ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1067/2019

Prin cererea adresată Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 6 mai 2015, reclamanta SC A. SA - în reorganizare judiciară, prin administrator judiciar B.., a chemat în judecată pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - A.M.P.O.S.D.R.U. și a solicitat anularea Deciziei nr. 378 din 12 noiembrie 2014 emisă în soluționarea contestației formulate împotriva Procesului-verbal nr. x din 23 septembrie 2014 de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivul de convergență privind proiectul x, SMIS 24359 - "CAP-COMPAS, Calificări perfecționări competente provocări ale ajutorului de stat" și anularea acestui proces-verbal.

Prin notele depuse la termenul din 12 noiembrie 2015, reclamanta a solicitat, ca urmare a anulării actelor administrative: exonerarea de la plata sumei de 779.217,45 RON și declararea ca fiind eligibile a tuturor cheltuielilor de 1.113.167,79 RON, care constau din 755.840,93 RON contribuție din fondurile UE, 23.376,52 RON contribuție publică națională, 333.950,34 RON (30%) contribuție beneficiar; recunoașterea îndreptățirii de a primi 779.217,45 RON, reprezentând transa III de plată; obligarea pârâtului la plata sumei de 779.217,45 RON datorată în baza contractului de finanțare respectiv și reținută din cuantumul tranșei IV.

Prin Sentința nr. 74CA din 28 aprilie 2016, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea modificată formulată de reclamanta SC A. SA - prin administrator judiciar B. în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FONDURILOR EUROPENE, AUTORITATEA DE MANAGEMENT PENTRU PROGRAMUL OPERAȚIONAL SECTORIAL DEZVOLTAREA RESURSELOR UMANE (AMPOSDRU) .

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta, cu invocarea motivelor de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 pct. 4), 5) și 8) C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, în principal casarea sentinței, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, în subsidiar modificarea în tot a sentinței recurate, cu consecința admiterii acțiunii.

În motivarea cererii de recurs, în prima parte, recurenta reclamantă a reluat notele și concluziile scrise depuse la instanța de fond, iar în a doua parte a invocat motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 pct. 4), 5) și 8) C. proc. civ.

În cadrul motivelor de casare, a invocat faptul că prima instanță și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, în sensul art. 488 pct. 4) C. proc. civ., atunci când, procedând în mod similar organului de control, și-a arogat competențe de organ de urmărire penală al DLAF sau OLAF, respectiv al unei instanțe penale, luând în considerare audierile (în plus, telefonice, fără identificarea persoanelor) asupra unor foști cursanți, în cadrul unei suspiciuni de fraudă. Acești cursanți au fost întrebați cu ce au sudat și răspunsurile au fost interpretate în defavoarea recurentei-contestatoare, deși fără o prealabilă identificare a identității acestora, ceea ce telefonic ar fi fost imposibil. A contestat o asemenea modalitate de cercetare veritabil penală, realizată fără garanțiile acesteia, de către un organ necompetent material. Prima instanță nu a combătut în niciun fel criticile de acest fel aduse modului de cercetare și, o dată în plus, a reținut ca valabile toate răspunsurile foștilor cursanți, fără să analizeze, să combată și să înlăture în vreun fel observațiile sale. Procedând astfel, prima instanță nu doar că și-a însușit opiniile eronate, nelegale și neprocedurale ale organului de control, dar și-a depășit ea însăși propriile puteri judecătorești, atribuindu-și atribuțiile unei instanțe penale; în aceeași criticabilă modalitate, prima instanță a valorificat declarații scoase din context ale domnului C., pe care intimata nici măcar nu le-a invocat, iar instanța nu le-a pus în discuția părților.

