ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 416/2017

Decizia nr. 416/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1880 din data de 21 noiembrie 2014 Tribunalul Neamț a admis în parte acțiunea principală formulată de reclamanta

SC A. SRL

în contradictoriu cu pârâta B. Iași - C. Neamț în numele și pentru D. Bicaz și chemata în garanție E. și în consecință : - a obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 6668 lei reprezentând timbru de mediu, cu dobânda fiscală calculată începând cu data plății și până la data restituirii efective, - a admis cererea de chemare în garanție, formulată de pârâtă în contradictoriu cu chemata în garanție E., - a obligat chemata în garanție E. să plătească pârâtei suma de 6668 lei reprezentând timbru de mediu, cu dobânda fiscală calculată începând cu data plății și până la data restituirii efective; - a respins capătul de cerere având ca obiect anularea Deciziei nr. 7374 din 22 mai 2014 emisă de C. Neamț, ca nefondat și a obligat pârâta și chemata în garanție să plătească reclamantei suma de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C. Neamț - D. Bicaz, criticând-o pentru nelegalitate, calea de atac fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția I civilă, la data de 18 februarie 2015.

Prin încheierea din data de 24 iunie 2015 Curtea de Apel Bacău, secția a I-a civilă, în temeiul dispozițiilor art. 520 alin. (2) și 4 raportat la art. 412 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., a suspendat judecarea recursului promovat de pârâta C. Neamț, în numele și pentru D. Bicaz, împotriva sentinței civile nr. 1880 din 21 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Neamț în Dosarul nr. x/103/2014, până la soluționarea de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene a întrebării preliminare ce face obiectul cauzelor C73/2015 și C586/2014.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs C. Neamț, în numele și pentru D. Bicaz, solicitând admiterea căii de atac și respingerea cererii de suspendare a judecății.

În motivarea cererii, recurenta a arătat că soluția de suspendare a judecății în temeiul art. 412 C. proc. civ. nu era oportună, având în vedere faptul că soluționarea recursului nu atârnă, în tot sau în parte, de existența sau neexistența unui drept ce face obiectul unei alte judecăți, întrebarea preliminară adresată Curții de Justiție a Uniunii Europene neîncadrându-se, în opinia recurentei, în situația reglementată de textul de lege menționat.

Pe de altă parte, a apreciat recurenta că o astfel de suspendare reprezintă o atingere gravă adusă necesității de soluționare a cauzei cu celeritate, fiind de notorietate durata îndelungată de soluționare a întrebărilor preliminare adresate Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Intimatele SC A. SRL și E. nu au depus întâmpinare și nu au formulat apărări asupra căii de atac promovate.

Examinând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, a normelor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce succed :

Potrivit dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., „instanța poate suspena judecata : 1. când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți”.

Textul reglementează unul dintre cazurile suspendării facultative și se referă la chestiuni prealabile, care pot avea o influență asupra dreptului dedus în justiție.

În cauza de față,

reclamanta SC A. SRL a solicitat restituirea sumei reprezentând timbrul de mediu pentru autovehicule, achitată de societate conform O.U.G. nr. 9/2013, iar prin cererile ce fac obiectul cauzelor C586/2014 și C73/2015, Curtea de Apel Cluj și Curtea de Apel Oradea au solicitat Curții de Justiție a Uniunii Europene pronunțarea unor decizii preliminare asupra compatibilității dispozițiilor O.U.G. nr. 9/2013 cu prevederile art. 110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene.

Înalta Curte constată că ambele cerințe impuse de dispozițiile sus-menționate sunt îndeplinite în speță, iar instanța de fond, deși a indicat, în mod eronat, drept temei juridic al măsurii dispuse prevederile art. 520 alin. (4) și art. 412 alin. (7) C. proc. civ., a reținut, în mod corect, că soluția definitivă asupra acțiunii reclamantei depinde de soluția pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene o va pronunța în cauzele C586/2014 și C73/2015.

În aceste condiții, se apreciază că sunt neîntemeiate susținerile recurentei referitoare la inexistența unei legături între cauza dedusă judecății și întrebările preliminare adresate Curții de Justiție a Uniunii Europene sau la atingerea gravă adusă principiului soluționării cauzei cu celeritate.

Adoptarea măsurii suspendării judecării cauzei

depinde de aprecierea instanței, care este datoare să aibă în vedere nu numai legătura dintre cauze, ci și oportunitatea suspendării judecății, dat fiind caracterul general și obligatoriu al interpretării Curții de Justiție a Uniunii Europene pentru instanțele naționale învestite cu soluționarea unor acțiuni similare.

Pentru considerentele expuse, constatând că încheierea recurată nu este afectată de nelegalitate și a fost pronunțată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C. Neamț, în numele și pentru D. Bicaz, împotriva încheierii din 24 iunie 2015 a Curții de Apel Bacău, secția a I-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2017.