ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2154/2018

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. "A." S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - AMPOSCCE să se dispună anularea parțială a Deciziei nr. 19475/13.11.2014 de soluționare a contestației, în ceea ce privește soluția de respingere în parte a cererii de anulare a corecției financiare de 25% din valoarea eligibilă a contractului de furnizare nr. x din 23.12.2013, încheiat cu C. și a soluției de respingere în parte a cererii de anulare a corecției financiare de 25% din valoarea eligibilă a contractului de furnizare nr. x din 12.02.2014, încheiat cu S.C. B. S.R.L., cu obligarea pârâtei la achitarea corecției financiare de 25% reținută din valoarea eligibilă a celor două contracte.

Prin sentința nr. 1836 din 23 iunie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - AMPOSCCE, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că nu poate fi primită teza reclamantei în sensul survenirii unor deficiențe tehnice ale utilajelor contractate, aspectele menționate nefiind de natură să justifice modificarea unor elemente menționate în documentația de atribuire, fiind însă de natură să antreneze mecanismul răspunderii contractuale a părții care nu și-ar fi executat în mod corespunzător obligațiile. Nici argumentul potrivit căruia C. ar fi fost singurul care și-a asumat fabricarea celor trei utilaje conform documentației de atribuire nu poate fi primită, participanții la procedura simplificată raportându-se la cerințele menționate în caietul de sarcini, a căror modificare a atras aplicarea corecției financiare ce face obiectul analizei de față.

S-a mai arătat că, în privința contractului nr. x/12.02.2014, reclamanta a susținut în esență că achiziționarea bunurilor constând în motostivuitoare și transpaletă electrică s-a realizat prin raportare la documentația publicată pe site, iar niciuna dintre ofertele depuse nu era conformă cerințelor, cea a S.C. B. S.R.L. fiind cea mai apropiată de cerință. Ca atare, reclamanta nu a contestat situația de fapt reținută de pârâtă în sensul atribuirii contractului unei firme a cărei ofertă nu a respectat caracteristicile tehnice stabilite prin documentația de atribuire și a împrejurării că factorii de evaluare stabiliți inițial nu au fost aplicați. Or, în mod corect s-a apreciat că această situație de fapt intră sub incidența pct. 1 din partea a 3-a a H.G. nr. 519/2014, aspectul invocat de către reclamant fiind nerelevant sub aspectul reținerii abaterii menționate.

Împotriva sentinței curții de apel a declarat recurs reclamanta S.C. "A." S.R.L. solicitând casarea cu trimitere spre rejudecare, invocând generic dispozițiile art. 483 C. proc. civ., republicat.

În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a arătat, în esență, următoarele:

- aspectele reținute de Curtea de Apel sunt neîntemeiate, cu privire la aplicarea corecției contractului nr. x/23.12.2013 încheiat cu C. baza legală invocată de reprezentanții AMPOSCCE este incorectă, ireală și total greșită deoarece partea a doua a H.G. nr. 519/2014se referă la contractele atribuite în baza normelor interne sau Ordinului nr. 1050/2012, în condițiile în care procedura respectivă a fost atribuită în baza Ordinului nr. 1120/2013, nefiind întrunite condițiile ca acest contract să fie sancționat în conformitate cu aspectele stabilite în partea a treia a H.G. nr. 519/2014.

- cu privire la aplicația corecției contractului nr. x/12.04.2014 încheiat cu S.C. B. S.R.L., singura ofertă care putea fi evaluată în vederea atribuirii contractului privind achiziționarea unui motostivuitor și a unui transpalet electric cu catarg a fost aceea depusă de această societate, fiind singura ofertă care a respectat specificația potrivit căreia, anumite intervale de timp trebuiau precizate în ore. Nici modul în care a fost atribuit acest contract nu intră sub incidența sancțiunilor stabilite în partea a treia a H.G. nr. 519/2014.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că:

- cu privire la contractul nr. x/23.12.2013 încheiat cu C., recurenta-reclamantă a modificat termenul de livrare prin act adițional în sensul măririi acestuia, eludând cerințele stabilite inițial prin documentația de atribuire a contractului de achiziție publică. Aceste cerințe reprezentau nu doar factori de evaluare ci chiar condiționau participarea la licitație a operatorilor economici interesați (potrivit propunerii tehnice, era necesar ca participanții să fie capabili să livreze utilajele în termen de maxim 90 de zile de la semnarea contractului). Astfel nu a fost respectat principiul transparenței.

