ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3420/2017

Obiectul acțiunii. Prin cererea înregistrată la 28.03.2014, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a chemat în judecata pe pârâta Agenția Națională De Integritate (ANI) pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea parțiala a raportului de evaluare nr. x întocmit la data de 17.03.2014 și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 678 din 11 martie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția inadmisibilității și s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională De Integritate, ca inadmisibilă.

Recursul. Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamantul A. a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală. În drept au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1), pct. 8 din C. proc. civ. S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Criticile aduse hotărârii instanței de fond subsumate prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., vizează următoarele aspecte: - Instanța de fond a reținut în mod greșit a respins acțiunea ca inadmisibilă, cată vreme reclamantul a solicitat anularea doar parțială a raportului nr. x, iar nicidecum integrală. - În acest sens, recurentul-reclamant arată că a solicitat anularea numai pentru acea parte a raportului de evaluare prin care se reține existența conflictului de interese de natură administrativă și elementele pe care se fundamentează susținerile evaluatorului Agenției Naționale de Integritate. - De asemenea, arată că a contestat procedura de cercetare, conduita pârâtei ANI în coordonarea și întocmirea evaluării, aspecte ce pot forma obiectului unei acțiuni în contencios. - Recurentul a susținut că potrivit art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, persoana care face obiectul evaluării poate contesta în instanță raportul de evaluare, indiferent dacă prin intermediul acestuia s-a dispus sau nu sesizarea organelor de urmărire penala. În fine, recurentul solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, susținând că raportul de evaluare atacata este un administrativ în înțelesul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

Procedura în fața instanței de recurs Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 15 februarie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat. Prin încheierea din data de 18 mai 2017, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., și a fixat termen pentru judecarea în fond.

Considerentele și soluția instanței de recurs Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinarea formulată de intimată și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, precum și în conformitate cu art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat în considerarea celor în continuare arătate. Analizând sentința atacată în raport de criticile aduse, ce pot fi circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., față de prevederile legale aplicabile din materia supusă verificării, Înalta Curte reține că nu subzistă în cauză motive de nelegalitate de natură a atrage casarea hotărârii recurate. Instanța de fond a fost învestită cu acțiunea în anulare a Raportului de evaluare nr. x/17.03.2014 emis de către Agenția Națională de Integritate, în temeiul art. 10 lit. f) din Legea nr. 176/2010. Prin acest raport de evaluare s-a dispus comunicarea raportului in cauza persoanei evaluate, reclamantului, precum și sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București cu privire la existenta indiciilor referitoare la săvârșirea de către A. a infracțiunii prevăzute de art. 301 alin. (1) din Noul C. pen. */Contrar celor susținute de recurentul - reclamant, Înalta Curte reține că dat fiind rezultatul verificărilor inspectorilor de integritate, și anume constatarea existenței unor indicii privind săvârșirea unei fapte penale, în considerarea căruia Agenția Națională de Integritate a sesizat Parchetul, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 invocate de aceasta. Potrivit art. 22 - (1) din Legea nr. 176/2010, persoana care face obiectul evaluării poate contesta raportul de evaluare a conflictului de interese sau a incompatibilității în termen de 15 zile de la primirea acestuia, la instanța de contencios administrativ. Susținerile recurentului nu pot fi primite pentru că așa cum a arătat și instanța de fond, prin actul care constituie obiectul prezentei cauze, nu se constată existența unui conflict de interese sau a unei stări de incompatibilitate - ci pârâta a dispus sesizarea Parchetului de pe lângă Judecatoria Sectorului 1 București în vederea efectuării de cercetări cu privire la săvârșirea de către reclamant a infracțiunii prevăzute de art. 301 alin. (1) din Noul C. pen. În conformitate cu prevederile art. 5 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 144/2007 "Dacă în urma comparării datelor din declarații, respectiv a analizării documentelor suplimentare primite, inspectorul de integritate constată că există o diferență vădită între averea dobândită pe parcursul exercitării funcției și veniturile realizate în aceeași perioadă, acesta procedează după cum urmează: c) suspendă verificarea și sesizează organele de urmărire penală, în situația în care se constată existența unor probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unor fapte penale. În conformitate cu prevederile art. 14 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 144/2007 "Agenția exercită următoarele atribuții, cu respectarea principiilor legalității, imparțialității, independenței, celerității, dreptului la apărare și bunei administrări: sesizează organul de urmărire penală dacă există probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală" De asemenea, potrivit prevederilor art. 46 alin. (3) din Legea nr. 144/2007 "Agenția sesizează organul de urmărire penală sau organul fiscal competent dacă există probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală. Verificarea efectuată de inspectorul de integritate se suspendă până la soluționarea cauzei de către organul judiciar, potrivit legii. În acest caz, termenul de prescripție a răspunderii disciplinare se suspendă până la reluarea verificării de către Agenție. Sesizarea organului fiscal competent se face în vederea stabilirii obligațiilor fiscale, potrivit legii." Înalta Curte apreciază că dreptul persoanelor evaluate de a contesta raportul de evaluare la instanța de contencios administrativ se referă la conflictul de interese de natură administrativă și nu la cel de natură penală, chiar dacă art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 face referire la contestarea raportului de evaluare, în general, fără a face vreo distincție. În condițiile în care raportul de evaluare conține dispoziția de sesizare a Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti cu privire la existența indiciilor săvârșirii unor infracțiunii, cenzura instanței de contencios administrativ ar presupune a se pronunța cu privire la existența sau inexistența unei infracțiuni, competență pe care instanța de contencios nu o are. Deci, raportul de evaluare prin care se sesizează organele de cercetare penală, în vederea efectuării de cercetări specifice cu privire la existența elementelor constitutive ale infracțiunii de conflict de interese și a altor infracțiuni conexe este o sesizare și nu reprezintă un act administrativ pentru a putea face obiectul controlului instanței de contencios administrativ. Având în vedere rezultatul verificărilor inspectorilor de integritate, și anume constatarea existenței unor indicii privind săvârșirea unei fapte penale, în considerarea căruia Agenția Națională de Integritate a sesizat Parchetul, precum și dispozițiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, conform cărora "Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ, actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede prin lege organică, o altă procedură judiciară", Înalta Curte constată că pentru contestarea rezultatului verificărilor inspectorilor de integritate, calea procedurală va fi cea prevăzută de C. pen. și respectiv de C. proc. pen. Inadmisibilitatea se referă la o situație care nu este prevăzută de lege sau care este interzisă de lege. Prin urmare, instanța de control judiciar constată că instanța de fond în mod corect a apreciat că actul contestat nu este un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 - întrucât nu produce efecte de sine stătătoare. În concluzie, se constată că toate criticile recurentei sunt nefondate, judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată, cu interpretarea corectă a probelor administrate, iar considerentele hotărârii reflectă aplicarea adecvată a cadrului normativ incident. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Constatând că sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 496 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.