ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1664/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Neamț, secția I civilă, la data de 4.06.2014, reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, în numele și pentru Serviciul Fiscal Orășenesc Bicaz a solicitat să se dispună obligarea pârâtei la restituirea timbrului de mediu în cuantum de 17.035 RON.

Pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, în numele și pentru Serviciul Fiscal Orășenesc Bicaz, reprezentată prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu, solicitând admiterea cererii și obligarea acestei instituții la restituirea timbrului de mediu către reclamantă.

Prin Sentința civilă nr. 1846/C din 20.11.2014 pronunțată de Tribunalul Neamț s-a admis acțiunea principală formulată de reclamanta A. S.R.L. și a fost obligată pârâta în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, în numele și pentru Serviciul Fiscal Orășenesc Bicaz să restituie reclamantului suma de 17.035 RON reprezentând timbru de mediu, precum și dobânda fiscală aferentă acestei sume, calculată de la data achitării, 26.02.2014 și până la momentul plății efective a obligației. A fost admisă și cererea de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț - Serviciul Fiscal Orășenesc Bicaz în numele și pentru Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, criticând-o ca nelegală și netemeinică.

Prin încheierea de ședință de la 22 iunie 2015, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., republicat, a dispus suspendarea judecării recursului promovat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț, în numele și pentru Serviciul Fiscal Orășenesc Bicaz împotriva Sentinței civile nr. 1846/C/20.11.2014 pronunțată de Tribunalul Neamț, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2014, până la soluționarea de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene a cauzei B. (C - 73/2015).

Împotriva încheierii din 22 iunie 2015 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă, pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț - Serviciul Orășenesc Bicaz în numele și pentru Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași a formulat recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică, solicitând admiterea recursului, cu consecința casării sentinței recurate, în sensul respingerii cererii de suspendare a judecării recursului.

II. Procedura de soluționare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 27.01.2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 28.03.2017 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Înalta Curte analizând actele și lucrările dosarului în raport cu încheierea atacată și dispozițiile legale incidente în cauză, constată că motivul de casare invocat de recurentă nu poate fi primit, considerent pentru care recursul formulat va fi respins, ca nefondat, având în vedere următoarele:

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Principala critică adusă de recurentă hotărârii pronunțate de instanța de fond vizează faptul că motivele reținute de instanța de fond nu se încadrează în situația reglementată de art. 412 din C. proc. civ., precum și că soluția în pricina dedusă judecății nu atârnă de existența unui drept ce face obiectul unei alte judecăți.

În conformitate cu prevederile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. "Instanța poate suspenda judecata: când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți;".

Or, analizând încheierea de ședință atacată, Înalta Curte reține că instanța de recurs a dispus (având în vedere sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza B., dosar C-73/2015, în contradictoriu cu Direcția Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, Administrația Financiară Bihor), în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei până la soluționarea de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene a cauzei B. (C-73/2015).

Înalta Curte reține că instanța de recurs a dispus, în limitele facultative prevăzute de lege, suspendarea judecării cauzei, apreciind asupra cererii de suspendare formulată în cauză.

Verificând stadiul soluționării cauzei C-73/2015, Înalta Curte reține că, la momentul soluționării recursului formulat împotriva încheierii de suspendare, subzistă temeiurile suspendării dispuse prin încheierea de ședință atacată, iar considerentele instanței de recurs, care a apreciat asupra legăturii dintre cauze, precum și asupra oportunității suspendării judecății, sunt menținute de această instanță.

Înalta Curte reține că deși recurenta invocă motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., în fapt nu invocă o încălcare a unei reguli de procedură a cărei nerespectare atrage sancțiunea nulității, ci argumentele prezentate, în susținerea motivului de casare, converg către criticarea atributului instanței de a aprecia asupra suspendării unei cauze, când se apreciază necesară dezlegarea dată de o altă instanță asupra unei cauze, care face obiectul unei alte judecăți, dar de a cărei dezlegare depinde, în tot sau în parte, dezlegarea cauzei asupra căreia este învestită să se pronunțe.

Înalta Curte reține că acest atribut al instanței, de suspendare facultativă, nu poate fi cenzurat de Înalta Curte, decât în măsura existenței unei încălcări/abateri de la lege și, constatând că nu este incident cazul de casare invocat în susținerea recursului, va respinge, ca nefondat, recursul formulat.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori potrivit art. 488 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț - Serviciul Fiscal Orășenesc Bicaz împotriva încheierii de ședință de la 22 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 mai 2017.

Procesat de GGC - NN