ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2560/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea din 25 ianuarie 2018, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei capacității de folosință a Serviciului impozite și taxe persoane juridice din cadrul

Primăriei municipiului Bârlad și a admis excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată în privința capătului de cerere având ca obiect anularea Raportului de inspecție fiscală nr. x/12.12.2017 întocmit de Serviciul impozite și taxe persoane juridice din cadrul Primăriei mun. Bârlad și, pe cale de consecință, a respins acest capăt de cerere ca inadmisibil.

Totodată, a respins, ca inadmisibilă, cererea reclamantei de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate vizând Ordinul nr. 3710/2015 al președintelui A.N.A.F., prevederile art. 46 alin. (2) lit. i, art. 131, art. 135, art. 137, art. 151 și art. 268 din Legea nr. 207/2015 raportat la prevederile art. 21, art. 52, art. 73 din Constituția României, pentru neîndeplinirea condițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, fixând termen pentru continuarea judecății.

În prezenta cauză, instanța este învestită cu recursul împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstitutuționalitate invocată.

Împotriva acestei încheieri, în privința soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate formulată, a declarat recurs reclamanta S.C."A." S.R.L.

În motivarea căii de atac, recurenta a reluat pe larg împrejurările de fapt expuse și în fața primei instanțe, în esență, criticile sale vizând adoptarea Codului de procedură fiscală, cu încălcarea prevederilor art. 73 alin. (3) lit. o, art. 75 alin. (1) și (5) și art. 76 alin. (1) din Constituția României.

În opinia recurentei, normele criticate sub aspectul neconstituționalității, respectiv O.U.G. nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative-art. 6, 14 și 15, și Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală - art. 46, 135, 151 și 268, sunt lipsite de privizibilitate și încalcă dreptul de acces la justiție.

În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Recurenta-reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere vizînd sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a Ordinului nr. 3710/2015 al președintelui A.N.A.F., prevederile art. 46 alin. (2) lit. i, art. 131, art. 135, art. 137, art. 151 și art. 268 din Legea nr. 207/2015 raportat la prevederile art. 21, art. 52, art. 73 din Constituția României.

Curtea de Apel București a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată, ca inadmisibilă, pentru neîndeplinirea cerințelor legale.

Soluția Curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt.

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 republicată:

"(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale".

Din interpretarea logico-juridică a prevederilor citate rezultă că, pentru sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, trebuie îndeplinite următoarele condiții în mod cumulativ: excepția să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial; excepția să aibă ca obiect neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare; norma vizată de excepție să aibă legătură cu soluționarea cauzei și să nu fi fost constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Obiectul cauzei deduse privește existența sau nu a obligației reclamantei de a achita taxa fiscală datorată pentru clădiri și pentru teren.

Or, în speță, cum corect a reținut și judecătorul fondului, prevederile art. 46 alin. (2) lit. i, art. 131, art. 135, art. 137, art. 151 și art. 268 din Legea nr. 207/2015 nu au legătură cu obiectul litigiului dedus judecății, iar dispozițiile unui ordin emis în vederea organizării legii, de asemenea, nu pot forma obiectul excepției de neconstituționalitate.

Condiția relevanței excepției, care impune ca normele criticate să aibă incidență în soluționarea cauzei respective, trebuie analizată în concret, în funcție de circumstanțele cauzei și posibila tangență a prevederilor legale în discuție cu litigiul aflat pe rolul instanței.

Așadar, se impune o analiză riguroasă, în care să fie luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepției de neconstituționalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual și a stadiului concret în care se află litigiul.

Din perspectiva interesului procesual, Înalta Curte apreciază că, în cauză, nu este îndeplinită cerința legăturii cu pricina ce se judecă, impusă de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Prin urmare, Înalta Curte constată că soluția primei instanțe este corectă, în speță nefiind îndeplinite condițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 pentru sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată de reclamant.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de S.C."A." S.R.L. împotriva încheierii din 25 ianuarie 2018 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 iunie 2018.