ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2239/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantul B.A. a chemat în judecată A.N.C. și

pe președinta acesteia E.E., solicitând instanței ca în contradictoriu cu acestea

să constate refuzul pârâtelor de a-i soluționa cererea de redobândire a cetățeniei

române, obligarea acestora să procedeze la analizarea/avizarea cererii în termen

de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii; obligarea pârâtelor să-i

comunice ordinul de redobândire a cetățeniei române la sediul ales și programarea

pentru depunerea jurământului; obligarea pârâtelor să plătească, în solidar, suma

de 100 RON pe fiecare zi de întârziere cu titlu de dane interese, de la data introducerii

acțiunii și până la data primirii ordinului.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că la data de 21 iunie 2010 a depus la Secția Consulară a Ambasadoarei

României la Torino cerere de redobândire a cetățeniei române, transmisă și înregistrată

la autoritatea pârâtă la data de 16 iulie 2010.

A mai arătat că, deși

pârâta era obligată să-i soluționeze cererea în termenul prevăzut de art. 14

1

din Legea nr. 21/1991, nu și-a respectat această obligație, comunicându-i că cererea

se află în lucru.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2504

din 30 martie 2011, a luat act că reclamantul a renunțat la capetele de cerere privind

obligarea pârâtelor la plata daunelor interese și la programare în vederea depunerii

jurământului.

Totodată, a respins capătul

de cerere privind obligarea A.N.C. să analizeze/avizeze cererea de redobândire a

cetățeniei române ca rămasă fără obiect și a respins în rest acțiunea acestuia ca

neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut că la data formulării acțiunii nu exista un refuz al

pârâtelor de soluționare a cererii reclamantului, întrucât acesta a introdus acțiunea

după trei luni de la înregistrarea cererii pentru redobândirea cetățeniei române

și înainte cu două luni de a fi îndeplinit termenul reglementat de lege. Cu privire

la solicitarea reclamantului de a i se comunica ordinul prin scrisoare recomandată

cu confirmare de primire la domiciliul ales s-a reținut că acest capăt de cerere

este accesoriu capătului principal de cerere și reclamantul nu a dovedit că pârâții

nu și-au îndeplinit obligațiile în termenul prevăzut de lege.

În ce privește obligarea

pârâților de a comunica ordinul la sediul ales, s-a reținut că la dosar nu există

o procură în acest sens, capătul de cerere fiind de asemenea neîntemeiat.

Referitor la capătul de

cerere privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată s-a reținut

că acesta este neîntemeiat , întrucât pârâții nu au căzut în pretenții.

Împotriva acestei sentințe

considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs recurentul - reclamant B.A.

Printr-o primă critică,

recurentul a susținut ca în mod greșit instanța de fond a reținut că cererea sa

a fost soluționată în termenul legal de 5 luni de zile prevăzut de lege, întrucât

în mod greșit s-a raportat la termenul din 3 septembrie 2010 în loc de 21 iunie

2010, dată la care cererea sa a fost înregistrată la Consulatul României la Torino.

Recurentul a mai susținut

că, motivarea instanței referitoare la nedepunerea la dosarul de cetățenie a unei

procuri prin care apărătorul său să fie împuternicit să primească Ordinul este neîntemeiată,

întrucât pe de o parte pârâta A.N.C. nu a formulat, prin cererea prealabilă nici

o excepție în acest sens iar, pe de altă parte, din toate actele existente la dosar

rezultă că Ordinul trebuia emis și comunicat la sediul apărătorului ales.

Recursul este nefondat.

Din actele dosarului rezultă

că cererea de redobândire a cetățeniei române nr. R1. a fost analizată în ședința

din 2 martie 2011, când Comisia pentru cetățenie, constatând îndeplinite condițiile

legale a avizat-o pozitiv.

Prin ordinul nr. 144/P/18.03.2011,

Președintele A.N.C. constatând îndeplinite condițiile cerute de lege a aprobat cererea

de redobândire a cetățeniei române, iar prin adresa nr. A1. din 7 aprilie 2011 i

s-a comunicat la domiciliul din Republica Moldova faptul aprobării cererii sale.

Prin întâmpinarea depusă

la dosar la termenul din 23.03.2011 pârâtele au recunoscut pretențiile reclamantului

și au făcut dovada soluționării cererii sale de redobândire a cetățeniei române

atașând ordinul de redobândire a cetățeniei și anexa acestuia.

Prin urmare, cererea reclamantului

de a se constata că pârâții au rezolvat cererea cu depășirea termenului prevăzut

de lege nu este întemeiată, întrucât art. 14

1

din Legea nr. 21/1991 reglementează

un termen de 5 luni pentru soluționarea cererii de redobândire a cetățeniei, calculat

de la data înregistrării cererii și nu de la data depunerii acesteia la Secțiile

Consulare a Ambasadelor României.

În cauză, reclamantul

a chemat în judecată autoritățile pârâte la data de 25 octombrie 2010 după trei

luni de la data înregistrării cererii (16 iulie 2010) și înainte cu aproximativ

două luni de a se fi îndeplinit termenul prevăzut de lege de 5 luni de zile.

Cât privește obligația

pârâtelor de a comunica ordinul la cabinetul de avocat „Z.C.B.”, iar nu la domiciliul

arătat în cererea de cetățenie, în mod corect instanța de fond a reținut că acest

capăt de cerere este neîntemeiat, întrucât reclamantul nu a dovedit că a depus o

procură la dosar din care să rezulte că a mandat cabinetul de avocatură să primească

Ordinul.

Referitor la obligarea

pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată, urmează să se constate că reclamantul

nu a făcut dovada punerii în întârziere a acestora anterior introducerii acțiunii,

ci dimpotrivă, autoritatea pârâtă a soluționat cererea anterior împlinirii termenului

de 5 luni reglementat de lege.

Pentru considerentele

arătate, constatându-se că hotărârea recurată este temeinică și legală, în temeiul

art. 312 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din legea contenciosului administrativ,

recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de B.A. împotriva sentinței civile nr. 2504 din 30 martie 2011 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 mai 2012.