ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3403/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr. x/2014 din 25.06.2014 reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, în numele și pentru Serviciul Fiscal Orășenesc Bicaz, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să se dispună restituirea timbrului de mediu, în cuantum de 5.264 RON.

Prin sentința civilă nr. 1848/C din data de 20 noiembrie 2014, Tribunalul Neamț, secția I civilă în dosarul nr. x/2014 a dispus astfel:

- A admis acțiunea principală formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, în numele și pentru Serviciul Fiscal Orășenesc Bicaz și a obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 5.264 RON, reprezentând timbru de mediu, precum și dobânda aferentă acestei sume, calculată de la data achitării, 04.03.2014 și până la momentul plății efective;

- A admis cererea de chemare în garanție, formulată de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, în numele și pentru Serviciul Fiscal Orășenesc Bicaz, în contradictoriu cu chemata în garanție Administrația Fondului Pentru Mediu și a obligat chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu să plătească pârâtei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, în numele și pentru Serviciul Fiscal Orășenesc Bicaz, suma de 5264 RON, reprezentând timbru de mediu, precum și dobânda aferentă acestei sume, calculată de la data achitării, 04.03.2014 și până la momentul plății efective;

- A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 300 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin încheierea din 15 iunie 2015, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării cauzei, având ca obiect recursul promovat de pârâta Administrația Finanțelor Publice Neamț - Serviciul Fiscal Orășenesc Bicaz, împotriva sentinței civile nr. 1848/C din 20 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. și intimata-chemată în garanție Administrația Fondului pentru Mediu, până la soluționarea cauzei C/73/15 Vicdantrans S.R.L. aflată pe rolul C.J.U.E.

În considerentele acestei încheieri s-a reținut că pe rolul C.J.U.E. a fost înregistrată cauza VICDANTRANS, având în vedere formularea următoarei întrebări preliminare a Curții de Apel Oradea:

"Articolul 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că se opune instituirii de către un stat membru a unei taxe intitulate "timbru de mediu", precum cea reglementată de O.U.G. nr. 9/2013, taxă care se aplică la momentul înmatriculării autovehiculelor de ocazie provenite dintr-un alt stat membru sau în momentul transferului dreptului de proprietate asupra autovehiculelor de ocazie achiziționate de pe piața internă, fiind exceptate însă de la plata taxei amintite autovehiculele de ocazie achiziționate de pe pârâta piața internă pentru care a fost anterior achitată o taxă similară contrară dreptului Uniunii și care nu a fost restituităș".

Având în vedere obiectul acestei întrebări preliminare, s-a apreciat că se impune suspendarea judecății până la pronunțarea unei hotărâri preliminare în baza acestei sesizări.

Împotriva încheierii din 15 iunie 2015 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice Neamț - Serviciul Fiscal Orășenesc Bicaz, solicitând admiterea recursului și modificarea încheierii recurate, în sensul respingerii cererii de suspendare.

În motivarea cererii de recurs se arată că nu consideră oportună suspendarea judecării cauzei, având în vedere faptul că soluționarea prezentului dosar nu atârnă, în tot sau în parte, de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți, întrebarea preliminară înaintată de Curtea de Apel Oradea neîncadrându-se, în opinia recurentei, în situația reglementată de art. 412 C. proc. civ., iar pe de altă parte o astfel de suspendare ar reprezenta o atingere adusă celerității soluționării prezentului dosar, dată fiind durata îndelungată de soluționare a întrebărilor preliminare adresate C.J U.E.

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. nu a formulat întâmpinare, deși a fost legal citată.

II. Procedura de soluționare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 24 februarie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 29 iunie 2017 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice Neamț - Serviciul Fiscal Orășenesc Bicaz ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului în raport cu încheierea atacată și dispozițiile legale incidente în cauză, constată că motivul de casare invocat de recurentă nu poate fi primit, considerent pentru care recursul formulat va fi respins, ca nefondat, având în vedere următoarele:

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

În cauza de față, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat instanței să dispună restituirea timbrului de mediu, în cuantum de 5.264 RON, reprezentând taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, achitată de societate conform Legii nr. 9/2012.

Înalta Curte reține că argumentele prezentate, în susținerea motivului de casare, converg către criticarea atributului instanței de a aprecia asupra suspendării judecării unei cauze, când se apreciază necesară dezlegarea dată de o altă instanță asupra unei cauze, care face obiectul unei alte judecăți, dar de a cărei soluționare depinde, în tot sau în parte, dezlegarea cauzei asupra căreia este învestită să se pronunțe.

Principala critică adusă de recurentă hotărârii pronunțate de instanța de fond vizează faptul că motivele reținute de instanța de fond nu se încadrează în situația reglementată de art. 412 din C. proc. civ., precum și că soluția în pricina dedusă judecății nu atârnă de existența unui drept ce face obiectul unei alte judecăți.

În conformitate cu prevederile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. "Instanța poate suspenda judecata: când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți;".

Textul reglementează unul dintre cazurile suspendării facultative și se referă la chestiuni prealabile, care pot avea o influență asupra modului de soluționare a dreptului dedus în justiție.

Ca să poată dispune suspendarea este necesar ca soluționarea procesului ce urmează a se suspenda să depindă de soarta altui proces, în sensul ca soluționarea cererii de chemare în judecată să fie influențată de existența sau inexistența unui drept ce formează obiectul celui de-al doilea proces.

Analizând încheierea de ședință atacată, Înalta Curte reține că instanța de recurs a dispus (având în vedere sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza VICDANTRANS, dosar C-73/2015, în contradictoriu cu Direcția Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, Administrația Financiară Bihor), în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei până la soluționarea de către C.J.U.E a cauzei Vicdantrans (C-73/2015).

Verificând stadiul soluționării cauzei C-73/2015, Înalta Curte reține că, la momentul soluționării recursului formulat împotriva încheierii de suspendare, subzistau temeiurile suspendării dispuse prin încheierea de ședință atacată, iar considerentele instanței de recurs, care a apreciat asupra legăturii dintre cauze, precum și asupra oportunității suspendării judecății, sunt menținute de această instanță.

Înalta Curte reține că instanța de recurs a dispus, în limitele facultative prevăzute de lege, suspendarea judecării cauzei, apreciind, în mod corect, asupra cererii de suspendare formulate în cauză, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., republicat, pentru suspendarea judecății, astfel că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a acestora.

Se impune a fi subiniat faptul că în cazul suspendării facultative a judecății cauzei, există un drept de apreciere al instanței asupra incidenței măsurii, în funcție de legătura dintre cauze și de oportunitatea suspendării judecății.

Această apreciere, în cazul de față a respectat limitele menționate.

Înalta Curte reține că acest atribut al instanței, de suspendare facultativă, nu poate fi cenzurat de Înalta Curte, decât în măsura existenței unei încălcări/abateri de la lege și, constatând că nu este incident cazul de casare invocat în susținerea recursului, va respinge, ca nefondat, recursul formulat.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț - Serviciul Fiscal Orășenesc Bicaz împotriva încheierii din 15 iunie 2015 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț - Serviciul Fiscal Orășenesc Bicaz împotriva încheierii din 15 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2017.