ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1374/2019

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B., C., D., E., F. și G. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Alba Iulia, Tribunalul Hunedoara și Ministerul Finanțelor Publice.

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 71/2015, în funcție de vechimea în profesie și în muncă, gradul profesional și a funcției îndeplinite în cadrul instanței.

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 71/2015, a diferenței salariale rezultată din aplicarea de procente și aplicarea claselor de salarizare a personalului care a trecut într-o nouă tranșă de vechime în muncă/în funcție ulterior datei de 1 ianuarie 2011.

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 71/2015.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 3340 din 2 noiembrie 2016, a respins cererea de suspendare a judecății până la soluționarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a sesizării ce formează obiectul Dosarului nr. x/2015, ca rămasă fără obiect.

Prin aceeași sentință, a respins excepțiile inadmisibilității, ca neîntemeiate, a admis excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției, în ceea ce privește capetele 2,3,4,6 și 7 din acțiune, având ca obiect plata unor drepturi salariale, respingând aceste capete de cerere ca fiind promovate împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

De asemenea, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Curtea de Apel Alba Iulia, respingând acțiunea formulată în contradictoriu cu aceasta ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Totodată, a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâților Ministerul Justiției și Tribunalul Hunedoara, obligând Ministerul Justiției să emită câte un ordin nou de salarizare pentru fiecare reclamant, prin care să recalculeze, retroactiv, cu începere din data de 09.04.2015:

- indemnizația lunară de încadrare potrivit art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 84/2013, la nivelul maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice, pentru fiecare nivel de instanță, funcție în cadrul instanței, vechime în funcție și vechime în muncă în care se afla fiecare reclamant la data de 09.04.2015, avându-se în vedere inclusiv promovările în funcții de execuție sau numirile în funcții de conducere intervenite până la data de 09.04.2015;

- toate sporurile cuvenite reclamanților, pe baza indemnizației lunare de încadrare recalculate potrivit alineatului de mai sus.

De asemenea, a obligat pârâtul Ministerul Justiției să recalculeze, pentru fiecare reclamant, retroactiv, cu începere din data de 01.12.2015, majorarea de 10% prevăzută de art. I, pct. 1

3

din O.U.G. nr. 35/2015 (respectiv art. 1

1

din O.U.G. nr. 83/2014) pe baza indemnizației lunare de încadrare recalculate potrivit alineatului precedent.

Totodată, a obligat pârâtul Tribunalul Hunedoara să plătească fiecărui reclamant:

- diferența dintre indemnizația lunară de încadrare recalculată potrivit art. 1, alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 84/2013 și cea încasată, pe perioada 09.04.2015 - la zi;

- diferența dintre sporurile recalculate pe baza noii indemnizații lunare de încadrare (recalculată potrivit potrivit art. 1, alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 84/2013) și cele încasate, pe perioada 09.04.2015 - la zi.

- diferența dintre drepturile salariale rezultate din aplicarea majorării de 10% prevăzute de O.U.G. nr. 35/2015 la indemnizația și sporurile recalculate potrivit art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 84/2013 (conform celor de mai sus) și drepturile salariale încasate pe perioada 01.12.2015 - la zi.

- dobânda legală aferentă fiecărei diferențe de mai sus, calculată de la data scadenței fiecărei diferențe lunare în parte până la data plații efective și integrale a debitului principal.

Prin aceeași hotărâre, a respins cererea privind recalcularea sporurilor și a altor drepturi aferente diferenței indemnizației de încadrare lunare, pe perioada 09.04.2012 - 09.04.2015, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții A., B., C., D., E., F. și G. doar în ceea ce privește soluția de respingere a capătului de cerere privind recalcularea sporurilor și a altor drepturi aferente diferenței indemnizației de încadrare lunare pe perioada 09.04.2012 - 09.04.2015, și pârâtul Tribunalul Hunedoara.

3.1. În motivarea căii de atac, recurenții-reclamanți au susținut că în mod greșit a fost respinsă cererea privind recalcularea drepturilor salariale pentru perioada 09.04.2012 - 09.04.2015, cu motivarea că a fost întemeiată în drept pe prevederile Legii nr. 71/2015 și ca urmare se încalcă principiul neretroactivității legii civile întrucât acest act normativ, prin care se recunoaște existența unor discriminări de salarizare și se oferă remediile necesare pentru înlăturarea acestora, se aplică doar pentru viitor.

Prima instanță a apreciat că, în lipsa unor dispoziții legale exprese de a se aplica și pentru trecut, drepturile pot fi acordate numai cu începere de la data de 9 aprilie 2015, iar respectiva discriminare ar putea fi înlăturată, eventual, prin invocarea altor temeiuri legale, cum ar fi principiul general al nediscriminării, temei neantamat însă în cauză.