A invocat recurenta încălcarea prevederilor art. 488 pct. 5) C. proc. civ., întrucât prima instanță a procedat la soluționarea contestației deduse judecății fără punerea în discuția părților a considerentelor reținute (altele decât cele ce au constituit obiectul contestației), cu încălcarea principiului contradictorialității reglementat de art. 14 C. proc. civ. și al oralității reglementat de art. 15 C. proc. civ., fără verificarea temeiniciei și valabilității acelor considerente care nu puteau fi reținute de prima instanță decât în puterea unei eventuale expertize contabile, probă administrată fie și în condițiile art. 22 C. proc. civ., din oficiu, din grijă față de preîntâmpinarea oricărei greșeli în cauză; ar fi fost de acord cu administrarea ei, cu atât mai mult cu cât punctul de vedere al unei asemenea expertize ar fi contrazis considerentele primei instanțe.

Prima instanță ar fi trebuit să țină seama de o asemenea expertiză în aprecierea valorii contabile a veniturilor pe care aceasta a reținut că proiectul cu fonduri europene l-ar fi obținut din această activitate. Aceasta cu atât mai mult cu cât argumentul nu a fost invocat nici de către intimată și nici pus în discuția prealabilă a părților. Aceste argumente sunt invocate în susținerea solicitării de casare cu trimitere, pentru administrarea unor asemenea probe și pentru ca asemenea dezbateri să poată avea loc procedural, inclusiv cu respectarea dreptului la apărare. Procedând în maniera dispusă, prima instanță i-a îngreunat situația în propria contestație, încălcând astfel principiul universal non reformatio in pejus, ceea ce ar reclama el însuși o prioritară soluție de casare cu trimitere spre rejudecare.

Recurenta a invocat și încălcarea prevederilor art. 488 pct. 8) C. proc. civ., fiind evident că prima instanță nu putea pronunța decât o soluție de încălcare a normelor de drept material, ba chiar a logicii, rezultând nu doar că nu ar trebui să nu primească, dar chiar ar trebui să restituie ceea ce niciodată nu i s-a acordat (tranșa III de plată, imputată ca datorie bugetară de către organul de control, deși tranșa III nu a fost niciodată primită, ci doar solicitată și rămasă neacordată). Sunt încălcate, astfel, normele compensației legale, care nu poate opera decât în prezența unor creanțe reciproce, inexistente în acest caz, în care, în absența vreunei plăți, statul nu are nicio creanță în raport cu recurenta.

A arătat că o altă normă de drept substanțial încălcată este norma fundamentală, constituțională, a neretroactivității legii civile; a criticat modalitatea de interpretare a normelor juridice civile de către organul de control în ceea ce privește Ordinul MMFES/MEF nr. 3/2008 și al Ghidului Solicitantului aplicabil la acel moment (în vigoare la momentul încheierii contractului de finanțare, conform căruia cheltuielile de tip FEDER erau eligibile) și al Ordinului MMFES/MEF nr. 1117/2010, intrat în vigoare la 2 luni după încheierea contractului, aplicat retroactiv. Sesizată cu o asemenea modalitate de aplicare a legislației civile asupra contractului părților, prima instanță a reținut că respectivul contract de finanțare ar fi fost încheiat în acord cu legislația europeană și regulamentele acesteia, a omis că legislația europeană nu obligă (dimpotrivă) la respectarea unei legi viitoare, neaflate în vigoare la momentul încheierii contractului.

Prima instanță a reținut că respectivul contract ar fi obligat la respectarea legislației europene și orice alte normei juridice aplicabile; or, asumarea obligației de respectare a legislației nu include asumarea obligației de respectare a unor principii nelegale, cum este cel al aplicării retroactive a legii, interzis de art. 15 din Constituție. De altfel, a mai arătat recurenta, a contestat rezultatul controlului bazat pe o asemenea interpretare, nu modificarea legislativă intervenită, cu atât mai mult cu cât a admis că a fost de acord ca, în noul context legislativ, să încheie un act adițional la contractul inițial, prin care cheltuielile de tip FEDER să fie declarate cheltuieli pentru producție supuse finanțării. Dar, pornind de aici, organul de control a reținut, în mod incorect, că ar fi modificat fișe, situații etc, ceea ce nu corespunde realității. Dimpotrivă, a implementat un proiect având în vedere o anumită situație financiară bazată pe deductibilitatea cheltuielilor de tip FEDER, pentru ca pe parcurs să se confrunte cu o altă situație, și, ca și cum acest lucru nu ar fi fost suficient, a fost sancționată.

