.

Față de aceste considerente, urmează ca excepția nulității recursurilor, invocată de intimatul-reclamant, să fie respinsă, ca neîntemeiată.

Pe fondul recursurilor, înainte de a păși la analizarea criticilor formulate de cei doi recurenți, Înalta Curte constată că prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Informatică, în calitate de autoritate contractantă, a publicat în SEAP, în data de 01.04.2014,Anunțul de participare nr. x/01.04.2014 precum și documentația aferentă privind procedura de achiziție a contractului având ca obiect Achiziția infrastructurii hardware și software necesare pentru realizarea proiectului precum și a serviciilor pentru pregătirea și managementul proiectului, serviciilor de dezvoltare și implementare a platformei de Cloud Computing (analiza cerințelor, proiectare, implementare, testare platformă, inclusiv portal web, precum și instruirea personalului care va administra Centru de Date și platforma de Cloud Computing).

Valorea estimată a contractului a fost de 61,287,713.71 Ron, având ca principală modalitate de finanțare Fondul European de Dezvoltare Regională prin POS CCE.

În urma derulării procedurii de achiziție publică a fost încheiat, cu Asocierea A. S.A. - S.C. B. S.R.L. -SC C. S.R.L., Contractul de achiziție nr. x/22.12.2014, în valoare de 61.013.360,51 RON fără TVA.

Prin Notificarea nr. x/30.03.2015 înregistrată la ICI sub nr. x/01.04.2015 aferentă Cererii de plată nr. x/13.03.2015 (Notificarea nr. 1) s-a adus la cunoștință reclamantului - autoritate contractantă că, din suma totală solicitată la plată, a fost respinsă plata pentru suma de 593.917,72 RON, motivele respingerii fiind " aplicarea de corecții finanțare de 2% pe contractul nr. x/22.12.2014.

Prin Adresa ICI nr. x/01.04.2015, autoritatea contractantă a contestat respingerea la plată a acestei sume de 593.917,72 RON, iar prin Adresa nr. x/23.04.2015, înregistrată la Institut sub nr. x/24.04.2015 s-au detaliat motivele aplicării corecției, respectiv inserarea în documentația de atribuire a următoarelor cerințe de calificare:

1) - atestatul ANRE tip B pentru " proiectare și executare de instalații electrice interioare pentru construcții civile și industriale, branșamente aeriene șj subterane, la tensiunea nominală de 0,4 KV", conform Regulamentului pentru atestarea operatorilor economici care proiectează, execută, verifică și exploatează instalații eletrice din sistemul electroenergetic, aprobat prin Ordinul Președintelui Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 24/2007, modificat și completat prin Ordinul nr. 51 din 16 decembriue 2011, " se va prezenta de către fiecare asociat pentru partea din contract pe care o realizează . Această cerință poate fi îndeplinită conform Ordinului 509 și de către subcontractant în cazul în care ofertantul nu deține documentele solicitate (licență, atestat).

2) - Licența de funcționare pentru proiectare, instalare, modificare sau întreținere a componentelor sau sistemelor de alarmare împotriva efracției, eliberată de IGPR, conform Legii nr. 333/2003 și H.G. nr. 301/2012 - Se va prezenta de către fiecare asociat pentru partea din contract pe care o realizează. Această cerință poate fi îndeplinită confom Ordinului 509 și de către subcontractant în cazul în care ofertantul nu deține documentele solicitate (licență, atestat)

NU s-a apreciat necesară revizuirea Notificării privind situația cererii de plată nr. x/13.03.2015.

Prin Notificarea nr. x/24.04.2015, înregistrată la ICI sub nr. x/28.04.2015 privind situația Cererii de plată nr. x/20.04.2015 (Notificarea nr. 2) i s-a adus la cunoștință autorității contractante faptul că, din suma totală solicitată la plată, plata a fost respingă pentru suma de 718.974,88 RON, motivele respingerii fiind " aplicarea de corecții financiare de 2 % pe contractul nr. x/22.12.2014".

