ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 32/2020

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 01.10.2018, sub numărul de dosar x/2018, reclamantul Sindicatul B., în calitate de reprezentant al membrului de sindicat, A., a sesizat instanța de contencios administrativ în legătură cu premiul anual pentru anul 2010.

La primul termen de judecată, 12.12.2018, în raport de prevederile art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004, instanța a invocat excepția necompetenței teritoriale în ceea ce privește cererea formulată în numele membrilor de sindicat.

În acest context, s-a considerat necesară disjungerea cererii în raport de care s-a invocat excepția necompetenței teritoriale și formarea prezentului dosar.

1.2. Prin Sentința nr. 971 din 13 februarie 2019, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale, excepție invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Bacău.

Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 563 din 7 octombrie 2019, a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului București.

A reținut instanța, că în speță este aplicabilă regula prorogării de competență definită de articolul 269 alin. (3) din C. muncii în cazul pluralității de reclamanți.

Față de incidența instituției coparticipării active, față de identificarea reclamanților cu domiciliul în București, în raport de dispozițiile art. 109 și art. 117 din Legea nr. 188/1999 coroborate cu dispozițiile art. 269 alin. (3) din C. muncii, s-a apreciat că Tribunalul București este instanța competentă să soluționeze cauza.

Constatând ivit conflict negativ de competență, Tribunalul, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

3.1. Înalta Curte reține că acțiunea a fost formulată de Sindicatul B. în calitate de reprezentant al membrului de sindicat A., funcționar public cu statut special, fiind aplicabile, în stabilirea competenței materiale, dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, conform cărora "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

3.2. Astfel, fiind vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei, sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată, în vigoare la data acțiunii, 03.10.2018, conform cărora "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.".

De asemenea, potrivit alin. (4) al aceluiași articol, competența de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.

Anterior modificării prin Legea nr. 212/2018, art. 10 din Legea nr. 554/2004 nu făcea distincție după cum acțiunea era introdusă în numele reclamantului de o persoană de drept public sau privat.

Deci, textul legal instituie o competență teritorială exclusivă, de la care nu se poate deroga, referindu-se expres și la situația în care acțiunea este introdusă în numele reclamantului de o persoană de drept public.

3.3. Din actele dosarului, rezultă că reclamantul A. domiciliază în județul Bacău și că acțiunea a fost formulată în numele său de Sindicatul B. Astfel, în cauză, sindicatul are calitatea de reprezentat și nu de reclamant, pentru că apără drepturile și interesele membrului de sindicat.

Prin urmare, competența de soluționare a acțiunii în primă instanță revine Tribunalului Bacău, competent după domiciliul reclamantului.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Bacău, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. prin Sindicatul B. în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Poliție a Municipiului București în favoarea Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 ianuarie 2020.

Procesat de GGC - NN