Intimatul -pârât nu a formulat întâmpinare.

Examinând sentința recurată prin prisma motivelor din cererea de recurs care se circumscriu motivelor de casare invocate, prevăzute de dispozițiile art. 488 pct. 4), 5) și 8) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Între reclamanta SC A. SA și Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (AMPOSDRU) s-a încheiat la data de 14.06.2010 contractul de finanțare x, SMIS 24359 - "CAP-COMPAS, Calificări perfecționări competențe provocări ale ajutorului de stat".

Prin Procesul-verbal nr. x din 23 septembrie 2014 de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului de convergență privind proiectul x, s-a reținut valoarea totală a cheltuielilor neeligibile de 1.271.709,07 RON, formată din: suma de 1.113.167,79 RON aferentă cererii de rambursare nr. x aprobată la plată de către AMPOSDRU, compusă din 380.901,69 RON - contravaloarea cheltuielilor de tip FEDER, 528.476,40 RON - contravaloarea materiei prime din inox, cupru, aluminiu și 114 tone de oțel carbon, 70.618,50 RON - 50% din cantitatea de oxigen și GPL achiziționate în cadrul proiectului pentru instruirea practică, neutilizate în cadrul proiectului conform condicii formatorilor; suma de 158.541,28 aferentă cererii de rambursare nr. x, solicitată la rambursare și neaprobată la plată, formată din 17.114 RON - contravaloarea cheltuielilor de tip FEDER și 145.933,68 RON - contravaloarea cheltuielilor materiei prime din inox, cupru, aluminiu.

S-a stabilit valoarea totală a cheltuielilor afectate de neregulă în sumă de 1.113.167,79, din care contribuție din fonduri UE 755.840,93 RON (97%), contribuție publică națională 23.376,52 RON (3%), din care bugetul de stat 23.376,52 RON (100%), contribuție beneficiar 333.950,34 RON (30,00%).

Împotriva acestui proces-verbal reclamanta a formulat contestație, respinsă prin Decizia nr. x din 12 noiembrie 2014.

Concluziile organului de control au fost următoarele: cheltuielile de tip FEDER nu sunt eligibile conform prevederilor art. 39 din Regulamentul (CE) nr. 800/2008 și ale Ordinului 1652/2010; cheltuielile de tip FEDR, așa cum sunt definite în Ordinul Ministrului muncii, familiei și protecției sociale și al ministrului finanțelor publice nr. 1.117/2.170/2010 pentru stabilirea regulilor de eligibilitate și a listei cheltuielilor eligibile în cadrul operațiunilor finanțate prin Programul operațional sectorial Dezvoltarea resurselor umane 2007 - 2013, nu sunt eligibile pentru proiectele de tip ajutor de stat; beneficiarul nu a putut justifica/fundamenta necesarul de materiale achiziționate prin proiect printr-o documentație tehnică de specialitate, nu s-a respectat programa de instruire practică, materialele scoase din gestiune nu se justifică corelat cu programa și condica formatorilor, iar din interviurile avute cu persoanele din grupul țintă nu rezultă utilizarea acestora în cadrul instruirii practice efective; beneficiarul a valorificat produsele rezultate în urma pregătirii practice ca și deșeuri de fier vechi, deși în momentul semnării contractului de finanțare și-a asumat în cadrul secțiunii Sustenabilitatea proiectului faptul că va organiza și după finalizarea proiectului cursuri de calificare în meseriile de sudor și lăcătuș; având în vedere faptul că beneficiarul a vândut la firmele de colectare deșeuri rezultatele activității de practică, acestea nu au putut fi evaluate și măsurabile în conformitate cu valoarea finanțării acordate pentru această activitate conform principiului cost eficiență și, prin urmare, cheltuielile efectuate pentru achiziționarea consumabilelor pentru procesul de instruire practică sunt neeligibile și constituie creanță bugetară.

Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 4) C. proc. civ., depășirea de către instanță a atribuțiilor puterii judecătorești, acesta se referă la situația în care instanța a pronunțat o hotărâre cu exces de putere, altfel decât în limitele prevăzute de lege, prin depășirea atribuțiile care îi revin, cu încălcarea principiului constituțional al separației puterilor în stat, prin imixtiune în atribuțiile puterii legislative sau executive, ale unei alte autorități, sau în domenii excluse puterii judecătorești.

Argumentele recurentei nu se referă, în fapt, la depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, privesc faptul că instanța a luat în considerare audierile unor foști cursanți, că și-a însușit și valorificat declarațiile și opiniile organului de control, aspecte care au rezultat din procesul-verbal a cărui anulare s-a solicitat.

Susținerile care vizează netemeinicia hotărârii atacate nu privesc nelegalitatea hotărârii recurate și nu constituie motiv de casare, stabilirea situației de fapt, interpretarea materialul probator administrat în cauză pe baza căruia a fost reținută exced competenței instanței de recurs în cadrul controlului de legalitate; reclamanta a solicitat anularea unui act administrativ care beneficiază de prezumția de legalitate, în sensul că a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege, asociată cu prezumția de veridicitate, potrivit căreia actul administrativ este prezumat a corespunde adevărului, și care are caracter relativ, putând fi răsturnată, prin probele administrate, în cazul atacării la instanța de contencios administrativ și a constatării nelegalității, iar potrivit art. 249 C. proc. civ., reclamanta avea sarcina de a proba susținerile din cererea de anulare formulată.

Motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 5) C. proc. civ., instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, este nefondat.

Susținerile recurentei, care a invocat că nu au fost puse în discuția părților considerentele reținute (altele decât cele ce au constituit obiectul contestației), fiind încălcat principiul contradictorialității, reglementat de art. 14 C. proc. civ., și al oralității, reglementat de art. 15 C. proc. civ., că nu a fost verificată temeinicia și valabilitatea acelor considerente care nu puteau fi reținute de prima instanță decât printr-o eventuală expertiză contabilă, în condițiile art. 22 C. proc. civ., din oficiu, de care să se țină seama în aprecierea valorii contabile a veniturilor pe care a reținut că proiectul l-ar fi obținut din această activitate, argument care nu a fost invocat de către intimată și pus în discuția prealabilă a părților, fiindu-i astfel îngreunată situația în propria contestație, cu încălcarea principiului non reformatio in pejus, argumente pentru care a solicitat și casarea cu trimitere, sunt nefondate.

Cu privire la proba cu expertiză, pe care instanța trebuia să o solicite din oficiu, potrivit susținerii recurentei, Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 194 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată cuprinde "arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere". Reclamantul "poate să își modifice cererea și să propună noi dovezi, sub sancțiunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat", conform art. 204 alin. (1) C. proc. civ.. Dispozițiile art. 254 C. proc. civ. prevăd imperativ că "(1) Probele se propun, sub sancțiunea decăderii, de către reclamant prin cererea de chemare în judecată, iar de către pârât prin întâmpinare, dacă legea nu dispune altfel. (2) Dovezile care nu au fost propuse în condițiile alin. (1) nu vor mai putea fi cerute și încuviințate în cursul procesului, în afară de cazurile în care: 1. necesitatea probei rezultă din modificarea cererii; 2. nevoia administrării probei reiese din cercetarea judecătorească și partea nu o putea prevedea; 3. partea învederează instanței că, din motive temeinic justificate, nu a putut propune în termen probele cerute; 4. administrarea probei nu duce la amânarea judecății; 5. există acordul expres al tuturor părților.".

Potrivit art. 254 alin. (5) C. proc. civ., dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanța va dispune ca părțile să completeze probele și poate, din oficiu, să pună în discuția părților necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc, însă alin. (6) precizează că "părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii".

