ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2280/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Superior al Magistraturii a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Inspecției Economico-Financiare, solicitând suspendarea executării măsurilor dispuse la pct. 4 din Dispoziția obligatorie nr. x/01.04.2015 până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în anulare a actului, în conformitate cu art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința nr. 1545 din 2 iunie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal:

- a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Superior al Magistraturii, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Inspecției Economico - Financiare;

- a dispus suspendarea executării măsurilor dispuse la pct. 4 din Dispoziția obligatorie nr. x/1.04.2015 emisă de Ministerul Finanțelor Publice - DGIEF, până la soluționarea definitivă a plângerii contravenționale.

În esență, prima instanță a constatat că dispoziția obligatorie a cărei suspendare se solicită în cauză stabilește în sarcina conducerii CSM să întreprindă demersuri de recuperare de la persoanele răspunzătoare a sumei de 1.000 RON, reprezentând amendă contravențională aplicată prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. x din data de 16.03.2015.

Fiind vorba de o măsură privind executarea sancțiunii aplicate prin procesul-verbal de contravenție, prima instanță a reținut că aceasta nu poate fi pusă în aplicare atâta vreme cât plângerea formulată împotriva actului sancționator are ca efect suspendarea executării sancțiunii, potrivit art. 32 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice solicitând casarea sentinței, în sensul respingerii cererii de suspendare a executării, pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., republicat.

În motivarea căii de atac, recurentul a tratat împreună motivele de recurs, criticând hotărârea pentru următoarele aspecte:

- deși instanța de fond a constatat că intimatul-pârât CSM a încălcat dispozițiile art. 36 alin. (7) din Legea nr. 82/1991, în mod greșit a dat eficiență dispozițiilor art. 32 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, ignorând prevederile imperative ale O.U.G. nr. 94/2001, privind emiterea dispoziției obligatorii.

- nu au fost analizate apărările cu privire la condiția privind prevenirea unei pagube iminente; însuși reclamantul susține că,, prejudiciul este incert".

Intimatul-pârât Consiliul Superios al Magistraturii a formulat întâmpinare în cauză, invocând în principal excepția lipsei de interes în promovarea recursului, față de împrejurarea că Dispoziția obligatorie nr. x/01.04.2015 a fost revocată în urma admiterii plângerii prealabile; pe fondul cauzei, a solicitat respingerea recursului.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 6 aprilie 2017, în conformitate cu prevederile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., cu mențiunea că părțile pot formula în scris un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicare.

Niciuna dintre părți nu a depus punct de vedere la raport.

La termenul din 15.06.2017, având în vedere că în raport s-a considerat că recursul este admisibil în principiu, iar problema de drept dedusă judecății nu este controversată, s-a considerat, de către toți membrii completului de filtru că se poate face în cauză aplicarea prevederilor art. 493 alin. (6) C. proc. civ., în sensul soluționării recursului, fără citarea părților.

În recurs, intimatul-pârât CSM a depus înscrisuri noi, respectiv Decizia nr. 93/P/17.09.2015 emisă de Ministerul Finanțelor Publice- Biroul de soluționare a plângerilor prealabile și a contestațiilor, prin care s-a dispus revocarea Dispoziției obligatorii nr. x/01.04.2015.

Înalta Curte va examina cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei de interes, invocată de pârât prin întâmpinare.

În acest sens, se impune precizarea că, pentru exercitarea recursului trebuie îndeplinite condițiile necesare exercitării acțiunii civile, printre care și condiția interesului, deoarece niciun demers juridic nu poate fi inițiat și întreținut fără justificarea unui interes.

În speță, prin sentința atacată a fost admisă cererea reclamantului Consiliul Superior al Magistraturii de suspendare a executării măsurilor dispuse la pct. 4 din Dispoziția obligatorie nr. x/01.04.2015 emisă de pârât, până la soluționarea definitivă a plângerii contravenționale.

În fapt, prin procesul-verbal de constatare și sancționare nr. x/16.03.2015, Consiliul Superior al Magistraturii a fost sancționat cu amendă contravențională în sumă de 1000 RON pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 41 pct. 2 lit. o) din Legea contabilității nr. 82/1991, cu modificările ulterioare, în speță nedepunerea în termenul de 50 de zile de la încheierea exercițiului financiar a situațiilor financiare anuale.

Prin sentința civilă nr. 6130/10.09.2015, Judecătoria Sectorului 5 București a admis în parte plângerea contravențională formulată de Consiliul Superior al Magistraturii împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare nr. x/16.03.2015, fiind înlocuită sancțiunea amenzii cu sancțiunea,, avertisment".

Prin Decizia nr. 93/P/17.09.2015 emisă de Ministerul Finanțelor Publice- Biroul de soluționare a plângerilor prealabile și a contestațiilor, act nou depus în recurs, s-a dispus revocarea Dispoziției obligatorii nr. x/01.04.2015, în urma admiterii plângerii prealabile formulate de CSM

La momentul promovării prezentului recursului, interesul recurentului-pârât viza reformarea sentinței nr. 1545 din 2 iunie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în sensul respingerii cererii de suspendare a executării măsurilor dispuse la pct. 4 din Dispoziția obligatorie nr. x/1.04.2015 emisă de Ministerul Finanțelor Publice.

În condițiile în care actul administrativ a cărui suspendare s-a solicitat a fost revocat prin Decizia nr. 93/P/17.09.2015 emisă de Ministerul Finanțelor Publice, recurentul-pârât nu mai justifică niciun interes să atace sentința nr. 1545 din 2 iunie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

În concluzie, Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes, invocată de intimatul-reclamant, și va respinge recursul declarat de pârât împotriva sentinței nr. 1545 din 2 iunie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Inspecției Economice -Financiare împotriva sentinței nr. 1545 din 2 iunie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2017.