ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 389/2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Sindicatul J., în numele și pentru membrii săi de sindicat A., B., C., D., E., F., G. și H., a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Tineretului și Sportului și Direcția Județeană pentru Sport și I., să se constate nulitatea absolută a deciziilor prin care au fost stabilite drepturile salariale ale reclamanților, cu încălcarea dispozițiilor legale privind salariul minim brut garantat în plată, stabilit prin H.G. nr. 1/2017 și H.G. nr. 846/2017 și acordarea sporului de vechime conform art. 11 din Legea nr. 284/2010 și art. 10 din Legea nr. 153/2017 pentru un program complet de lucru; obligarea pârâților la recalcularea, defalcat, a drepturilor salariale lunare (salariul de bază și sporul de vechime), cuvenite fiecărui reclamant, începând cu data de 01.02.2017 și până în prezent; obligarea pârâtei Direcția Județeană pentru Sport și I. la emiterea, în termen de 20 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, pentru fiecare dintre reclamanți, a unei noi decizii prin care salariul lunar să fie stabilit prin aplicarea sporului de vechime cuvenit fiecărui reclamant la salariul de bază, așa cum este prevăzut prin deciziile individuale, sau stabilit conform H.G. nr. 1/2017 și H.G. nr. 846/2017, cu luarea în considerare a majorării de 20% operate prin Legea nr. 152/2017; obligarea pârâților la calcularea și plata diferențelor de drepturi salariale, respectiv dintre suma stabilită conform pct. 2 și 3 și dintre suma efectiv încasată, începând cu data de 01.02.2017 și până la emiterea noului act adițional, actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală calculată conform pct. 4 cu obligarea pârâtului MTS la alocarea și virarea către pârâta Direcția Județeană pentru Sport și I. a fondurilor necesare achitării integrale a drepturilor recunoscute.

2.1. Prin Sentința civilă nr. 5191 din 5 septembrie 2018, Tribunalul București, secția a II- a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, reținând că atât domiciliile reclamanților, cât și ale pârâților sunt în județul Bacău, așa încât sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

2.2 Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 941 din 16 noiembrie 2018, a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, a constatat existența unui conflict negativ de competență și a sesizat instanța competentă pentru pronunțarea regulatorului de competență, suspendând judecata cauzei.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a ținut cont de Decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul competent să judece recursul în interesul legii și de prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reținând că în cauză reclamantul s-a adresat instanței de la sediul lui, alegerea competenței teritoriale fiind lăsată la latitudinea acestuia.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (1), 134 și 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunțe regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente pricinii.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Sindicatul J., în numele și pentru membrii săi de sindicat A., B., C., D., E., F., G. și H., a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Tineretului și Sportului și Direcția Județeană pentru Sport și I., să se constate nulitatea absolută a deciziilor prin care au fost stabilite drepturile salariale ale reclamanților, cu încălcarea dispozițiilor legale privind salariul minim brut garantat în plată, stabilit prin H.G. nr. 1/2017 și H.G. nr. 846/2017 și acordarea sporului de vechime conform art. 11 din Legea nr. 284/2010 și art. 10 din Legea nr. 153/2017 pentru un program complet de lucru; obligarea pârâților la recalcularea, defalcat, a drepturilor salariale lunare (salariul de bază și sporul de vechime), cuvenite fiecărui reclamant, începând cu data de 01.02.2017 și până în prezent; obligarea pârâtei Direcția Județeană pentru Sport și I. la emiterea, în termen de 20 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, pentru fiecare dintre reclamanți, a unei noi decizii prin care salariul lunar să fie stabilit prin aplicarea sporului de vechime cuvenit fiecărui reclamant la salariul de bază, așa cum este prevăzut prin deciziile individuale, sau stabilit conform H.G. nr. 1/2017 și H.G. nr. 846/2017, cu luarea în considerare a majorării de 20% operate prin Legea nr. 152/2017; obligarea pârâților la calcularea și plata diferențelor de drepturi salariale, respectiv dintre suma stabilită conform pct. 2 și 3 și dintre suma efectiv încasată, începând cu data de 01.02.2017 și până la emiterea noului act adițional, actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală calculată conform pct. 4 cu obligarea pârâtului MTS la alocarea și virarea către pârâta Direcția Județeană pentru Sport și I. a fondurilor necesare achitării integrale a drepturilor recunoscute.

În privința competenței materiale de soluționare a cauzei, întrucât membrii de sindicat sunt funcționari publici, sunt aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care prevăd:

"Art. 109. - Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

Având în vedere că este vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora "Reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale".

În cauză, se reține că cererea dedusă judecății a fost formulată de Sindicatul J. în numele membrilor de sindicat menționați în cerere, în temeiul art. 28 din Legea sindicatelor, nr. 54/2003.

Așa fiind, se constată că este obligatorie, conform art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., dezlegarea dată prin Decizia nr. 1/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care s-au decis următoarele:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) stabilește că organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat.

În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din C. muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant."

Chiar dacă decizia a fost pronunțată cu privire la litigiile de muncă, ea este pe deplin aplicabilă, în ceea ce privește calitatea procesuală a sindicatelor, și în cazul raporturilor de serviciu, legitimarea procesuală a acestor entități având același izvor.

Prin urmare, este de necontestat faptul că reclamantul Sindicatul J. are calitate procesuală activă, iar, în aplicarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, sindicatul reclamant a optat pentru instanța de la sediul său, din București, aflat în circumscripția Tribunalului București.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei, privind pe reclamantul Sindicatul J. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Tineretului și Sportului și Direcția Județeană pentru Sport și I., în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - NN