Reclamanta s-a adresat instanței și a solicitat anularea anularea Deciziei nr. 378 din 12 noiembrie 2014 emisă în soluționarea contestației formulate împotriva Procesului-verbal nr. x din 23 septembrie 2014 de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare, anularea acestui proces-verbal și exonerarea sa de la plata sumei de 779.217,45 RON, precum și declararea ca fiind eligibile a tuturor cheltuielilor de 1.113.167,79 RON. Prin cererea de anulare, reclamanta a invocat, cu privire la aspectele avute în vedere privind deșeurile metalice provenite din proiect, că susținerile organului de control nu sunt reale, întreaga cantitate care a rezultat în urma pregătirii cursanților fiind comercializată ca și fier vechi, cantitate regăsită în totalitate de către organul de control.

Instanța de fond nu a reținut aspecte neinvocate, a reținut prin sentința recurată cele constatate prin procesul-verbal contestat, faptul că deșeurile metalice reprezentau 3% din masa totală a deșeurilor rezultate în urma desfășurării activităților proiectului, nota explicativă pe care echipa de control a solicitat-o de la managerul de proiect, C., în care se menționează că s-au valorificat, pe perioada desfășurării cursurilor, 39,88 tone în valoare de 48.360,41 RON, și faptul că toate deșeurile metalice depozitate au fost valorificate după procesul de instruire practică, rezultând în final o cantitate suplimentară de 196,32 tone deșeuri metalice, în valoare de 238.509,50 RON, conform facturilor, sumă care a fost evidențiată la capitolul Venituri din proiect din cadrul evidenței cheltuielilor, faptul că la momentul semnării contractului de finanțare reclamanta și-a asumat obligația că va organiza și după finalizarea proiectului cursuri de calificare în meseriile de sudor și lăcătuș, precum și faptul că, potrivit cererii de finanțare, proiectul nu era declarat ca fiind generator de venituri.

Aspectele reținute privesc argumentarea hotărârii pronunțate de instanța de fond, astfel că nu se pune problema încălcării principiilor contradictorialității și oralității și nici problema agravării situației în propria contestație, și nu este incident nici motivul de casare cu trimitere spre rejudecare prevăzut de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ. Prin sentința recurată, instanța a judecat fondul cauzei, a reținut în mod corect obiectul cererii de chemare în judecată, a examinat-o prin prisma motivelor și a dispozițiilor legale invocate și a respins-o ca neîntemeiată.

Motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8) C. proc. civ., încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, este, de asemenea, nefondat.

Cu privire la susținerile recurentei referitoare la tranșa III de plată, încălcarea compensației legale, se reține că procesul-verbal de constatare a fost întocmit în urma misiunii de control demarate având la bază aspecte semnalate în suspiciunea de fraudă nr. 2306 din 31 iulie 2012 și suspiciunea de neregulă nr. 99136 din 27 iunie 2012 cuprinzând constatări cu implicații financiare privind implementarea proiectului, modul de utilizare a materialelor achiziționate de către beneficiar pentru instruirea practică a grupului țintă.

Potrivit dispozițiilor art. 6 din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, în procesul de verificare a solicitărilor de plată "(1) Autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene au obligația de a exclude integral sau parțial de la rambursarea/plata cheltuielilor efectuate și declarate de beneficiari acele cheltuieli care nu respectă condițiile de legalitate, regularitate ori conformitate stabilite prin prevederile legislației naționale și comunitare în vigoare, în situația în care - în procesul de verificare a solicitărilor de plată - acestea determină existența unor astfel de cheltuieli.". Chiar în situația în care sumele reprezentând contribuția UE și cele de la bugetul statului au fost încasate deja de beneficiar, autoritățile competente sunt obligate să își exercite activitatea de control asupra modului de utilizare a acestor fonduri, în situațiile în care nu sunt respectate condițiile de legalitate, regularitate ori conformitate stabilite prin prevederile legislației naționale și comunitare în vigoare.

