ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2227/2019
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2227/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1.1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta B. SA, a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, pentru ca instanța să dispună anularea Notificării din 17.03.2015, anularea Raportului nr. x din 2.04.2015 și obligarea pârâtei să achite reclamantei procentul de 25%, respectiv suma de 41.737,5 RON, cu cheltuieli de judecată.
1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond
Prin Sentința civilă nr. 689 din 01 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea reclamantei, în sensul că a fost anulată Notificarea din 17.03.2015 și Raportul nr. x din 02.04.2015.
În consecință, a fost obligată pârâta la plata sumei de 41.737,5 RON, reprezentând procentul de 25%.
1.3. Cererea de recurs
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs Ministerul Finanțelor Publice în numele și pentru Ministerul Fondurilor Europene, fiind criticată sentința atacată pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
A fost criticată soluția instanței de fond sub aspectul aplicării eronate a dispozițiilor H.G. nr. 519/2014, a prevederilor Ordinului nr. 1.120/2013 și nr. 1.191/2014. Astfel, s-a arătat că beneficiarul a ales să aplice procedura de achiziție în conformitate cu dispozițiile Ordinului nr. 1120/2013, așa cum rezultă din nota justificativă privind determinarea valorii estimate în acord cu bugetul proiectului.
S-a precizat că data publicării anunțului pe pagina de web indicată a fost 28.11.2014, în condițiile în care data limită de depunere a ofertelor a fost 8.12.2014, termenul efectiv fiind de 9 zile, astfel încât beneficiarul nu a respectat termenul minim de 10 zile de publicare prevăzut de ordinul indicat și a încadrat eronat contractul ca fiind de furnizare.
S-a reținut că prin această abatere a fost încălcat principiul transparenței, iar aplicarea corecției de 25% din valoarea contractului de prestări servicii a fost propusă în conformitate cu prevederile din partea a 3-a a pct. 1 din Anexa 3 la H.G. nr. 519/2014.
S-a susținut că la aplicarea corecției autoritatea de management a avut în vedere dispozițiile cuprinse în partea a 3-a a pct. 1 din Anexa 3 la H.G. nr. 519/2014 și nu cele cuprinse la pct. 1 din Anexa la H.G. nr. 519/2014 care vizează nepublicarea anunțului de participare, astfel cum în mod eronat a reținut instanța de fond.
Recurentul a arătat că dispozițiile din H.G. indicate se coroborează cu prevederile Ordinului nr. 1.191/2014 care conține instrucțiunile de aplicare a dispozițiilor Ordinului nr. 1.120/2013, iar în situația nerespectării acestor obligații prevederile arătate reglementează sancțiunea aplicării unei corecții de 25% din valoarea contractului de achiziție.
Astfel, s-a arătat că instanța de fond nu a avut în vedere că încălcarea de către intimată a regulilor de publicitate, prin acordarea unui termen mai scurt decât termenul minim de 10 zile prevăzut în vederea elaborării ofertei, atrage aplicarea corecției de 25%, astfel cum în mod corect a reținut autoritatea de management în cuprinsul actelor supuse cenzurii instanței de judecată.
S-a arătat că natura acestei abateri a avut ca efect restrângerea concurenței între operatorii economici, deoarece nu se poate determina numărul ofertanților participanți în situația în care termenul stabilit ar fi respectat dispozițiile legale menționate și nici modul în care, prin această neregulă, a fost influențat prețul contractului atribuit.
1.4. Apărările intimatei
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-reclamantă B. SA a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a hotărârii instanței de fond.
II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentința atacată și dispozițiile legale incidente cauzei, instanța de control judiciar va menține soluția dată de instanța de primă jurisdicție ca fiind legală și, pe cale de consecință, recursul formulat va fi respins, pentru considerentele ce urmează.
2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.
Criticile formulate de recurent subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu pot fi reținute de instanța de control judiciar și vor fi respinse având în vedere argumentele ce urmează.
Critica recurentului vizează în fapt încălcarea de către intimată a regulilor de publicitate, prin acordarea unui termen mai scurt decât termenul minim de 10 zile prevăzut în vederea elaborării ofertei, situație care ar atrage aplicarea corecției de 25%, considerându-se că prin aceasta s-a determinat restrângerea concurenței între operatorii economici.
Prin sentința atacată instanța de primă jurisdicție a constatat că potrivit dispozițiilor pct. 1 din Anexa la H.G. nr. 519/2014 invocate de pârâtă, corecția financiară în valoare de 25% din valoarea contractului în cauză se aplică în cazul în care Contractul a fost atribuit fără lansarea adecvată a unei proceduri competitive, nerespectându-se principiul transparenței prin publicarea anunțului de participare pe site-ul Ministerului Fondurilor Europene.