Prin Adresa nr. x/17.06.2015 autoritatea contractantă a contestat aplicarea corecției în cauză, aceasta fiind soluționată prin Raportul Comisiei de soluționare a contestației nr. 14479/07.07.2015, înregistrat sub nr. x/29.07.2015, în sensul respingerii contestației, menținând aplicarea de corecții financiare de 2% pe contractul nr. x/22.12.2014.

Reevaluând materialul probator pentru a răspunde criticilor formulate Înalta Curte constată următoarele:

În ceea ce privește cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocat de recurentul Ministerul Finanțelor Publice pentru pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, reține Înalta Curte că, prin criticile subsumate acestui motiv de recurs, se susține în esență că instanța de fond și-a însușit argumentele reclamantului " fără a indica în concret motivele pentru care poziția procesuală exprimată de autoritatea pârâtă și de autoritatea intervenientă a fost înlăturată și nici motivele pentru care instanța de fond și-a însușit poziția procesuală exprimată de reclamant".

Răspunzând acestor critici, instanța de control judiciar constată că potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat, hotărârea judecătorească va cuprinde:

"(1)/…/b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților."

Motivarea unei hotărâri este necesară pentru ca părțile să cunoască temeiurile, fundamentele soluției adoptate de judecată, iar instanța de control judiciar să poată aprecia asupra legalității și temeiniciei soluției.

Hotărârea poate fi considerată nemotivată atunci când nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, cât și atunci când cuprinde motive contradictorii ori motive străine de natura pricinii, care nu au legătură cu procesul respectiv.

Verificând considerentele sentinței recurate, Înalta Curte constată că acestea îndeplinesc exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. și explică în mod convingător soluția pronunțată în dispozitiv, prin argumente de fapt și de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri și a explicat raționamentul pe baza căruia a reținut, în final, că acțiunea reclamantului este întemeiată.

Astfel, prima instanță a expus silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluției pronunțate, fiind clare rațiunile avute în vedere de aceasta.

Instanța are obligația de a răspunde argumentelor esențiale invocate de părți, iar nu tuturor subargumentelor aduse de acestea. Reține în acest sens Înalta Curte că cerința motivării adecvate a unei hotărâri judecătorești nu trebuie confundată cu obligația de a răspunde tuturor argumentelor prezentate de părți în vederea susținerii temeiurilor de fapt și de drept pe care se întemeiază solicitările părților litigante, fiind suficient ca aceste argumente să fie tratate grupat, în analiza aspectelor relevante care fundamentează poziția procesuală a părților.

Astfel, se observă că, în prezenta cauză, sentința recurată cuprinde în motivare argumentele pentru care prima instanță a constatat că faptele imputate reclamantului nu constituie " nereguli" și " neregularități" în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 și art. 14 din Contractul de finanțare, aceste argumente raportându-se în mod necesar, pe de o parte, la susținerile și apărările părților, iar pe de altă parte, la dispozițiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății.

Se susține de către recurent că instanța de fond nu a analizat apărările formulate de pârât și de intervenient, lipsind astfel hotărârea de indicarea elementelor care atrag criticile acestora.

Analizând considerentele hotărârii de fond din această perspectivă, instanța de control judiciar constată, contrar celor susținute de recurent, că instanța de fond a analizat inclusiv apărările acestuia, o parte dintre ele fiind reținute ca argumente aduse în sprijinul concluziei că faptele imputate reclamantului nu constituie " nereguli" sau " neregularități". Se constată astfel că, la fila x, paragraful 4, se consemnează că se vor avea în vedere și argumentele reținute chiar de pârât în reducerea cuantumului corecției aplicate. La aceeași filă, penultimul paragraf, se menționează că toate aceste argumente avute în vedere de pârât pentru diminuarea corecției, vor fi reținute și de către Curte, în sensul însă, al nelegalității actelor administrative contestate". De asemenea, la fila x, ultimul paragraf, instanța de fond a reținut că AM POS CCE a considerat că solicitările nu au relevanță pentru obiectul și complexitatea contractului de achiziție de față, întrucât ICI, în calitate de autoritate contractantă a solicitat o serie de certificări specifice. Or, așa cum rezultă din caietul de sarcini, obiectul contractului a presupus o serie complexă de activități și cunoștințe, lucrările electrice solicitate a fi efectuate neputând fi considerate minore.

