ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3511/2018
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3511/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 02 mai 2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Iași, a solicitat:
- anularea Dispoziției din 30.09.2016, emisă de Șeful Inspectoratului de Poliție Județean Iași;
- repunerea părților în situația anterioară, prin recunoașterea calității de detectiv particular a reclamantului, începând cu data emiterii atestatului de detectiv particular, remiterea legitimației și a atestatului de detectiv particular;
- suspendarea executării Dispoziției din 30.09.2016, până la soluționarea definitivă a prezentei acțiuni.
Soluția instanței de fond
Prin Sentința civilă nr. 1.501 din 28 septembrie 2017, Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare a executării Dispoziției din 30.09.2016 până la soluționarea definitivă a prezentei cauze și a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Iași.
Calea de atac exercitată împotriva Sentinței civile nr. 1.501 din 28.09.2017, pronunțată de Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Împotriva Sentinței civile nr. 1.501 din 28.09.2017, pronunțată de Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 14 noiembrie 2017.
La data de 23 ianuarie 2018, recurentul-reclamant A. a formulat o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. d) și art. 5 alin. (2) din Legea nr. 329/2003.
Soluția instanței de recurs
Prin Decizia nr. 303 din 31 ianuarie 2018, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal:
(i) a admis recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 1.501 din 28.09.2017, pronunțată de Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal;
(ii) a casat în parte sentința atacată;
(iii) a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Iași;
(iv) a anulat dispoziția din 30.09.2016, emisă de pârât;
(v) a menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate;
(vi) a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 329/2003, formulată de recurentul A.
Calea de atac declarată împotriva Deciziei nr. 303 din 31.01.2018, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.
Împotriva Deciziei nr. 303 din 31.01.2018, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., criticând soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. d) și art. 5 alin. (2) din Legea nr. 329/2003.
Prin cererea de recurs, reclamantul a învederat că va depune motivele căii de atac declarate după ce va lua cunoștință de motivele pentru care i-a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale.
Prin cererea precizatoare, depusă la data de 22 octombrie 2018, recurentul-reclamant a învederat că înțelege să renunțe, în parte, la judecata recursului, în ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 329/2003.
Totodată, recurentul-reclamant a învederat că susține cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 329/2003, apreciind că sunt întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 pentru a se dispune sesizarea Curții Constituționale. În acest sens, recurentul-reclamant a expus motivele pentru care apreciază că textul de lege nu este conform dispozițiilor constituționale.
Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 17 octombrie 2018, intimatul-pârât Inspectoratul de Poliție Județean Iași a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal
II.1. Referitor la recursul declarat împotriva soluției Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 329/2003
Înalta Curte constată că, prin cererea precizatoare înregistrată la dosarul cauzei la data de 22.10.2018, recurentul-reclamant A. a declarat că renunță la judecata recursului având ca obiect soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 329/2003.
Potrivit art. 463 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:
"Achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi, ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre."
În cauză, Înalta Curte constată că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecata căii de atac, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurentului-reclamant, care nu este supus cenzurii Înaltei Curți, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil și în temeiul dispozițiilor art. 463 din C. proc. civ., republicat.
Pentru aceste considerente, în raport de dispozițiile art. 463 C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunțarea reclamantului la judecarea recursului declarat împotriva Deciziei nr. 303 din 31 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 329/2003.
II.2. Referitor la recursul declarat împotriva soluției Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 329/2003
În cauză, având în vedere că obiectul recursului îl reprezintă soluția pronunțată asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 329/2003, regimul căii de atac este reglementat de dispozițiile speciale ale art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora:
"Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare ..."
Aceste dispoziții speciale, care reglementează numai durata termenului special de recurs, derogatoriu de la termenul general, se completează cu prevederile C. proc. civ., în ceea ce privește motivele de nelegalitate ce pot fi invocate, condițiile de formă ale recursului sau termenul de motivare a recursului.
Astfel, potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat:
"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:
d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".
Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:
"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs.", iar art. 470 alin. (5) arată că:
"În cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeași durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii."
Decizia civilă nr. 302 a fost pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 31 ianuarie 2018, de la acest moment începând să curgă termenul de declarare a recursului, de 48 de ore, stabilit de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.
Analizând recursul formulat de reclamantul A., Înalta Curte constată că acesta a fost formulat în termen, fiind depus atât prin intermediul poștei electronice, cât și prin serviciul poștal, la data de 2 februarie 2018 .
În ceea ce privește motivarea căii de atac, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant a precizat, prin cererea de recurs, că va expune criticile sale de nelegalitate după comunicarea hotărârii atacate, demers procedural permis de prevederile art. 487 alin. (1) raportat la art. 470 alin. (5) C. proc. civ., recurentul-reclamant beneficiind de un termen de 48 de ore, calculat de la data comunicării hotărârii atacate, pentru a formula și depune motivele recursului.
Potrivit dovezilor de comunicare către părți a Deciziei nr. 303 din 31.01.2018, recurentului-reclamant A. i-a fost comunicată hotărârea atacată la data de 14.08.2018, astfel încât termenul de motivare a recursului (stabilit pe ore) începea să curgă de la ora zero a zilei următoare (15 august 2018) și se împlinea, conform art. 181 alin. (1) pct. 1 și art. 182 C. proc. civ., pe data de 17 august 2018, la ora 24:00.
Recurentul-reclamant A. a depus motivele pe care se întemeiază calea de atac a recursului la data de 22 octombrie 2018.
Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:
"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)".
Având în vedere că termenul de motivare a recursului expira la data de 17 august 2018, iar recurentul-reclamant A. a depus motivele pe care se întemeiază calea de atac la data de 22 octombrie 2018, Înalta Curte constată că recursul este motivat cu nerespectarea termenului legal.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 303 din 31 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, în ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 329/2003, este tardiv motivat, urmând a aplica sancțiunea nulității prevăzută de art. 489 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renunțarea reclamantului A. la judecata recursului declarat împotriva Deciziei nr. 303 din 31 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 329/2003.
Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 303 din 31 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, în ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 329/2003.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 octombrie 2018.
Procesat de ED