ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2196/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 29.11.2016 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, suspendarea în parte a executării Ordinului MAI nr. 96/2016, în ceea ce privește impunerea obligației încheierii contractelor de prestări servicii în domeniul siguranței împotriva incendiilor cu servicii de categoria în care s-ar încadra beneficiarul, conform art. 7 alin. (5) din Criteriile de performanță privind constituirea, încadrarea și dotarea serviciilor voluntare și a serviciilor private pentru situații de urgență.

Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 67 din data de 16 ianuarie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei primei instanțe, în vederea soluționării cererii de suspendare.

Recurenta a arătat că instanța de fond a reținut neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea contenciosului administrativ pentru suspendarea executării actului administrativ arătat, fiind făcută o interpretare greșită a dispozițiilor legale indicate, întrucât în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul de lege vizat, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă.

Astfel, s-a arătat că prezumția de legalitate a Ordinului MAI nr. 96/2016 este vădit știrbită, în condițiile în care, fără absolut nicio justificare rațională, actul administrativ cu caracter normativ interzice accesul social la un serviciu de apărare împotriva incendiilor, de calitate superioară celui îngăduit, și îngrădește accesul societăților private la o activitate economică pentru a prioritiza interesele serviciilor voluntare, finanțate de la bugetul local.

Cu privire la condiția pagubei iminente, recurenta a arătat că a fost sancționată contravențional de trei ori, de fiecare dată amenda aplicată fiind în cuantum maxim, că figurează în evidențele ANAF cu debite în cuantum de 70.000 RON, reprezentând amenzi și este previzibil că va fi sancționată și în viitor, față de specificul activității desfășurate de aceasta.

1.4. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă la motivele de recurs formulate, Ministerul Afacerilor Interne a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că sentința instanței de fond este corectă, întrucât nu sunt îndeplinite în cauză condițiile necesare pentru suspendarea actului administrativ atacat, nefiind răsturnată prezumția de legalitate a actului administrativ a cărui suspendare se solicită.

II. Procedura de soluționare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 15.03.2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 8.05.2018 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că excepția lipsei de interes, în susținerea cererii de recurs, invocată din oficiu este întemeiată, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

În conformitate cu dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond."

Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data pronunțării instanței de fond. Rațiunea acestei limitări este evidentă, constând în aceea că, prin pronunțarea unei soluții cu privire la fondul cauzei, fie se constată legalitatea actului administrativ și, deci, punerea în executare devine imperativ necesară, fie se constată nelegalitatea actului și se dispune desființarea acestuia, iar suspendarea executării nu se mai impune, rămânând fără obiect.

În speță, obiectul acțiunii reclamantei îl constituie suspendarea executării Ordinului MAI nr. 96/2016.

Așa cum rezultă din informațiile furnizate de sistemul Ecris, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2616 din 26.06.2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, a soluționat fondul cauzei, respingând acțiunea în anulare, obiect al cererii de suspendare în cauza de față.

Cererea dedusă judecății în dosarul de față este întemeiată pe dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în temeiul cărora suspendarea executării poate fi dispusă până la pronunțarea instanței de fond.

În cauză, folosul practic urmărit de recurenta-reclamantă prin promovarea prezentului recurs rezidă, finalmente, în admiterea cererii de suspendare a executării formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Însă, recurenta-reclamantă nu mai justifică un interes în susținerea recursului, întrucât interesul urmărit nu este unul actual, de vreme ce instanța de fond, respectiv Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a pronunțat în dosarul nr. x/2017 prin sentința nr. 2616 din 26.06.2017, iar măsura reglementată de art. 14 din Legea nr. 554/2004 poate fi dispusă și este aptă să producă efecte juridice numai până la pronunțarea instanței de fond.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 67 din data de 16 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca fiind lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 mai 2018.