Se constată astfel că instanța de fond a analizat atât susținerile reclamantului, cât și apărările pârâtului, procedând la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, fiind astfel respectate cerințele unui proces echitabil. Obligația instanțelor naționale de a-și motiva hotărârile judecătorești nu presupune existența unui răspuns detaliat la fiecare argument. Acestea pot fi analizate grupat, iar răspunsul poate fi și implicit, rezultând din considerentele exprimate în legătură cu chestiunile aflate în legătură directă.

Motivarea clară și accesibilă a judecătorului fondului răspunde și exigențelor impuse de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care obligă tribunalele să-și motiveze deciziile dar nu le poate impune să dea un răspuns detaliat la fiecare argument, întinderea obligației de motivare putând să varieze în funcție de natura deciziei și trebuind analizată în lumina circumstanțelor fiecărei spețe (Hotărârea din 9 decembrie 1994 în cauza Ruiz Torja contra Spaniei, Hotărârea din 28 iulie 2005 în cauza Albina contra României.

Curtea a subliniat în această ultimă hotărâre că, potrivit practicii sale constante, exigența procesului echitabil este îndeplinită și în cazul unei motivări a soluției pe scurt, concentrate, din care să rezulte însă că au fost examinate efectiv problemele esențiale ridicate de părți.

O hotărâre motivată corespunzător, astfel încât să fie posibilă exercitarea controlului judiciar asupra sa și să ofere toate garanțiile unui proces echitabil, cu respectarea prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituția României și ale art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nu poate fi atinsă de un viciu de nelegalitate rezultat din lipsa unui răspuns la fiecare argument cuprins în cererile părților, cât timp raționamentul logico-juridic s-a format cu luarea în considerare a acestor argumente, chiar și în condițiile în care nu s-a referit expres la fiecare dintre ele.

Astfel, așa cum s-a statuat în prg. 20 al Deciziei pronunțate în Cauza Gheorghe Mocuța împotriva României:

"În continuare, Curtea reiterează că, deși articolul 6 § 1 obligă instanțele să își motiveze hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (a se vedea Van de Hurk împotriva Țărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61, seria x nr. x). De asemenea, Curtea nu are obligația de a examina dacă s-a răspuns în mod adecvat argumentelor. Instanțele trebuie să răspundă la argumentele esențiale ale părților, dar măsura în care se aplică această obligație poate varia în funcție de natura hotărârii și, prin urmare, trebuie apreciată în lumina circumstanțelor cauzei (a se vedea, alături de alte hotărâri, Hiro Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27, seria x nr. x-B)."

Aplicând cele statuate mai sus la prezenta cauză, Înalta Curte observă că prima instanță a pronunțat o hotărâre motivată și nu există niciun element care să indice caracterul arbitrar al modalității în care instanța a aplicat legislația relevantă pentru faptele cauzei, neputând fi reținute susținerile recurentului Ministerul Finanțelor Publice în numele și pentru pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, în sensul că nu au fost analizate și apărările formulate de pârât și de intervenient. Instanța de control judiciar reține netemeinicia acestui motiv de recurs și în considerarea faptului că, astfel cum s-a statuat în doctrină și în practica instanțelor, judecătorul este obligat să motiveze soluția dată fiecărui capăt de cerere, iar nu să răspundă tuturor argumentelor invocate de părți în susținerea acestor capete de cerere

În consecință, instanța de control juridiciar constată că hotărârea respectă exigențele cerute de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. pentru a fi considerată motivată, în raport și de prevederile art. 6 din Convenția E.D.O și de art. 21 din Constituția României.

