ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2238/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul U.A. în contradictoriu cu pârâta A.N.C. și N.E.E. - Președintele A.N.C. a cerut ca prin hotărârea pe care instanța de judecată o va pronunța să se constate refuzul nejustificat al pârâtelor de a-i soluționa cererea de redobândire a cetățeniei române; să fie obligată pârâta să procedeze la analizarea/avizarea cererii de redobândire a cetățeniei române, în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii și, comunicarea ulterioară a analizării cererii, a Ordinului de redobândire a cetățeniei române prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la sediul ales în termen de maxim 30 de zile de la data analizării/avizării cererii de redobândire a cetățeniei române (indiferent dacă acesta este pozitiv sau negativ).

De asemenea, s-a cerut obligarea pârâților să plătească in solidar suma de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere cu titlu de daune cominatorii, de la data introducerii acțiunii și până la data primirii Ordinului de redobândire a cetățeniei române, precum și contravaloarea cheltuielilor de judecată, inclusiv a onorariului de avocat. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 25 mai 2010 a depus cererea de redobândire a cetățeniei române la Secția Consulară a Ambasadei României la Torino, cerere care a fost transmisă de Ministerul Afacerilor Externe, A.N.C., fiind înregistrată la sediul acesteia la data de 3 iunie 2010. Reclamantul a mai arătat că, de la data înregistrării cererii s-a interesat, periodic, cu privire la stadiul soluționării dosarului de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, însă, răspunsul a fost același, respectiv că dosarul se află în lucru.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1146 din 16 februarie 2011 a admis excepția privind rămânerea fără obiect a capetelor a și b din acțiune și a obligat pârâta să comunice reclamantului, după emitere, actul administrativ privind redobândirea cetățeniei române. Totodată, a luat act de renunțarea la capătul de cerere privind plata de daune cominatorii și a obligat pârâta la plata către reclamant și a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1271 RON. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că pârâtul a depus la dosar documentația necesară dovedirii acordării cetățeniei române și, că față de considerentele reclamantului pricina a rămas fără obiect.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs A.N.C., criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurenta a susținut, în esență, că în mod greșit instanța a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată, deoarece în considerentele sentinței recurate nu se regăsește argumentarea culpei procesuale a acestei instituții, cu atât mai mult nu poate fi vorba de un refuz nejustificat în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004. S-a mai susținut de către recurentă că, potrivit art. 12 și 18 alin. (2) din Legea nr. 21/1991, lipsa verificărilor impuse de lege cu privire la persoana celui care solicită redobândirea cetățeniei face imposibilă înaintarea către președintele A.N.C.

a propunerii la care fac referire aceste dispoziții, ori, în cauză din lipsa verificărilor prevăzute de art. 8 lit. b) și e) la care face trimitere art. 11 din lege, termenul la care dosarul trebuia analizat a fost amânat la data de 27 decembrie 2010 apoi la 7 februarie 2011. Recursul este fondat și va fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează: Obiectul acțiunii cu a cărei soluționare a fost învestită instanța de contencios administrativ îl constituie constatarea refuzului nejustificat al pârâtelor de soluționare a cererii de redobândire a cetățeniei române a reclamantului obligarea acestora de a emite și comunica ordinul de redobândire a cetățeniei române, programarea pentru depunerea jurământului de credință în termen de 30 de zile de la emiterea ordinului, precum și obligarea pârâtelor să plătească, în solidar, suma de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere, cu titlu de daune cominatorii de la data introducerii acțiunii și până la primirea Ordinului.

Din actele dosarului rezultă că cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei române a fost depusă la data de 25 mai 2010 la Secția Consulară a Ambasadei Române la Torino fiind transmisă A.N.C. la data de 3 iunie 2010 și primind număr de înregistrare la această autoritate la data de 3 septembrie 2010 (nr. 141186/RD). Potrivit art. 13 alin. (2) din Legea nr. 21/1991 „Cererile de redobândire sau de acordare a cetățeniei române întemeiate pe dispozițiile art. 10 alin. (1) și art. 11 pot fi depuse și la misiunile diplomatice sau la oficiile consulare ale României, caz în care acestea vor fi trimise de îndată Comisiei pentru Cetățenie din cadrul A.N.C.”. Prin urmare, în raport de aceste dispoziții legale, termenul de 5 luni se calculează de la momentul înregistrării cererii de redobândire a cetățeniei la Secretariatul Comisiei pentru Cetățenie.

Cum cererea a fost înregistrată la Comisia pentru Cetățenie la data de 3 septembrie 2010 iar cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București tot la data de 3 septembrie 2010, rezultă că termenul de 5 luni pentru verificarea îndeplinirii condițiilor acordării sau nu a cetățeniei române nu a început să curgă, autoritatea pârâtă nefiind pusă în întârziere. Pe de altă parte, la data de 7 februarie 2011, cu respectarea termenului prevăzut de lege, autoritatea pârâtă a avizat pozitiv cererea reclamantului, capătul de cerere privind analizarea și avizarea cererii rămânând astfel fără obiect. Potrivit dispozițiilor art. 275 C. proc. civ. „Pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere, înainte de chemarea în judecată”.

Cum în cauză reclamantul nu a făcut dovada punerii în întârziere a pârâtelor, anterior introducerii acțiunii, în mod greșit instanța de fond a obligat autoritatea pârâtă la plata sumei de 1271 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. De asemenea, instanța de fond a făcut o aplicare greșită a legii și sub aspectul obligării pârâtei să comunice reclamantului actul administrativ privind redobândirea cetățeniei, de vreme ce pârâtele, așa cum s-a arătat mai sus, erau încă în termen. De altfel la data de 16 iunie 2011 Președintele A.N.C. a emis ordinul de aprobare a cetățeniei unui număr de 408 persoane, reclamantul figurând la poziția 357 din Anexa 1. Acest ordin a fost comunicat reclamantului, autoritatea pârâtă depunând la termenul de recurs din 14 februarie 2012 dovada comunicării și învederând instanței că în cauză reclamantul a depus și jurământul de credință.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat și va modifica hotărârea recurată, în sensul respingerii capetelor de cerere privind comunicarea actului și acordarea cheltuielilor de judecată, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de A.N.C. împotriva sentinței civile nr. 1146 din 16 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința, în parte, în sensul că respinge capetele de cerere privind comunicarea actului și acordarea cheltuielilor de judecată. Menține celelalte dispoziții. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 mai 2012.