ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3426/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.Circumstanțele cauzei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău sub nr. x/2015, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Apărării Naționale - Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună suspendarea executării deciziei medicale nr. x/7 din 11.08.2015 până la soluționarea definitivă a acțiunii în anularea aceleiași decizii, prin aceeași cerere reclamantul solicitând și anularea deciziei medicale.

Prin sentința civilă nr. 1383/14.12.2015, Tribunalul Bacău a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Bacău sub același număr, x/2015.

Prin încheierea din 18.02.2016, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de suspendare a executării actului administrativ formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale - Comisia Centrală de Expertiză Medico Militară, ca nefondată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamantul a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și admiterea cererii de suspendare a Deciziei nr. x/7 din 11.08.2015 până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 23 martie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din data de 15 iunie 2017 completul filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată a fondului recursului, în ședință publică, pentru data 7 noiembrie 2017, cu citarea părților.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința recurată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, circumscrise motivelor de nelegalitate invocate de recurent, față de prevederile legale aplicabile, Înalta Curte constată că este lipsită de interes pentru considerentele următoare.

Prin cererea formulată, reclamantul A. a solicitat suspendarea executării deciziei medicale nr. x/7 din 11.08.2015 până la soluționarea definitivă a acțiunii în anularea aceleiași decizii

Este incontestabil faptul că suspendarea executării actului administrativ, care se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea lui, constituie o măsură de excepție, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, pe baza cărora să se poată reține îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și iminența pagubei, astfel cum sunt definite prin art. 2 lit. ș) și t) din aceeași lege.

Însă, în urma consultării sistemului informatic ECRIS, s-a constatat că prin sentința nr. 105 din 13 octombrie 2016 pronunțată de către Curtea de Apel Bacău, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015, s-a luat act de renunțarea reclamantului A. la judecata acțiunii în anulare act administrativ formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale - Comisia Centrală de Expertiză Medico Militară.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că în cauză, recurentul nu are interes în soluționarea cererii de recurs formulate împotriva sentinței prin care i s-a respins cererea de suspendare a executării deciziei medicale nr. x/7 din 11.08.2015, având în vedere faptul că a renunțat la judecata cererii de anulare a deciziei medicale nr. x/7 din 11.08.2015.

Înalta Curte reamintește că activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes legitim încălcat.

Literatura de specialitate și practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să fie îndeplinit nu doar cu prilejul promovării acțiunii ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmărește cel ce investește o instanță de judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut și actual.

În cauză, reclamantul A. a formulat recurs împotriva soluției prin care i s-a respins cererea de suspendare a executării deciziei medicale nr. x/7 din 11.08.2015.

În aceste condiții, se constată că recurentul nu mai justifică un interes în soluționarea prezentei căi de atac, atât timp cât instanța s-a pronunțat pe fondul acțiunii luând act de cererea de renunțare la judecată a reclamantului, iar suspendarea executării deciziei medicale nr. x/7 din 11.08.2015 nu putea fi dispusă decât până la momentul soluționării, pe fond a acțiunii în anularea actului, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Pentru toate considerentele anterior expuse, în temeiul art. 496 alin. (1), Înalta Curte constată că excepția lipsei de interes invocată este fondată, motiv pentru care va respinge recursul ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva încheierii din 18 februarie 2016 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 noiembrie 2017.