Prin procesul-verbal s-a reținut că valoarea totală a cheltuielilor neeligibile este de 1.271.709,07 RON, formată din suma de 1.113.167,79 RON, aferentă cererii de rambursare nr. x aprobată la plată de către AMPOSDRU, și suma de 158.541,28 RON, aferentă cererii de rambursare nr. x, solicitată la rambursare și neaprobată la plată. Pe cale de consecință, s-a stabilit valoarea totală a cheltuielilor afectate de neregulă în sumă de 1.113.167,79, din care contribuție din fonduri UE 755.840,93 RON (97%), contribuție publică națională 23.376,52 RON (3 %), din care bugetul de stat: 23.376,52 RON (100%) și contribuție beneficiar 333.950,34 RON (30,00%).

Cu privire la încălcarea principiului neretroactivității legii civile, motivele de recurs sunt nefondate.

Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (3) lit. g) din O.U.G. nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale și utilizarea acestora pentru obiectivul convergență, cheltuieli eligibile sunt "cheltuielile efectuate de beneficiar, aferente proiectelor finanțate în cadrul programelor operaționale, care pot fi finanțate atât din instrumente structurale, cât și din cofinanțarea publică și/sau cofinanțarea privată, conform reglementărilor legale comunitare și naționale în vigoare privind eligibilitatea cheltuielilor".

Potrivit dispozițiilor art. 1 din H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale, forma în vigoare la data încheierii contractului, "(1) Pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții cu caracter general, fără a încălca prevederile alin. (3), art. 3, art. 4 și art. 5 alin. (2): a) să fie efectiv plătită de către beneficiar, între 1 ianuarie 2007 și 31 decembrie 2015, dacă autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru și în numele acesteia, nu decide altfel prin contractul de finanțare/decizia/ordinul de finanțare; b) să fie însoțită de facturi, în conformitate cu prevederile legislației naționale, sau de alte documente contabile cu valoare probatorie, echivalentă facturilor, pe baza cărora cheltuielile să poată fi auditate și identificate; c) să fie în conformitate cu prevederile contractului de finanțare încheiat de către autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru și în numele acesteia, pentru aprobarea operațiunii, cu respectarea art. 54 alin. 5 și art. 60 din Regulamentul Consiliului nr. 1.083/2006; d) să fie conformă cu prevederile legislației naționale și comunitare." art. 13 din H.G. nr. 759/2007 prevede că "În conformitate cu prevederile prezentei hotărâri, autoritățile de management stabilesc liste cu cheltuielile eligibile, având în vedere conținutul programului operațional gestionat și prevederile art. 34 alin. (2) din Regulamentul Consiliului nr. 1.083/2006, ale art. 7 alin. (3) și art. 8 din Regulamentul nr. 1.080/2006 al Parlamentului European și al Consiliului și ale art. 3 alin. (7) și art. 11 alin. (4) din Regulamentul nr. 1.081/2006.".

Ajutorul de stat a fost acordat recurentei reclamante prin contractul de finanțare x, încheiat la data de 14 iunie 2010, în condițiile Regulamentului (CE) nr. 800/2008 al Comisiei, din 6 august 2008, de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piața comună în aplicarea art. 87 și 88 din Tratat (Regulamentul general de exceptare pe categorii de ajutoare), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 214/3 din 9 august 2008, precum și a prevederilor Ordinului Ministrului muncii, familiei și protecției sociale nr. 309/2009 privind aprobarea schemei de ajutor de stat pentru formare profesională generală și specifică "Bani pentru formare profesională".

Conform articolului 38 din Regulament, "1. "formare specifică" înseamnă formare cu un conținut aplicabil direct și principal postului actual sau viitor al angajatului în întreprindere și care oferă calificări ce nu pot fi transferate către alte întreprinderi sau alte domenii de activitate sau care pot fi transferate numai într-o măsură limitată. 2. "formare generală" înseamnă formare cu un conținut care nu este aplicabil exclusiv sau preponderent postului actual sau viitor al angajatului în întreprindere, însă care oferă calificări ce pot fi transferate într-o mare măsură către alte întreprinderi sau alte domenii de activitate. Formarea este considerată generală dacă, spre exemplu: (a) este organizată în comun de întreprinderi independente diferite sau dacă este disponibilă pentru angajați ai unor întreprinderi diferite; (b) este recunoscută, certificată sau validată de autorități sau organisme publice sau de alte organisme sau instituții cărora un stat membru sau Comunitatea le-a acordat competențele necesare".