Prin urmare, din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., recursul declarat de recurentul Ministerul Finanțelor Publice în numele și pentru pârâtul Ministerul Fondurilor Europene este nefondat.

În ceea ce privește cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material"), invocat de ambii recurenți, Înalta Curte, observând similitudinea criticilor cuprinse în cererile de recurs, va răspunde unitar acestor motive de fapt și de drept, prin considerente comune, raportat la finalitatea lor concretă, soluția fiind aceeași în cazul ambelor recursuri, respectiv de respingere, ca nefondate, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare:

Analizând sumar situația de fapt, Înalta Curte constată că, între Ministerul pentru Societatea Informațională (actual Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională), prin intermediul Organismului Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale (OIPSI), în numele și pentru Ministerul Economiei, în calitate de Autoritate de Management (AM) pentru Programul Operațional Sectorial "Creșterea Competitivității Economice (POS CCE)", pe de o parte și Institutul Național de Cercetare Dezvoltare în Informatică - ICI București s-a încheiat contractul de finanțare nr. x/06.12.2013. Obiectul acestui contract l-a reprezentat acordarea finanțării nerambursabile de către Autoritatea de Management, pentru implementarea proiectului "Infrastructură de tip cloud pentru instituțiile publice din România" cod SMIS 48594.

Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Informatică - ICI București, beneficiar al proiectului "Infrastructură de tip cloud pentru instituțiile publice din România" cod SMIS 48594, în vederea realizării proiectului în cauză, a încheiat contractul de furnizare nr. x/22.12.2014 încheiat cu A. S.A., D. S.R.L. și C. S.R.L. având ca obiect achiziția de infrastructurii hardware și software în cadrul proiectului.

Prin Notificarea nr. x/30.03.2015 privind situația cererii de plată nr. x/13.03.2015, refăcută în data de 24.03.2015 și Notificarea nr. x/24.04.2015 privind situația cererii de plată nr. x/20.04.2015 i s-a adus la cunoștință autorității contractante că, din suma totală solicitată la plată, plata a fost respinsă pentru suma de 593.017,72 RON (prin Notificarea privind situația Cererii de plată nr. 1), respectiv pentru suma de 717.974,88 RON (prin Notificarea privind situația Cererii de plată nr. 2), motivele respingerii celor două plăți constând în aplicarea de corecții financiare de 2% pe contractul nr. x/22.12.2014.

În urma contestației reclamantului, pârâtul a comunicat prin Adresa nr. x/23.04.2015 aplicarea unei corecții în cuantum de 2% din valoarea contractului încheiat.

Deși pârâtul a reținut prin Adresa mai sus menționată că în cadrul procedurii solicitarea de atestat ANRE, respectiv Licență IGPR, a avut un caracter auxiliar obiectului principal al contractului, că în cadrul procedurii au participat 2 ofertanți, ambele oferte fiind declarate conforme și conținând și specialiști străini, respectiv că niciunul dintre ofertanți nu a fost respins din cauza certificatelor și atestărilor, a menținut corecția de 2 %, prin Raportul emis de Comisia de soluționare a contestației, emis în data de 10.07.2015, dispunând respingerea contestației formulate de Institutul Național de Cercetare și Dezvoltare în Informatică, în ceea ce privește anularea acestei corecții financiare.

Instanța de fond, analizând la rându-i cele două cerințe, a constatat că acestea nu sunt de natură a restricționa concurența, reținând că faptele imputate reclamantului și care au condus la emiterea actelor contestate, nu constituie " nereguli" sau " neregularități" în accepțiunea art. 2 alineat1 lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 și at. 14 din Contractul de finanțare, motiv pentru care a admis acțiunea.

Soluția instanței de fond de anulare a actelor contestate este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar, întrucât reflectă o interpretare și aplicare corectă a dispozițiilor legale naționale și comunitare incidente, raportat la situația de fapt rezultată din probatoriul administrat în cauză.

