ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2639/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. x/2014 reclamanta S.C. A. S.R.L. Alba Iulia a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei nr. 617/23.10.2014 emisă de pârât și exonerarea de la de plata amenzii aplicate;

Prin sentința civilă nr. 37 din 18 februarie 2015 a Curții de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu Consiliul Național al Audiovizualului.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat recurs, criticând soluția instanței ca netemeinică și nelegală.

Recurenta solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii, iar pe fondul cauzei, în principal anularea Deciziei CNA nr. 617/23.10.2014, iar în subsidiar, reindividualizarea sancțiunii, în temeiul art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., apreciind că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material

Recurenta a susținut că deși în mod corect instanța a identificat critica principală pentru care a atacat Decizia CNA, aceasta nu a înțeles să înlăture motivat apărările făcute prin răspunsul la întâmpinarea depusă de intimată, hotărârea fiind dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a arătat că pentru perioada vizată de sancțiune, respectiv 05-11.06.14, recurenta a respectat termenul legal, din moment ce în data de 01.07.2014 a depus la CNA cererea de modificare a structurii grilei de programe, în aceste condiții, Decizia atacată fiind nelegală, instanța de fond reținând în mod greșit contrariul.

La data emiterii Deciziei contestate, 23.10.2014, urmare a aprobării modificării grilei de programe încă din data de 22.07.2014, nu se mai impunea amendarea societății.

În opinia recurentei, instanța trebuie să se aplece asupra modului în care a înțeles să procedeze CNA anterior emiterii Deciziei contestate, atitudinea acesteia conducând la ideea că sancțiunea aplicată este netemeinică.

În acest sens, recurenta a arătat că în mod greșit, intimatul-pârât, după ce a constatat încălcarea grilei de programe și a apreciat că se impune sancționarea cu avertisment, aprobând noua structură de programe propusă, a apreciat că se impune aplicarea unei amenzi pentru fapte pe care le cunoștea și cu siguranță le-a avut în vedere la momentul aprobării noii grile și emiterii avertismentului scris.

În ceea ce privește aspectele arătate de instanța de fond conform cărora avertismentul scris nu ar exista ca tip de sancțiune, acestea nu pot fi primite, deoarece chiar pârâta a înțeles să aplice această sancțiune, motiv pentru care instanța nu poate să înlăture sancțiunea aplicată pentru motivul că CNA nu avea dreptul să o aplice, din moment ce a făcut-o.

O astfel de abordare încalcă principiul de drept conform căruia nimeni nu se poate prevala de propria culpă: câtă vreme CNA a uzat de această sancțiune, chiar neprevăzută de lege, nu poate reveni și aplica o sancțiune mult mai dură, având posibilitatea, cel mult, să aplice sancțiunea somației publice de intrare în legalitate (echivalentul avertismentului).

Susținerile conform cărora avertismentul scris a fost emis doar pentru respectarea dispozițiilor privitoare la schimbarea asociaților de asemenea nu pot fi primite, din moment ce, așa cum susține chiar pârâta, la 22.07.2014 s-a aprobat atât schimbarea acționariatului, cât și modificarea grilei de programe, existând la dosarul subscrisei două monitorizări ale grilei de programe.

Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ., recurentul a solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat și, pe cale de consecință, casarea în tot a sentinței pronunțate, iar pe fondul cauzei, în principal anularea Deciziei, iar în subsidiar, anularea parțială a acesteia, în sensul înlocuirii amenzii cu somația publică de intrare în legalitate.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, în baza încheierii din data de 16.01.2017

Prin încheierea din data de 26.04.2017, completul de filtru a constatat că recursul îndeplinește condițiile de regularitate și de admisibilitate prevăzute de art. 486 și 487 C. proc. civ. și l-a admis în principiu, fixând termen pentru judecarea acestuia în ședință publică, potrivit art. 483 alin. (7) C. proc. civ.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinarea formulată de intimatul - pârât la motivele de recurs și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, precum și în conformitate cu art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat în considerarea celor în continuare arătate.

În conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (3) din Noul C. proc. civ. recursul urmărește să supună Înaltei Curți examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Cererea de recurs nu cuprinde în concret critici aduse modului de abordare și, în final, soluției asupra căreia s-a oprit curtea de apel, fiind practic reiterate susținerile dezvoltate în motivarea acțiunii depuse în fața primei instanțe.

Motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, este neîntemeiat, sentința recurată reflectând interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept material incidente la circumstanțele de fapt ale cauzei.

Înalta Curte va înlătura toate criticile formulate pe fondul cauzei constatând că judecătorul fondului a făcut o corectă interpretare și aplicare a legii precum și o corectă apreciere a probatorului administrat în cauză.

