ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2755/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

La data de 15.11.2017 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017, acțiunea formulată de reclamantul Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, prin care a chemat în judecată pârâta S.C. A. S.R.L., pentru ca instanța prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 39.494,2 RON și a dobânzii legale reprezentând prejudiciul creat ca urmare a nerespectării contractului de servicii 90105/30.01.2017, încheiat în temeiul Legii nr. 98/2016.

2.1. Hotărârea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 1653/19 martie 2018, Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Inspectoratul General pentru Situații de Urgență și pârâta S.C. A. S.R.L., în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

În considerentele acestei sentințe s-a reținut că procedura de atribuire directă nu este vizată de prevederile art. 68 din Legea nr. 98/2016, iar din expunerea de motive pentru adoptarea Legii nr. 101/2016 reiese că procedura de atribuire directă și achizițiile efectuate de oricare alte entități decât autoritățile contractante/entitățile contractante sunt excluse din domeniul de aplicare al legii privind achizițiile publice, astfel că pentru aceste tipuri de achiziții, nu este disponibil sistemul de remedii/căi de atac prevăzut de această lege, fiind incidente regulile de drept comun.

S-a mai reținut că tribunalele judecă în primă instanță, ca instanțe de apel și ca instanțe de recurs, precum și orice alte cereri date prin lege în competența lor, fiind instanță de drept comun pentru aceste din urmă cereri, iar reținând dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a constatat că reclamanta a emis o serie de pretenții în contextul încheierii unui act emis de o autoritate centrală - contractul de servicii nr. 90105/30.01.2017 -, act administrativ în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, astfel încât competența materială revine curții de apel, în funcție de rangul autorității publice.

2.2. Hotărârea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 2271 din data de 14.05.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Inspectoratul General pentru Situații de Urgență în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L., în favoarea Tribunalului București.

Constatând ivit conflictul de competență, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestui conflict.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 101/2016, domeniul de aplicare al acestei legi include cererile având ca obiect acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și a celor privind executarea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor menționate la alin. (1), respectiv contractelor de achiziție publică, contractelor sectoriale și contractelor de concesiune.

Conform art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în procedura de atribuire, precum și cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor, se soluționează în primă instanță de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante.

S-a apreciat că trimiterea făcută de tribunal în sentința de declinare la prevederile art. 68 din Legea nr. 98/2016, care enumeră procedurile de atribuire, nu sunt relevante pentru stabilirea competenței și a domeniului de aplicare al Legii nr. 101/2016, față de formularea generală a domeniului de aplicare din art. 1 al acestei legi. În plus, domeniul Legii nr. 98/2016 este mai larg decât cel enunțat de art. 68 din acest act normativ, fiind menționat în art. 1 din lege, care prevede că reglementează modul de realizare a achizițiilor publice, procedurile de atribuire a contractelor de achiziție publică și de organizare a concursurilor de soluții, instrumentele și tehnicile specifice care pot fi utilizate pentru atribuirea contractelor de achiziție publică, precum și anumite aspecte specifice în legătură cu executarea contractelor de achiziție publică. Reglementarea mai detaliată a unor proceduri de achiziție nu exclude aplicarea Legii nr. 98/2016 și procedurii de achiziție directă, astfel cum reiese și din H.G. nr. 395/2016 din 2 iunie 2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziție publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016, care detaliază procedura legală a achiziției publice directe.

II. Decizia ICCJ pronunțată în regulator de competență

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în cauza de față, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Reclamantul Inspectoratul General pentru Situații de Urgență a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat obligarea pârâtei S.C. A. S.R.L. la plata sumei de 39.494,2 RON și a dobânzii legale reprezentând prejudiciul creat ca urmare a nerespectării contractului de servicii x/30.01.2017, încheiat în temeiul Legii nr. 98/2016.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență materială privește norma de drept aplicabilă cererilor privind despăgubirile pentru repararea prejudiciilor cauzate ca urmare a nerespectării contractelor de achiziție încheiate în urma unei proceduri de atribuire directă.

Înalta Curte observă că Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice nu reglementează competența instanțelor judecătorești de soluționare a litigiilor având ca obiect executarea contractelor de achiziție publică, această competență fiind consacrată legislativ prin Legea nr. 101/2016 din 19 mai 2016.

Astfel, potrivit art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor:

"Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, prin complete specializate în achiziții publice."

Cum autoritatea contractantă, respectiv Inspectoratul General pentru Situații de Urgență are sediul în Municipiul București, rezultă că prezenta cauză este în primă instanță de competența Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, competență pentru care această autoritate a și optat.

Înalta Curte apreciază că nu pot fi reținute susținerile Tribunalului București în sensul aplicării normelor de competență statuate prin art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, deoarece acestea reprezintă dreptul comun în materia contenciosului administrativ, în speță dreptul special fiind reprezentat de dispozițiile Legii nr. 101/2016, care se aplică cu prioritate în virtutea principiului de drept conform căruia specialul derogă de la general, astfel încât ori de câte ori există prevederi derogatorii prevăzute în legi speciale incidente în cauză, acestea din urmă au întâietate.

În același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 33/2008, dată în soluționarea unui recurs în interesul legii, prin care s-a statuat:

"Concursul dintre legea specială și legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar dacă acesta nu este prevăzut expres în legea specială."

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul Inspectoratul General pentru Situații de Urgență în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L. în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 iunie 2018.