Însă a reținut instanța de fond că recurenta-reclamantă a publicat anunțul pe site-ul Ministerului Fondurilor Europene (lucru de altfel recunoscut și de pârâtă), însă, din eroare, termenul a fost mai mic cu o zi, iar acest fapt nu echivalează cu nepublicarea anunțului.
Instanța de fond a precizat că doar nepublicarea anunțului atrage o corecție de 25%, iar nu dacă este publicat un anunț care este încadrat greșit.
Înalta Curte constată că instanța de fond a realizat o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale incidente cauzei.
Astfel, în conformitate cu prevederile cuprinse în partea a 3-a pct. 1 din Anexa la H.G. nr. 519/2014, se stabilește tipul abaterii, respectiv:
"nerespectarea cerințelor privind asigurarea unui grad adecvat de publicitate și transparență la publicarea procedurii simplificate", iar la descrierea abaterii se menționează "contractul a fost atribuit fără lansarea adecvată a unei proceduri competitive, nerespectându-se principiul transparenței prin publicarea anunțului de participare pe site-ul Ministerului Fondurilor Europene."
Înalta Curte are în vedere faptul că intenția legiuitorului a fost de a încadra ca fiind o neregulă/abatere nepublicarea anunțului și sancționarea acestui fapt, ceea ce evident că nu este echivalent cu nerespectarea termenului de publicare și nici nu poate atrage aceeași sancțiune, care este prevăzută expres doar pentru situația nepublicării anunțului ofertei.
Instanța de control judiciar constată că legiuitorul a operat cu reguli diferite, pentru situații, de asemenea, diferite și este considerată abatere, conform dispozițiilor din H.G. nr. 519/2014, numai faptul nepublicării anunțului, fiind clarificată această abatere prin menționarea faptului că este încălcat astfel principiul transparenței.
În situația supusă controlului judiciar autoritatea de management a concluzionat că intimata-reclamantă a fost subiectul aplicării unei corecții financiare de 25% din valoarea contractului nr. x din 12.12.2014 încheiat cu SC A. SRL, întrucât beneficiarul nu a respectat termenul de publicare de minim 10 zile menționat de Ordinul nr. 1.120/2013 pentru contractele de servicii și a încadrat eronat contractul ca fiind de furnizare.
Or, în mod corect a reținut instanța de fond că nerespectarea termenului minim de publicare nu este sancționată de legiuitor și Înalta Curte constată că nici nu poate fi aplicată aceeași sancțiune pentru nerespectarea duratei termenului de publicare a anunțului, așa cum în mod greșit autoritatea de management a conchis.
Intenția legiuitorului de a nu sancționa ca abatere nerespectarea termenului de publicare a anunțului de participare în cazul contractelor încheiate de beneficiarii privați de fonduri europene rezultă și din modul de reglementare al abaterii prevăzute de pct. 1 din partea a 3-a a Anexei la H.G. nr. 519/2014 în raport cu cea prevăzută de pct. 1 din partea 1 a aceleiași anexe. Astfel, dacă în cazul beneficiarilor privați de fonduri europene (situația din speță) este sancționată "nerespectarea principiului transparenței prin publicarea anunțului de participare pe site-ul Ministerului Fondurilor Europene", în situația contractelor a căror valoare este mai mare sau egală cu plafonul/pragul pentru care există obligația publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, abaterea constă în "nepublicarea anunțului de participare, în conformitate cu regulile aplicabile", ceea ce include și nerespectarea termenului. Altfel spus, atunci când legiuitorul a intenționat să sancționeze și nerespectarea termenului de publicare a anunțului de participare, a făcut-o în mod explicit. Înalta Curte de Casație și Justiție are în vedere și faptul că H.G. nr. 519/2014 este un act normativ cu forță juridică superioară Ordinului nr. 1.120/2013.
Văzând soluția dată recursului formulat și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, dovedite de intimata-reclamantă, în temeiul art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., va dispune obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată reduse, în raport de stadiul procesual al cauzei, de munca efectiv realizată de avocat în acest dosar, având în vedere și faptul că pricina a fost soluționată la primul termen de judecată acordat.
2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice în numele și pentru Ministerul Fondurilor Europene împotriva Sentinței civile nr. 689 din 01 martie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Obligă recurentul la plata sumei de 2.000 RON, cheltuieli de judecată către intimata B. SA, reduse conform art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 aprilie 2019.