ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3586/2017

Asupra admisibilității în principiu a recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Mureș, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 09.10.2014, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Administrația Prezidențială - Consiliul Suprem de Apărare a Țării, a solicitat:

- Obligarea pârâtei să reabiliteze, prin desecretizarea dosarelor întocmite de securitatea comunistă, pe numele bunicului său, A., tatălui său C. și al său, A., ținute la secret de stat în scopul deturnării moștenirii lăsate de bunicul său, stabilit în Spania, moștenire de circa 3 miliarde de Euro, în conformitate cu Legea nr. 51/1991, art. 4 din legea nr. 187/1999, art. 1 din Constituția României, art. 46 și Legea nr. 415/2002;

- Obligarea pârâtei la predarea documentației privind deturnarea moștenirii D. făcută de un grup de ofițeri de securitate, în frunte cu E., domiciliat în Constanța;

- Obligarea pârâtei la plata de despăgubiri materiale și morale în favoarea reclamantului A., în sumă de 25 miliarde Euro la data plății, în temeiul art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința civilă nr. 302 din data de 23 februarie 2015, Tribunalul Mureș, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș.

Prin sentința civilă nr. 64 din data de 18 iunie 2015 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Administrația Prezidențială - Consiliul Suprem de Apărare a Țării.

Împotriva sentinței civile nr. 64/18.06.2015 a formulat recurs reclamantul A..

În susținerea recursului reclamantul susține, în esență, că prima instanță nu a analizat în profunzime fondul plângerii, ci s-a raportat doar la conținutul întâmpinărilor, ignorând motivele reclamantului, deși acestea au fost însoțite de dovezi scrise.

Mai arată că nu s-au parcurs toate fazele normale ale unei judecăți de fond și că Legea nr. 415/2002 creează un vid, o confuzie juridică, încălcând dispozițiile art. 21, art. 24, art. 16 din Constituție, în sensul în care Consiliul Suprem de Apărare a Țării ar fi intangibil, iar Compartimentul Juridic și Departamentul Managementului Resurselor Umane dau indicații fără susținere legală, unitară, discreționară, ducând în eroare și derizoriu un act de judecată independent.

Consideră că, în cauză, Curtea de Apel Târgu Mureș a limitat accesul său la justiție, garantat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și de Constituția României și că, împreună cu membrii familiei sale, au fost discriminați, împiedicați de instituții ale Statului Român să beneficieze de despăgubiri sau alte drepturi rezultate din aplicarea O.U.G. nr. 2/1999, Legii nr. 118/1990, Legii nr. 189/2000, Legii nr. 221/2009, prin refuzul desecretizării dosarului întocmit de securitatea comunistă bunicului, tatălui și recurentului însuși.

Recurentul-reclamant a precizat că va detalia motivele de recurs într-un memoriu separat, însoțit de dovezi scrise și argumente de ordin juridic.

Intimata-pârâtă Administrația Prezidențială a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca temeinică și legală.

Arată că recurentul-reclamant a formulat o petiție adresată instituției intimate, la care i s-a răspuns prin adresa nr. x în sensul că C.S.A.T. nu are abilitatea necesară clarificării și deschiderii unor proceduri succesorale.

Ulterior, recurentul-reclamant a formulat contestație la răspunsul Administrației Prezidențiale, căreia i s-a răspuns prin adresa nr. x, iar împotriva acestei din urmă adrese, recurentul-reclamant a formulat acțiunea în contencios administrativ.

Consideră că în cauză au fost respectate dispozițiile legale și că simpla nemulțumire a recurentului-reclamant cu privire la răspunsul ce i-a fost oferit, nu este suficientă pentru admiterea acțiunii, având în vedere că cererea reclamantului nu conține elemente care să privească apărarea țării ori siguranța națională.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 17 mai 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

La data de 10 iulie 2017 intimata-pârâtă Administrația Prezidențială, în calitate de reprezentant al Consiliului Suprem de Apărare a Țării, a depus la dosarul cauzei un punct de vedere cu privire la concluziile raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care arată că este de acord cu opinia raportorului în ceea ce privește nulitatea recursului.

La data de 24 iulie 2017 recurentul-reclamant A. a depus la dosarul cauzei un punct de vedere față de concluziile raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, prin care arată că nu este de acord cu concluziile acestui raport.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate condițiile de admisibilitate ale recursului, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Prin Raportul asupra admisibilității recursului întocmit în cauză, s-a opinat pentru anularea recursului, magistratul raportor arătând că cererea de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât dezvoltarea motivelor de recurs nu se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., invocate de către recurentul-reclamant ca temei de drept al cererii de recurs, prin răspunsul la întâmpinare depus.

Ca urmare a comunicării Raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, la data de 24 iulie 2017 recurentul-reclamant A. a depus la dosarul cauzei un punct de vedere cu privire la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care arată că nu este de acord cu concluziile raportului, detaliind o serie de aspecte ce țin de fondul raporturilor juridice cu care a înțeles să învestească instanța.

Înalta Curte, având în vedere dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) coroborat cu dispozițiile art. 488 și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., analizând recursul formulat în cauză, precum și punctul de vedere al recurentului-reclamant la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, constată că, raportat la obiectul acțiunii și soluția dispusă de instanța de fond prin sentința recurată, dezvoltarea argumentelor invocate de recurent nu permite încadrarea lor în motivele de casare menționate.

Deși recurentul-reclamant a indicat, în mod formal și abia prin răspunsul la întâmpinare înregistrat în cauză, că recursul se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., motivele de recurs nu se circumscriu acestor critici de nelegalitate, iar dezvoltarea motivelor de recurs nu permite analizarea hotărârii recurate în cadrul niciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., această nelegalitate a cererii de recurs fiind sancționată cu nulitatea.

Nici punctul de vedere formulat de recurentul-pârât asupra raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului nu justifică, într-o maniera convingătoare, respectarea condițiilor prevăzute de art. 486-489 C. proc. civ.

Argumentele privind încălcarea principiilor de drept intern și european nu sunt întemeiate, procedura specială de întocmire a unui raport asupra admisibilității recursului și analiza acestuia de completul de filtru fiind prevăzută de art. 493 C. proc. civ., justificarea ei fiind dată de caracterul extraordinar al căii de atac a recursului.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind investită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport de dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ.. De aceea, simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Deoarece recurentul-reclamant nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte urmează să anuleze recursul declarat de reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 64 din data de 18 iunie 2015 pronunțat de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 noiembrie 2017.