Recurenții-reclamanți au apreciat astfel că hotărârea primei instanțe, sub acest aspect, este netemeinică și nelegală, făcând trimitere la prevederile art. 14 alin. (3) și (5) din C. proc. civ. și ale art. 22 alin. (2) și (4) din același cod, iar respingerea acestui capăt de cerere pe motiv că Legea nr. 71/2015 nu se aplică este total eronată față de prevederile art. 5 alin. (2) din Cod.

Totodată, au făcut referire la faptul că O.U.G. nr. 83/20114 a fost aprobată cu modificări în scopul eliminării discriminărilor existente, de unde rezultă că discriminările sunt preexistente, aplicându-se de la 01.01.2011, așa încât este respectat termenul de prescripție de trei ani.

În concluzie, au solicitat admiterea recursului, casarea, în parte, a sentinței atacate, în sensul admiterii capătului de cerere având ca obiect recalcularea drepturilor salariale pentru perioada 09.04.2012 - 09.04.2015, și menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței.

3.2. În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul Tribunalul Hunedoara a susținut, în esență, că prevederile art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 84/2013, aprobată cu modificări prin Legea nr. 71/2015, sunt aplicabile doar în ceea ce privește categoria funcționarilor publici și cea a personalului contractual, acestea fiind singurele categorii de personal salarizate la același nivel cu personalul din aparatul de lucru al Parlamentului, considerând că magistrații nu se încadrează în această categorie de bugetari, în acest sens fiind și Decizia nr. 32/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, pe fond, respingerea acțiunii.

Prin întâmpinările formulate, recurentul-pârât Tribunalul Hunedoara și intimatul-pârât Ministerul Justiției au cerut respingerea recursului reclamanților.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor recurenților, a apărărilor formulate și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate.

1.1 Cu privire la recursul reclamanților

Recurenții-reclamanți au învestit instanța de contencios cu o cerere vizând obligarea pârâților:

- la emiterea pentru fiecare dintre reclamanți, începând cu data de 09.04.2015 (data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015) de noi ordine de salarizare în vederea recalculării indemnizației de încadrare în acord cu art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 71/2015, în funcție de vechimea în profesie și în muncă, gradul profesional și a funcției îndeplinite în cadrul instanței;

- la acordarea începând cu 09.04.2015, în temeiul art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 71/2015, a diferenței salariale rezultată din aplicarea de procente și aplicarea claselor de salarizare a personalului care a trecut într-o nouă tranșă de vechime în muncă/în funcție ulterior datei de 1 ianuarie 2011;

- la recalcularea sporurilor și altor drepturi aferente diferenței indemnizației de încadrare lunare pentru fiecare dintre reclamanți începând cu data de 09.04.2012, în funcție de vechimea în profesie și în muncă, gradul profesional și funcția îndeplinită în cadrul instanței;

. la plata dobânzii legale calculate de la data scadenței fiecărui drept salarial lunar al reclamanților și până la plata efectivă a acestuia;

- la emiterea ordinelor de salarizare să țină cont în cazul promovărilor în funcție și al numirii în funcții de conducere a judecătorilor, de procentele aferente vechimii în muncă și în funcție, avute la data promovării, care urmează să fie incluse în indemnizația de încadrare brută lunară de la data de 31 decembrie 2009, chiar dacă respectiva vechime în muncă/în funcție a fost îndeplinită ulterior acestei date.

- la calcularea și plata majorării salariale de 10% în temeiul O.U.G. nr. 35/2015 la indemnizația rezultată conform petitelor anterioare începând cu data de 1.12.2015.

- la calcularea și plata sumei rezultate din aplicarea majorării de 10% și asupra diferenței dintre indemnizația datorată pentru luna decembrie 2015, conform actualelor ordine de salarizare și indemnizația datorată în acord cu art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 71/2015.

Curtea de Apel București a respins excepțiile inadmisibilității, ca neîntemeiate, a admis excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției, în ceea ce privește capetele 2, 3, 4, 6 și 7 din acțiune, și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Curtea de Apel Alba Iulia, respingând celelalte excepții invocate.

Totodată, a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanți, mai puțin în ceea ce privește cererea privind recalcularea sporurilor și a altor drepturi aferente diferenței indemnizației de încadrare lunare, pe perioada 09.04.2012 - 09.04.2015.

Soluția Curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt.

Criticile recurenților-reclamanți vizează soluția asupra cererii privind recalcularea drepturilor salariale pentru perioada 09.04.2012 - 09.04.2015.

Contrar susținerilor recurenților-reclamanți, instanța de control judiciar constată că în mod corect judecătorul fondului a reținut că drepturile salariale nu pot fi acordate retroactiv în lipsa unor dispoziții legale exprese în acest sens, ci doar cu începere de la data de 9 aprilie 2015 (data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015).

Prin urmare, în mod legal au fost emise ordinele de salarizare cu această dată, pentru perioada anterioară solicitată (09.04.2012 - 09.04.2015) nu există temei juridic pentru acordarea lor.

