ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2512/2017

Deliberând, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 26 aprilie 2016, sub Dosar nr. x/2016, pe rolul Tribunalului Bihor, secția I civilă, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne - Comisia de Expertiză Medico Militară de pe lângă Spitalul Clinic de Urgență "Avram Iancu" și Ministerul Afacerilor Interne - Direcția Medicală - Comisia Centrală de Expertiză Medico - Militară, anularea Deciziei medicale nr. 4362451/3 din 17 martie 2016 emisă de pârâta Comisia de Expertiză Medico Militară de pe lângă Spitalul Clinic de Urgență "Avram Iancu" și anularea Deciziei medicale nr. 115 din 30 martie 2016 emisă de pârâta Comisia Centrală de Expertiză Medico- Militară.

Prin Încheierea civilă nr. 18/LM/2017 din 19 ianuarie 2017, s-a admis excepția necompetenței funcționale a secției I civilă a Tribunalului Bihor și s-a dispus trimiterea dosarului secției a III-a de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Bihor, având în vedere calitatea contestatorului de funcționar public, cu statut special.

Prin Sentința nr. 697/CA/2017 pronunțată în data de 16 martie 2017, Tribunalul Bihor, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a dispus în sensul declinării competenței teritoriale de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție tribunalul a reținut că Decizia medicală nr. 115 din 30 martie 2016 emisă de pârâta Comisia Centrală de Expertiză Medico Militară, reprezintă un act administrativ emis de un organ central, fiind incidente prevederile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

Cauza a fost înregistrată la data de 3 mai 2017 pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, iar la termenul de judecată din data de 14 iunie 2017 instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale.

Prin Sentința nr. 76/CA/2017 - P.I. pronunțată în data de 14 iunie 2017, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială, invocată din oficiu de instanță, a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Bihor, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea judecății cauzei și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea a constatat că actul care produce vătămarea este reprezentat de Decizia medicală nr. 4362451/3 din 17 martie 2016 emisă de pârâta Comisia de Expertiză Medico Militară de pe lângă Spitalul Clinic de Urgență "Avram Iancu", comisie ce face parte din categoria autorităților publice locale, determinând competența de soluționare a litigiului în favoarea tribunalului.

Împrejurarea că acest act a fost atacat cu recurs ierarhic, soluționat de către Comisia Centrală de Expertiză Medico Militară din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, autoritate publică centrală, nu determină o altă competență. Competența materială de judecare a cauzei se impune a fi determinată în raport cu poziția autorității emitente a actului care produce vătămarea, nu cu cea a autorității care soluționează recursul ierarhic.

Înalta Curte, sesizată cu pronunțarea regulatorului de competență, judecând în conformitate cu dispozițiile art. 135 C. proc. civ. și analizând obiectul cauzei deduse judecății, precum și dispozițiile legale incidente în cauză, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Obiectul cererii introductive îl reprezintă anularea Deciziei medicale nr. 4362451/3 din 17 martie 2016 emisă de pârâta Comisia de Expertiză Medico Militară de pe lângă Spitalul Clinic de Urgență "Avram Iancu" prin care reclamantul a fost încadrat în gradul III de invaliditate.

În interpretarea și aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut, cu caracter unitar, că aceste dispoziții instituie două criterii de determinare a competenței materiale a instanței de fond, după cum urmează:

- criteriul poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat;

- criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat.

Având în vedere obiectul acțiunii, care privește un act administrativ emis de instituție asimilată unei autorități publice locale, respectiv Decizia emisă de pârâta Comisia de Expertiză Medico Militară de pe lângă Spitalul Clinic de Urgență "Avram Iancu" și prevederile legale incidente, competența de soluționare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de rangul autorității emitente a actului atacat.

Împrejurarea că reclamantul a chemat în judecată autoritatea publică centrală (Comisia Centrală de Expertiză Medico Militară din cadrul Ministerului Afacerilor Interne), care a soluționat recursul ierarhic împotriva actului administrativ potențial vătămător nu este de natură a atrage o altă competență și incidența prevederilor art. 10 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 554/2004.

În acord cu cele reținute de Curtea de Apel Oradea, Înalta Curte apreciază că în cauză, competența materială de judecare se determinată în raport cu poziția autorității emitente a actului care produce vătămarea, nu cu cea a autorității care soluționează recursul ierarhic.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 133 alin. (2), art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, secția a III - a contencios administrativ și fiscal.

Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite înseși, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, iar dispozițiile alin. (2) al aceluiași articol precizează că nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită înseși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.

În materia contestației la executare, se reține că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispozițiile art. 373 alin. (2) din același cod, ca fiind judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea.

Din dispozițiile art. 452 și urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află sediul sau domiciliul terțului poprit, căruia i se comunică adresa de înființare a popririi conținând interdicția de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligației ce se execută silit.

Potrivit art. 453 din același cod, poprirea se înființează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne - Comisia de Expertiză Medico-Militară de pe lângă Spitalul Clinic de Urgență "Avram Iancu" și Ministerul Afacerilor Interne - Direcția Medicală - Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară, în favoarea Tribunalului Bihor, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 septembrie 2017.

Procesat de GGC - LM