ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1381/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 31 august 2018, A. SA Ploiești a formulat contestație la executare împotriva executării silite pornite în dosarul de executare nr. x/2018 înregistrat la Biroul Executorului Judecătoresc B., respectiv împotriva actului de executare reprezentat de încheierea cheltuieli de executare din 18 octombrie 2018, precum și a înștiințării de declanșare a executării silite.

2.1 Prin Sentința civilă nr. 1496 din 27 februarie 2019, Judecătoria Ploiești a admis excepția necompetenței teritoriale. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.

A constatat, prin prisma dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., că la data începerii executării silite, sediul contestatorului debitor este în București.

Astfel, în raport de prevederile art. 43 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, a reținut că în dosarul nr. x/2017, în care a fost pronunțată de către Tribunalul Prahova Sentința civilă nr. 321/2018, contestatorul a stat în judecată prin A. cu sediul în Ploiești, potrivit art. 56 alin. (2) C. proc. civ., însă debitor în dosarul de executare este societatea care a creat dezmembrământul și care are personalitate juridică.

2.2 Prin Sentința nr. 2668 din 2 mai 2019, Judecătoria sectorului 1 București, secția a II-a civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

S-a reținut, în esență, în raport de dispozițiile art. 651 C. proc. civ., că executarea silită este îndreptată împotriva SC A SA, cu sediul în Ploiești, care are calitatea de pârâtă în hotărârea ce reprezintă titlul executoriu.

Astfel, s-a constatat că prin Sentința civilă nr. 321 din 23 ianuarie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Prahova, a fost admisă contestația formulată de C. în contradictoriu cu intimata SC A., s-a dispus anularea Deciziei nr. 765 din 29 septembrie 2011 emisă de intimată și reintegrarea contestatoarei pe postul și funcția avute anterior suspendării CIM. A fost, totodată, obligată intimata la plata către contestatoare a unei despăgubiri egale cu salariul și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data emiterii deciziei de suspendare - 29 septembrie 2011 la zi.

S-a mai reținut că prin încheierea din 28 septembrie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2018, Judecătoria Ploiești a încuviințat executarea silită împotriva debitoarei SC A., cu sediul în Ploiești.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești, în considerarea argumentelor ce succed:

Acțiunea care a generat declinările reciproce de competență este o contestație la executare formulată împotriva executării silite pornite într-un dosar de executare.

Se observă că instanțele aflate în conflict au aplicat diferit dispozițiile art. 651 C. proc. civ., în raport de identificarea debitorului ținut să aducă la îndeplinire dispozițiile din titlul executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 321 din 23 ianuarie 2018 a Tribunalului Prahova.

Art. 651 alin. (1) C. proc. civ. reglementează instanța de executare în sensul că aceasta este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Or, în speță, actele de executare întocmite în dosarul de executare nr. x/2018, înregistrat la Biroul Executorului Judecătoresc B., respectiv încheierea cheltuieli de executare din 18 octombrie 2018 și înștiințare declanșare executare, care fac obiectul contestației la executare, sunt formulate împotriva debitoarei A. SA cu sediul în Ploiești.

Se constată, de asemenea, că respectiva debitoare figurează ca pârâtă în Sentința civilă nr. 321 din 23 ianuarie 2018 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. x/2017, care reprezintă titlul executoriu împotriva căruia s-a formulat prezenta contestație la executare.

Se mai reține că, urmare a cererii formulate la 21 septembrie 2018, înregistrată pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc B. sub nr. x, prin care creditoarea C. a solicitat punerea în executare a titlului anterior menționat împotriva debitorului urmărit SC A. SA, prin încheierea din 28 septembrie 2018 pronunțată în dosarul nr. x, Judecătoria Ploiești a încuviințat executarea silită împotriva debitoarei cu sediul în Ploiești.

Totodată, se observă că această debitoare este cea care a și emis acte de executare, prin aducerea la îndeplinire a dispozițiilor din titlul executoriu, materializate prin Decizia nr. 493 din 25 septembrie 2018 de reintegrare a creditoarei și prin plata drepturilor salariale acordate (adresa nr. x din 3 octombrie 2018 emisă de A. - dosar Judecătoria Ploiești).

Pentru toate aceste considerente, cum în cauză, debitoarea are sediul pe raza Judecătoriei Ploiești, în raport de dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., se va stabili competența de soluționare în favoarea acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 septembrie 2019.

Procesat de GGC - CL