Recurenta-reclamantă a supus controlului de legalitate Decizia nr. 617/23.10.2014, prin care intimatul -pârât CNA a dispus amendarea reclamantei cu suma de 10.000 RON pentru încălcarea dispozițiilor art. 90 alin. (1) lit. h) raportat la art. 54 alin. (2) din Legea nr. 504/2002.

În esență, prin actul atacat s-a constatat, după analizarea unui raport de monitorizare referitor la perioada 05.06. - 11.06.2014, ca act ce a stat la baza emiterii deciziei, nerespectarea dispozițiilor art. 54 alin. (2) referitor la datele prevăzute la lit. e) a alin. (1) al aceluiași articol din Legea audiovizualului, respectiv modificarea în mod unilateral a structurii de programe ce fusese aprobată de Consiliu la data de 15.05.2012, și pe care radiodifuzorul era obligat să o respecte până la data aprobării unei noi structuri.

Potrivit legii, în virtutea dispozițiilor referitoare la independența și responsabilitatea editorială, radiodifuzorul este liber în a-și alege formatul de principiu și a-și construi propria structură de programe (informative, educative, culturale, divertisment în proporțiile pe care le dorește) însă, după aprobarea acestora de către Consiliu, ele devin parte integrantă a licenței, nerespectarea obligațiilor asumate prin aceasta constituind contravenție.

Conform art. 90 din Legea nr. 504/2002 " Constituie contravenții următoarele fapte:

(…)

h) nerespectarea prevederilor art. 3, art. 17 alin. (4), art. 49, art. 54 alin. (2) și ale art. 58 alin. (1);

(…)

(2) Faptele prevăzute la alin. (1) se sancționează cu amendă de la 10.000 RON la 200.000 RON.

(3) În cazul în care Consiliul decide că efectele unei fapte prevăzute la alin. (1) sunt minore, va adresa o somație publică de intrare în legalitate.

(4) Individualizarea sancțiunii în cazul săvârșirii uneia dintre contravențiile prevăzute în prezenta lege se face ținându-se seama de gravitatea faptei, de efectele acesteia, precum și de sancțiunile primite anterior, pe o perioadă de cel mult un an."

Înalta Curte reține că potrivit art. 54 alin. (2) din Legea nr. 504/2002 "Furnizorii de servicii media audiovizuale au obligația să solicite Consiliului acordul pentru orice modificare intervenită în documentele și în datele declarate, prevăzute la art. 54 alin. (1) lit. b) și e)."

Susținerile reclamantei privind dubla sancționare, susținând că a fost sancționată inițial cu avertisment, prin adresa 2848/28.07.2014 și apoi cu amendă prin decizia atacată, au fost înlăturate în mod judicios de către prima instanță, care, a reținut că Adresa nr. x/2014 nu poate fi calificată ca fiind un act administrativ prin care i-a fost aplicată reclamantei sancțiunea avertismentului întrucât pârâtul nu a finalizat procedura administrativă de analiză la acel moment, această sancțiune nu este reglementată pentru fapta respectivă iar Consiliul Național ala Audiovizualului nu are competența să aplice avertismentul.

Din probatoriul aflat la dosar, rezultă că în ceea ce privește adresa C.N.A. nr. 2848RF/28.07.2014, prin care în aprecierea reclamantei, aceasta ar fi fost sancționată pentru aceeași faptă, respectiv modificarea structurii programelor fără acordul Consiliului, se impune a se constata că, în fapt, așa cum rezultă și din conținutul adresei, prin aceasta contestatoarea era înștiințată că solicitările sale de modificare a datelor din Licența audiovizuală au fost aprobate de Consiliu în ședința publică din data de 22 iulie 2014, fiind "atenționată" totodată cu privire la respectarea dispozițiilor legale din domeniul audiovizualului, inclusiv a celor referitoare la modificarea datelor cuprinse în licența audiovizuală.

În acord cu opinia exprimată de judecătorul fondului, instanța de control judiciar constată că pentru încălcarea prevederilor Art. 90 alin. (1) lit. h) raportat la art. 54 alin. (2) din Legea nr. 504/2002, sunt stabilite doar două tipuri de sancțiuni, somația publică și amenda, competența de aplicare revenindu-i Consiliului Național al Audiovizualului,iar avertismentul poate fi aplicat, pentru contravențiile reglementate de Legea audiovizualului, numai de către Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații.

Ultima critică formulată în recurs urmează să fie respinsă, constatându-se că sancțiunea contravențională aplicată recurentei a fost corect individualizată în raport de gravitatea faptei săvârșite și de efectele acesteia asupra publicului telespectator.

În concluzie, se constată că toate criticile recurentei sunt nefondate, judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată, cu interpretarea corectă a probelor administrate, iar considerentele hotărârii reflectă aplicarea adecvată a cadrului normativ incident.

Temeiul juridic al soluției adoptate în recurs

În conformitate cu prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., constatând că sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori potrivit art. 488 din Noul C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 37 din 18 februarie 2015 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 septembrie 2017.