ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2239/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul B.A. a chemat în judecată A.N.C. și pe președinta acesteia E.E., solicitând instanței ca în contradictoriu cu acestea să constate refuzul pârâtelor de a-i soluționa cererea de redobândire a cetățeniei române, obligarea acestora să procedeze la analizarea/avizarea cererii în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii; obligarea pârâtelor să-i comunice ordinul de redobândire a cetățeniei române la sediul ales și programarea pentru depunerea jurământului; obligarea pârâtelor să plătească, în solidar, suma de 100 RON pe fiecare zi de întârziere cu titlu de dane interese, de la data introducerii acțiunii și până la data primirii ordinului.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 21 iunie 2010 a depus la Secția Consulară a Ambasadoarei României la Torino cerere de redobândire a cetățeniei române, transmisă și înregistrată la autoritatea pârâtă la data de 16 iulie 2010. A mai arătat că, deși pârâta era obligată să-i soluționeze cererea în termenul prevăzut de art. 14 1 din Legea nr. 21/1991, nu și-a respectat această obligație, comunicându-i că cererea se află în lucru. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2504 din 30 martie 2011, a luat act că reclamantul a renunțat la capetele de cerere privind obligarea pârâtelor la plata daunelor interese și la programare în vederea depunerii jurământului.

Totodată, a respins capătul de cerere privind obligarea A.N.C. să analizeze/avizeze cererea de redobândire a cetățeniei române ca rămasă fără obiect și a respins în rest acțiunea acestuia ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că la data formulării acțiunii nu exista un refuz al pârâtelor de soluționare a cererii reclamantului, întrucât acesta a introdus acțiunea după trei luni de la înregistrarea cererii pentru redobândirea cetățeniei române și înainte cu două luni de a fi îndeplinit termenul reglementat de lege. Cu privire la solicitarea reclamantului de a i se comunica ordinul prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la domiciliul ales s-a reținut că acest capăt de cerere este accesoriu capătului principal de cerere și reclamantul nu a dovedit că pârâții nu și-au îndeplinit obligațiile în termenul prevăzut de lege.

În ce privește obligarea pârâților de a comunica ordinul la sediul ales, s-a reținut că la dosar nu există o procură în acest sens, capătul de cerere fiind de asemenea neîntemeiat. Referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată s-a reținut că acesta este neîntemeiat , întrucât pârâții nu au căzut în pretenții. Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs recurentul - reclamant B.A. Printr-o primă critică, recurentul a susținut ca în mod greșit instanța de fond a reținut că cererea sa a fost soluționată în termenul legal de 5 luni de zile prevăzut de lege, întrucât în mod greșit s-a raportat la termenul din 3 septembrie 2010 în loc de 21 iunie 2010, dată la care cererea sa a fost înregistrată la Consulatul României la Torino.

Recurentul a mai susținut că, motivarea instanței referitoare la nedepunerea la dosarul de cetățenie a unei procuri prin care apărătorul său să fie împuternicit să primească Ordinul este neîntemeiată, întrucât pe de o parte pârâta A.N.C. nu a formulat, prin cererea prealabilă nici o excepție în acest sens iar, pe de altă parte, din toate actele existente la dosar rezultă că Ordinul trebuia emis și comunicat la sediul apărătorului ales. Recursul este nefondat. Din actele dosarului rezultă că cererea de redobândire a cetățeniei române nr. R1. a fost analizată în ședința din 2 martie 2011, când Comisia pentru cetățenie, constatând îndeplinite condițiile legale a avizat-o pozitiv. Prin ordinul nr. 144/P/18.03.2011, Președintele A.N.C.

constatând îndeplinite condițiile cerute de lege a aprobat cererea de redobândire a cetățeniei române, iar prin adresa nr. A1. din 7 aprilie 2011 i s-a comunicat la domiciliul din Republica Moldova faptul aprobării cererii sale. Prin întâmpinarea depusă la dosar la termenul din 23.03.2011 pârâtele au recunoscut pretențiile reclamantului și au făcut dovada soluționării cererii sale de redobândire a cetățeniei române atașând ordinul de redobândire a cetățeniei și anexa acestuia. Prin urmare, cererea reclamantului de a se constata că pârâții au rezolvat cererea cu depășirea termenului prevăzut de lege nu este întemeiată, întrucât art. 14 1 din Legea nr. 21/1991 reglementează un termen de 5 luni pentru soluționarea cererii de redobândire a cetățeniei, calculat de la data înregistrării cererii și nu de la data depunerii acesteia la Secțiile Consulare a Ambasadelor României.

În cauză, reclamantul a chemat în judecată autoritățile pârâte la data de 25 octombrie 2010 după trei luni de la data înregistrării cererii (16 iulie 2010) și înainte cu aproximativ două luni de a se fi îndeplinit termenul prevăzut de lege de 5 luni de zile. Cât privește obligația pârâtelor de a comunica ordinul la cabinetul de avocat „Z.C.B.”, iar nu la domiciliul arătat în cererea de cetățenie, în mod corect instanța de fond a reținut că acest capăt de cerere este neîntemeiat, întrucât reclamantul nu a dovedit că a depus o procură la dosar din care să rezulte că a mandat cabinetul de avocatură să primească Ordinul. Referitor la obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată, urmează să se constate că reclamantul nu a făcut dovada punerii în întârziere a acestora anterior introducerii acțiunii, ci dimpotrivă, autoritatea pârâtă a soluționat cererea anterior împlinirii termenului de 5 luni reglementat de lege.

Pentru considerentele arătate, constatându-se că hotărârea recurată este temeinică și legală, în temeiul art. 312 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din legea contenciosului administrativ, recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.A. împotriva sentinței civile nr. 2504 din 30 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 mai 2012.