Articolul 39 din Regulament prevede costurile eligibile ale unui proiect de ajutor de formare: "(a) costurile de personal ale formatorilor; (b) costurile de deplasare ale formatorilor și participanților la formare, inclusiv pentru cazare; (c) alte cheltuieli curente, precum cele pentru materiale și furnituri direct legate de proiect; (d) amortizarea instrumentelor și echipamentelor, în măsura în care acestea sunt utilizate exclusiv pentru proiectul de formare; (e) costul serviciilor de îndrumare și consiliere privind proiectul de formare; (f) costurile de personal ale participanților la formare și costurile indirecte generale (costuri administrative, chirie, cheltuieli generale) până la valoarea totalului altor costuri eligibile menționate la lit. (a) - (e). în privința costurilor de personal ale participanților la formare, se iau în considerare numai orele în care participanții participa efectiv la formare, după deducerea eventualelor ore lucrătoare", cheltuielile de tip FEDR nefiind eligibile.

La data încheierii contractului de finanțare x, 14 iunie 2010, era în vigoare Ordinul comun MMFES/MFS nr. 3/185/2008 pentru stabilirea regulilor de eligibilitate și a listei cheltuielilor eligibile în cadrul operațiunilor finanțate prin Programul operațional sectorial Dezvoltarea resurselor umane 2007 - 2013.

Ordinul MMFES/MFS nr. 3/185/2008 a fost abrogat prin Ordinul nr. 1117/2170/2010 pentru stabilirea regulilor de eligibilitate și a listei cheltuielilor eligibile în cadrul operațiunilor finanțate prin Programul operațiunilor sectorial "Dezvoltare resurse umane 2007 - 2013", în vigoare de la 23 august 2010, iar la data de 17 decembrie 2010 a intrat în vigoare și Ordinul nr. 1652/2010 privind aprobarea formatului standard al bugetului, anexă la contractul de finanțare încheiat pentru proiectele depuse în cadrul schemei de ajutor de stat pentru ocuparea forței de muncă, denumită Bani pentru completarea echipei, al schemei de ajutor de stat pentru formare profesională generală și specifică, denumită Bani pentru formare profesională, și al schemei de ajutor de minimis Bani pentru sănătatea și siguranța salariaților; potrivit art. 3 din acesta, " (1) În termen de 15 zile de la data publicării prezentului ordin, beneficiarii semnatari ai contractelor de ajutor de stat din cadrul schemei de ajutor de stat pentru formare profesională generală și specifică, denumită "Bani pentru formare profesională" - liniile de finanțare nr. x "Programe de mentorat pentru tinerii angajați", nr. 76 "Calificarea/Recalificarea angajaților proprii" și nr. 77 "Specializarea/Perfecționarea angajaților proprii" -, au obligația inițierii unui act adițional privind modificarea bugetului în conformitate cu formatul standard prevăzut în anexa nr. 2. (2) În vederea încadrării corespunzătoare a cheltuielilor eligibile prezentate în cadrul Ghidului solicitantului în conformitate cu prevederile ordinului de cheltuieli eligibile al Programului operațional sectorial "Dezvoltarea resurselor umane", beneficiarii semnatari ai contractelor de ajutor de stat din cadrul schemei de ajutor de stat pentru formare profesională generală și specifică, denumită "Bani pentru formare profesională" - liniile de finanțare nr. x "Programe de mentorat pentru tinerii angajați", nr. 76 "Calificarea/Recalificarea angajaților proprii" și nr. 77 "Specializarea/Perfecționarea angajaților proprii" -, vor utiliza Ghidul de completare a bugetului prevăzut în anexa nr. 5.".