Analizând cerințele minime de calificare, apreciate ca fiind restrictive de către autoritatea de control, Înalta Curte reține că obiectul contractului (astfel cum este menționat la Secțiunea II, subpunctele II.1.6 din Anunțul de participare) constă în " Pachete software și sisteme informatice, Mașini de procesare a datelor, Sisteme de alarmă antiefracție, Servicii de proiectare a sistemelor de energie electrica, Servicii IT: consultanță, dezvoltare de software, internet și asistență".

În Caietul de sarcini au fost descrise în mod detaliat cerințele privind serviciile de proiectare a sistemelor de energie electrică de prestat, respectiv cerințele sistemului de alarmă antiefracție de furnizat, parte din cerințe fiind menționate și de instanța de fond în cuprinsul hotărârii, tocmai pentru a releva în mod judicios legătura și proporționalitatea acestor cerințe cu obiectul contractului,

Se constată astfel că volumul, complexitatea și valoarea contractului (de 61.287.713,71 RON fără TVA) sunt la un nivel deosebit de ridicat, contractul cuprinzând atât furnizare cât și proiectare, executarea acestuia presupunând activități și cunoștințe complexe.

Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (2) din Ordinul ANRMAP nr. 509/2011

"Stabilirea cerințelor minime de calificare și selecție rămâne la latitudinea autorității contractante, aceasta având obligația de a ține cont de complexitatea volumul, durata, valoarea și natura contractului de achiziție publică care urmează a fi încheiat".

Totodată, la pagina 10 din Caietul de sarcini se menționează că " Proiectul se află în concordanță cu obiectivul specific al Domeniului Major de Intervenție 2 (" Dezvoltarea și creșterea eficienței serviciilor publice electronice") întrucât are ca scop oferirea de facilități instituțiilor publice în vederea eficientizării activității de furnizare de servicii publice cetățenilor/mediului de afaceri/administrației").

Astfel cum și instanța de fond a reținut, conform prevederilor art. 2 din Ordinul nr. 23-17.04.2013 privind aprobarea Regulamentului pentru atestarea operatorilor economici care proiectează, execută și verifică instalații electrice:

"În conformitate cu cerințele legale, activitățile de proiectare, executare și verificare a instalațiilor electrice din Sisteme Electroenergetice se realizează de către operatori economici atestați de Autoritatea Națională în domeniul Energiei Electrice, denumită în continuare Autoritatea competentă, în conformitate cu prevederile prezentului Regulament și respectiv ale Regulamentului pentru autorizarea electricienilor, verificatorilor de proiecte, responsabililor tehnici cu execuția, precum și a experților tehnici de calitate și extrajudiciari în domeniul instalațiilor electrice, aprobat prin Ordinul președintelui ANRE nr. 11/2013" iar conform articolului 3 alin. (1) și (2) din același act normativ:

"1) În scopul respectării legilor și normelor în vigoare, operatorii economici care desfășoară activități de proiectare, executare și verificare de instalații electrice racordate la Sistemul Electroenergetic Național sau aparținând unor Sisteme Electroenergetice Izolate, trebuie să dețină un Atestat emis de Autoritatea competentă, în condițiile prezentului Regulament. 2) În conformitate cu prevederile art. 93 alin. (1) pct. 2 din Legea (...) 123/2012, proiectarea, executarea și verificarea de lucrări în instalațiile electrice fără atestat constituie contravenție".

Față de acestea, Înalta Curte apreciază că, raportat la obiectul contractului și la normele legale mai sus menționate, cerința autorității contractante, referitoare la Atestatul ANRE de tip " B" pentru " proiectare și executare de instalații electrice interioare pentru construcții civile și industriale, branșamente aeriene și subterane, la tensiunea nominală de 0,4kV" solicitat în cadrul Fișei de date și a documentației de atribuire, este proporțională și are legătură cu obiectul contractului, deținerea respectivului atestat fiind impusă de legislația în vigoare.

Si în ceea ce privește cerin