- potrivit raportului procedurii nr. 483/07.02.2014 nici una din ofertele depuse nu a corespuns criteriilor din caietul de sarcini, însă cu toate acestea s-a decis acceptarea ofertei care este cel mai aproape de criteriile solicitate, aceasta fiind considerată oferta S.C. B. S.R.L. Criticile pe care recurenta-reclamantă le aduce hotărârii atacate nu reprezintă argumente care să confirme încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material de către instanța de fond.

Raportul asupra admisibilității recursului, întocmit în cauză potrivit art. 493 alin. (2)-(3) C. proc. civ., a fost comunicat părților în baza încheierii din data de 15.02.2018, conform alin. (4) al aceluiași articol.

Prin încheierea din 29.03.2018, completul de filtru a admis recursul în principiu și a fixat termen pentru judecarea acestuia în ședință publică, în condiții de contradictorialitate, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

S-a constatat că motivele de recurs invocate se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoare:

Recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a investit instanța de contencios administrativ și fiscal, pe calea prevăzută de art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 cu o acțiune îndreptată împotriva Deciziei nr. 19475/13.11.2014 de soluționare a contestației, în ceea ce privește soluția de respingere în parte a cererii de anulare a corecției financiare de 25% din valoarea eligibilă a contractului de furnizare nr. x din 23.12.2013 încheiat cu C. și a soluției de respingere în parte a cererii de anulare a corecției financiare de 25% din valoarea eligibilă a contractului de furnizare nr. x din 12.02.2014, încheiat cu S.C. B. S.R.L., stabilite prin Notificarea privind situația cererii de rambursare nr. 2/04.07.2014 finală, cu obligarea pârâtei la achitarea corecției financiare de 25% reținută din valoarea eligibilă a celor două contracte.

Prima instanță, pentru motivele arătate pe scurt la punctul 2 a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - AMPOSCCE, ca neîntemeiată.

Reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs, criticile formulate fiind încadrate, în drept, în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă și în cea judiciară.

Astfel, cu privire la corecției financiară de 25% din valoarea eligibilă a contractului de furnizare nr. x din 23.12.2013 încheiat cu C., se constată că potrivit mențiunilor caietului de sarcini al achiziției de utilaje, prin procedură simplificată, pentru procesul de producție contoare de apă rece Dn15-Dn40, respectiv mașina de înșurubare ramă geam, echipament pentru calibrarea contoarelor de apă Dn15-Dn40, instalație automată de verificare contoare Dn15 -Dn40mm, s-a menționat la pct. 2 cu denumirea marginală "Durata contractului" că aceasta este de 3 luni de la data semnării contractului, iar timpul de furnizare nu trebuie să depășească data de 24.03.2013.

De asemenea, prin contractul de furnizare nr. x/23.12.2013, la art. 9 s-a prevăzut că furnizorul se obligă să furnizeze produsele la standardele și performanțele (în stare perfectă de funcționare) prevăzute de propunerea tehnică și în termenul prevăzut în propunerea tehnică, adică în termen de 90 de zile.

Cu toate acestea, la data de 23.12.2013, între recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. și C. s-a încheiat actul adițional nr. x prin care s-a convenit prelungirea contractului cu alte 3 luni de la data expirării contractului inițial, adică până la data de 22.06.2014.

Situația de fapt nu este contestată de beneficiarul finanțării, care justifică depășirea termenului prin faptul că unul din cele trei echipamente prezenta deficiențe de funcționare.