Cheltuielile de tip FEDER nu sunt eligibile atât în conformitate cu dispozițiile comunitare, art. 39 alin. (4) din Regulamentul (CE) nr. 800 din 6 august 2008 de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piața comună în aplicarea articolelor 87 și 88 din tratat (Regulament general de exceptare pe categorii de ajutoare), cât și cu cele naționale, Ordinul nr. 1.117/2.170/2010 pentru stabilirea regulilor de eligibilitate și a listei cheltuielilor eligibile în cadrul operațiunilor finanțate prin programul operațional sectorial "Dezvoltarea resurselor umane 2007 - 2013, Ordinul nr. 1652 din 30 noiembrie 2010, Anexa nr. 5 - Ghid de completare a bugetului - corespondența dintre categoriile de cheltuieli eligibile prezentate în Ghidul solicitantului și în ordinul de cheltuieli eligibile pentru proiectele de tip Ajutor de stat.

Între părți a fost încheiat actul adițional nr. x la contractul de finanțare, înregistrat la AMPOSDRU cu nr. x din 7 aprilie 2011, prin care bugetul proiectului a fost modificat, cheltuielile de tip FEDR prevăzute inițial în cererea de finanțare au fost transferate la capitolul bugetar C "Alte cheltuieli curente, precum cele pentru materiale și furnituri direct legate de proiect".

A susținut reclamanta că listele de achiziție de material și echipamente care au stat la baza întocmirii bugetului proiectului, în care au fost incluse și cheltuieli de tip FEDER, nu au fost schimbate, ele rămânând aceleași încă de la semnarea contractului, schimbându-se doar subcapitolul de cheltuieli din cadrul bugetului din cheltuieli de tip FEDER în "Alte cheltuieli curente, precum cele pentru materiale și furnituri direct legate de proiect", capitolul "Materiale direct atribuite susținerii activității de educație și formare", astfel că, practic, prin modificarea survenită ca urmare a încheierii Actului Adițional nr. 1 la contract, nu se mai află în prezenta unor cheltuieli de tip FEDER, toate cheltuielile pentru materiale și furnituri direct legate de contract având altă linie bugetară, coroborată cu legislația în vigoare, fiind asumate de autoritatea contractantă prin semnarea actului adițional nr. 1.

Cheltuielile reținute ca fiind neeligibile, reprezentând contravaloarea materialelor utilizate în procesului de formare a grupului țintă, sunt, însă, cheltuieli de tip FEDR, cheltuielile neeligibile. Faptul că aceste cheltuieli au fost reîncadrate la un alt capitol bugetar, linia bugetară C "Alte cheltuieli curente, precum cele pentru material și furnituri direct legate de proiect", capitolul "Materiale direct atribuite susținerii activității de educație și formare", nu modifică natura acestora.

Raportat la cele reținute, sunt nefondate susținerile recurentei, în condițiile în care neeligibilitatea cheltuielilor de tip FEDR rezultă din prevederile art. 39 alin. (4) din Regulamentul (CE) nr. 800 din 6 august 2008 de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piața comună în aplicarea articolelor 87 și 88 din tratat (Regulament general de exceptare pe categorii de ajutoare), unul din actele comunitare în baza căruia a fost acordat ajutorul de stat prin contractul de finanțare, precum și din prevederile Ordinului nr. 1.117/2.170/2010 pentru stabilirea regulilor de eligibilitate și a listei cheltuielilor eligibile în cadrul operațiunilor finanțate prin gramul operațional sectorial "Dezvoltarea resurselor umane 2007 - 2013 și ale Ordinului nr. 1652 din 30 noiembrie 2010, Anexa nr. 5 - Ghid de completare a bugetului - corespondența dintre categoriile de cheltuieli eligibile prezentate în Ghidul solicitantului și în ordinul de cheltuieli eligibile pentru proiectele de tip Ajutor de stat, în baza cărora a fost încheiat între părți actul adițional la contractul de finanțare.

Pentru aceste motive, Înalta Curte, raportat la motivele de casare invocate de recurentă, constată că este legală sentința recurată prin care a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantă, având în vedere dispozițiile comunitare și naționale incidente contractului de finanțare și actului adițional la acesta, încheiate între părți.

Pentru aceste considerente, nefiind incidente motivele de casare invocate de recurenta reclamantă, prevăzute de dispozițiile art. 488 pct. 4), 5) și 8) C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.