ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 63/2020

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul secției I civile a Tribunalului Hunedoara, la data de 05.11.2018, reclamantul Sindicatul C. București, în numele membrilor A. și B. i-a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Tineretului și Sportului București și Direcția Județeană pentru Sport și Tineret Hunedoara, solicitând:

- Constatarea nulității absolute a deciziilor prin care au fost stabilite drepturile salariale ale membrilor de sindicat cu încălcarea dispozițiilor legale privind salariul minim brut garantat în plată, stabilit prin H.G. nr. 1/2017 și H.G. nr. 846/2017, și acordarea sporului de vechime conform art. 11 din Legea nr. 284/2010 și art. 10 din Legea nr. 153/2017, pentru un program complet de lucru;

- Obligarea pârâtelor la recalcularea, defalcat, a drepturilor salariale lunare (salariul de bază și sporul de vechime) cuvenite fiecărui membru de sindicat, începând cu data de 01.02.2017 și până în prezent;

- Obligarea pârâtei Direcția Județeană pentru Sport și Tineret Hunedoara la emiterea, în termen de 20 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, pentru fiecare dintre membrii de sindicat, a unei noi decizii prin care salariul lunar să fie stabilit prin aplicarea sporului de vechime cuvenit fiecăruia dintre aceștia la salariul de bază, așa cum este prevăzut prin deciziile individuale sau stabilit conform H.G. nr. 1/2017 și H.G. nr. 846/2017, cu luarea în considerare a majorării de 20% operate prin Legea nr. 152/2017;

- Obligarea pârâtelor la calcularea și plata diferențelor de drepturi salariale, respectiv dintre suma stabilită conform pct. 2 și 3 și dintre suma efectiv încasată, începând cu data de 01.02.2017 și până la emiterea noul act adițional, actualizate cu indicele de inflație;

- Obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale aferente diferențelor de drepturi salariale neachitate, calculate conform pct. 4;

- Obligarea pârâtului Ministerul Tineretului și Sportului la alocarea și virarea către pârâta Direcția Județeană pentru Sport și Tineret Hunedoara a fondurilor necesare achitării integrale a drepturilor recunoscute.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 188/1999, Legii nr. 284/2010, Legii nr. 153/2017, H.G. nr. 1/2017, H.G. nr. 846/2017, Legii nr. 152/2017, Legii nr. 543/2003, Legii nr. 62/2011, Legii nr. 287/2009, O.G. nr. 13/2011, H.G. nr. 11/2013, H.G. nr. 905/2017 și pe Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 36/2016.

Prin Sentința civilă nr. 185/06.03.2019, Tribunalul Hunedoara, secția I civilă, a admis excepția de necompetență funcțională invocată de pârâtul Ministerul Tineretului și Sportului și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Hunedoara, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 08.04.2019, sub nr. x/2018*.

Prin Sentința civilă nr. 858/2019/13.06.2019, Tribunalul Hunedoara, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Hunedoara invocată din oficiu și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, reținând că, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la sediul său și atât timp cât organizației sindicale i se recunoaște legitimarea procesuală activă fiind reclamant, în determinarea competenței teritoriale urmează să se țină seama de sediul sindicatului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 23.08.2019 sub nr. x/2018*.

Prin Sentința nr. 7087 din 24.10.2019, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței teritoriale în cauza privind pe reclamantul Sindicatul C. București, în numele membrilor A. și B. și pe pârâții Ministerul Tineretului și Sportului București, și Direcția Județeană Pentru Sport și Tineret Hunedoara.

A declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.

I. Soluția instanței de recurs

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul Hunedoara, secția I civilă.

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele trei tribunale îl constituie problema instanței competente teritorial și funcțional să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că reclamantul Sindicatul C. București, în numele membrilor A. și B. i-a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Tineretului și Sportului București și Direcția Județeană pentru Sport și Tineret Hunedoara în prezenta cauză și a solicitat, în esență, să se constate nulitatea absolută a deciziilor prin care au fost stabilite drepturile salariale ale membrilor de sindicat cu încălcarea dispozițiilor legale privind salariul minim brut garantat în plată, stabilit prin H.G. nr. 1/2017 și H.G. nr. 846/2017, acordarea sporului de vechime conform art. 11 din Legea nr. 284/2010 și art. 10 din Legea nr. 153/2017, pentru un program complet de lucru, obligarea pârâtelor la calcularea și plata diferențelor de drepturi salariale; plata dobânzii legale aferente diferențelor de drepturi salariale neachitate; recalcularea, defalcat, a drepturilor salariale lunare (salariul de bază și sporul de vechime) cuvenite fiecărui membru de sindicat.

În ceea ce privește competența funcțională, Înalta Curte reține următoarele:

Membrii de Sindicat reprezentați în cauză A. și B. au formulat cererea de chemare în judecată în temeiul dispozițiilor art. 208 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social și art. 269 din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii.

Chiar dacă reclamanții într-un prim capăt de cerere solicită constatarea nulității absolute a deciziilor prin care au fost stabilite drepturile salariale, din conținutul acțiunii rezultă că aceștia solicită, de fapt, obligarea pârâților la plata unor drepturi salariale, pe care le consideră cuvenite și neplătite inclusiv sporuri salariale și dobânda legală aferentă diferențelor de drepturi salariale neachitate.

În cauză nu se contestă un act administrativ tipic sau asimilat pentru a fi incidente dispozițiile art. 2 lit. f) și art. 8 din Legea nr. 554/2004, litigiul este unul din categoria conflictelor de muncă, motiv pentru care în cauza dedusă judecății sunt incidente dispozițiile art. 1 lit. p) și art. 208 din Legea nr. 62/2011 coroborat cu art. 1 alin. (2), art. 278 alin. (2), art. 266 și art. 269 din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii.

În ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei, Înalta Curte constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată a reclamantului a fost expediată prin poștă la data de 31.10.2018, și înregistrată la Tribunalul Hunedoara, secția I civilă, în data de 05.11.2018.

Potrivit dispozițiilor art. 231 din C. muncii: "Prin conflicte de muncă se înțelege conflictele dintre salariați și angajatori privind interesele cu caracter economic, profesional sau social ori drepturile rezultate din desfășurarea raporturilor de muncă", iar potrivit dispozițiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social:

"cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".

Prin urmare, chiar dacă Sindicatul C. București, are calitate procesuală activă, acesta a promovat acțiunea ca reprezentant legal în numele reclamanților, care au domiciliul în județul Hunedoara (conform cărților de identitate ale acestora aflate la dosar Tribunal Hunedoara, secția I civilă), astfel încât competența teritorială este atrasă de domiciliul acestora, și nu de sediul organizației sindicale care a promovat acțiunea pentru membrii săi.

Așadar, competența de soluționare a cauzei prezente, în primă instanță, revine Tribunalului Hunedoara, secția I civilă, domiciliul reclamanților din cadrul Sindicatului C. București fiind în municipiul Hunedoara.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A. și B. în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 ianuarie 2020.

Procesat de GGC - NN