Autoritatea contractantă a arătat că recurenta-reclamantă a modificat termenul de livrare prin act adițional în sensul măririi acestuia, eludând cerințele stabilite inițial prin documentația de atribuire a contractului de achiziție publică, deși erau incidente clauzele privind răspunderea contractuală, încălcând astfel principiul transparenței. Acest punct de vedere a fost reținut și de prima instanță.

Cu privire la corecția financiare de 25% din valoarea eligibilă a contractului de furnizare nr. x din data de 12.04.2014 încheiat cu S.C. B. S.R.L., se constată că drept criteriu de atribuire a contractului a fost stabilit cea mai avantajoasă ofertă economică, iar factorii de evaluare au fost propunerea financiară și termenul de furnizare.

Potrivit raportului procedurii nr. 483/07.02.2014 nici una din ofertele depuse nu a corespuns criteriilor din caietul de sarcini, însă cu toate acestea s-a decis acceptarea ofertei care era cel mai aproape de criteriile solicitate.

Autoritatea contractantă a arătat că atribuirea contractului unei firme a cărei ofertă nu a respectat caracteristicile tehnice stabilite prin documentația de atribuire, astfel încât factorii de evaluare stabiliți inițial nu au fost aplicați, reprezintă o încălcare a principiului transparenței. Operatorii economici din piață au fost informați privind desfășurarea procedurii de achiziție într-un anumit mod prin publicarea care s-a făcut pe site-ul Ministerului Fondurilor Europene, însă în realitate procedura s-a desfășurat netransparent.

Situația de fapt nu este contestată de beneficiarul finanțării, care justifică această opțiune prin aceea că era singura ofertă care a respectat specificația potrivit căreia, anumite intervale de timp trebuiau precizate în ore.

Potrivit dispozițiilor art. 2 din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii:

"(1) Scopul prezentei ordonanțe de urgență îl constituie:

a) promovarea concurenței între operatorii economici;

b) garantarea tratamentului egal și nediscriminarea operatorilor economici;

c) asigurarea transparenței și integrității procesului de achiziție publică;

d) asigurarea utilizării eficiente a fondurilor publice, prin aplicarea procedurilor de atribuire de către autoritățile contractante.

(2) Principiile care stau la baza atribuirii contractului de achiziție publică sunt:

a) nediscriminarea;

b) tratamentul egal;

c) recunoașterea reciprocă;

d) transparența;

e) proporționalitatea;

f) eficiența utilizării fondurilor;

g) asumarea răspunderii."

Conform art. 2 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 66/2011, privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora:

"neregula este orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit."

Potrivit pct. 1 din partea a III-a a H.G. nr. 519 din 26 iunie 2014 privind stabilirea ratelor aferente reducerilor procentuale/corecțiilor financiare aplicabile pentru abaterile prevăzute în anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, constituie abatere nerespectarea cerințelor privind asigurarea unui grad adecvat de publicitate și transparență la publicarea procedurii simplificate, constând în atribuirea contractului fără lansarea adecvată a unei proceduri competitive, nerespectându-se principiul transparenței prin publicarea anunțului de participare pe site-ul Ministerului Fondurilor Europene atrage o corecție financiară de 25 % din valoarea contractului în cauză.

Recurenta susține în primul rând că în Notificarea privind situația cererii de rambursare s-a menționat ca neregulă abaterea prevăzută de pct. 1 din partea a II-a a H.G. nr. 519 din 26 iunie 2014 care se referea la un alt ordin. Susținerea este corectă numai că prin Decizia de soluționare a contestației s-a îndreptat această eroare materială și, mai mult decât atât, conținutul abaterii era același în ambele părți ale Hotărârii de Guvern.

Față de cele prezentate mai sus, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanță a reținut că actele administrative atacate au fost emise cu respectarea dispozițiile legale, nefiind incidente motivele de nelegalitate invocate.

Pentru aceste considerente și în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 1836 din 23 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 1836 din 23 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2018.