1.2. Cu privire la recursul pârâtului Tribunalul Hunedoara

Problema centrală în cauză constă în lămurirea înțelesului dispozițiilor alin. (5

1

) al art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014, text introdus în corpul ordonanței de urgență prin legea de aprobare a acesteia, Legea nr. 71/2015, text care are următorul cuprins:

"(5

1

) Prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții."

Curtea de apel a reținut că sintagma "salarizat la același nivel" nu trebuie înțeleasă ca o normă de trimitere la categoriile de funcționari și personal contractual salarizat la același nivel cu aparatul Parlamentului, ci corespunde noțiunii de "același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014", utilizată în alin. (1) și (2) al aceluiași art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014, prin care executivul a intenționat păstrarea în plată a salariilor în cursul anului 2015, la același nivel cu cel din luna decembrie a anului 2004.

Concluzia curții de apel este corectă, fiind susținută nu numai de Raportul comun din 17.03.2015 al Comisiei pentru muncă și protecție socială și, respectiv, al Comisiei pentru buget, finanțe și bănci din cadrul Parlamentului României asupra proiectului de lege pentru aprobarea O.U.G. nr. 83/2014, de unde rezultă că amendamentul devenit alin. (5

1

) al art. a fost propus pentru clarificarea textului și eliminarea discriminării între persoane care ocupă aceleași funcții, în aceleași condiții de studii și vechime, dar și de interpretarea pe care Înalta Curte de Casație și Justiție a realizat-o prin Decizia nr. 23/26.09.2016, pronunțată pentru dezlegarea unei chestiuni de drept.

Prin această din urmă decizie, instanța supremă a statuat că:

"în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (5

1

) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, sintagma "salarizat la același nivel" are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenței, al Curții de Conturi, precum și din cadrul celorlalte autorități și instituții publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea și aplicarea aceleiași norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări și Completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, în cadrul aceleiași autorități sau instituții publice".

Totodată, se apreciază că nu pot fi primite susținerile recurentului privind interpretarea greșită a prevederilor legale incidente.

Astfel, judecătorul fondului are dreptul, dar și obligația,de a interpreta textul normativ atât în litera sa, cât și în spiritul său, urmărind ca aplicarea efectivă a legii să fie în concordanță cu intenția legiuitorului, astfel cum rezultă aceasta atât din textul supus analizei, cât și din celelalte prevederi ale actului normativ, dar și din expunerea de motive ori din celelalte acte normative incidente în domeniul vizat.

Instanța de judecată este datoare să asigure o aplicare unitară, congruentă, a tuturor actelor normative ce reglementează o situație juridică, aspect confirmat de motivarea Deciziei nr. 23/2016 pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în cuprinsul căreia se arată că:

"Deși expunerea de motive a unui act normativ nu are valoare obligatorie, ea este utilă pentru identificarea sau clarificarea intenției legiuitorului în operațiunea de interpretare a unei norme juridice, din perspectivă istorico-teleologică.

(...) dacă s-ar admite că prin art. 1 alin. (5

1

) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, s-ar fi stabilit criteriul aceluiași nivel de salarizare între personalul din celelalte autorități și instituții publice și personalul din aparatul de lucru al Parlamentului, iar nu criteriul aceluiași nivel de salarizare între persoanele care ocupă aceleași funcții, în aceleași condiții de studii și vechime, în cadrul aceleiași autorități sau instituții publice, ar însemna ca, pe cale de interpretare, să se limiteze domeniul de aplicare a acestei norme și să fie exceptate de la această finalitate - eliminarea discriminării - celelalte categorii de personal din cadrul celorlalte autorități sau instituții publice care au un alt nivel de salarizare decât cel al aparatului de lucru al Parlamentului, dar care ocupă aceleași funcții, în aceleași condiții de studii și vechime cu alte persoane din cadrul aceleiași autorități sau instituții publice care au un nivel de remunerare superior. (...)

În plus, acceptându-se o astfel de interpretare, contrară scopului și substanței normei, s-ar menține inechitățile ori diferențele salariale în cadrul aceleiași categorii de personal și, în consecință, ar persista discriminarea pe care legiuitorul a intenționat să o elimine prin edictarea acestui text, pentru a pune în acord legislația internă cu prevederile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dar și cu cele ale dreptului Uniunii Europene."

În concluzie, refuzul recurentului de a recunoaște că dispozițiile reparatorii cuprinse în art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014 se aplică și judecătorilor și procurorilor aflați în situația prevăzută de ipoteza normei legale este nejustificat, în sensul pe care art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 îl conferă acestei sintagme.

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, în cauză nu se poate reține încălcarea prevederilor art. 14 și art. 22 din C. proc. civ. invocate, iar soluția pronunțată reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente raportului juridic dedus judecății.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursurile ca nefondate, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de reclamanții A., B., C., D., E., F. și G. și de pârâtul Tribunalul Hunedoara împotriva Sentinței nr. 3340 din 2 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 martie 2019.

GGC - NN