ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3778/2018
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3778/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Asupra conflictului negativ de competență de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B., C., D., E., F. și G., prin H., au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Direcția Județeană pentru Sport și Tineret Botoșani și Ministerul Tineretului și Sportului:
(i) constatarea nulității absolute a deciziilor prin care au fost stabilite drepturile salariale ale reclamanților cu încălcarea dispozițiilor legale privind salariul minim brut garantat în plată, stabilit prin H.G. nr. 1/2017 și H.G. nr. 846/2017, și acordarea sporului de vechime conform art. 11 din Legea nr. 284/2010 și art. 10 din Legea nr. 153/2017, pentru un program complet de lucru;
(ii) obligarea pârâtelor la recalcularea, defalcat, a drepturilor salariale lunare (salariul de bază și sporul de vechime) cuvenite fiecărui reclamant, începând cu data de 01.02.2017 și până în prezent;
(iii) obligarea pârâtei Direcția Județeană pentru Sport și Tineret Botoșani la emiterea, în termen de 20 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, pentru fiecare dintre reclamanți, a unei noi decizii prin care salariul lunar să fie stabilit prin aplicarea sporului de vechime cuvenit fiecărui reclamant la salariul de bază, așa cum este prevăzut în prin deciziile individuale sau stabilit conform H.G. nr. 1/2017 și H.G. nr. 846/2017, cu luarea în considerare a majorării de 20% operate prin Legea nr. 152/2017;
(iv) obligarea pârâtelor la calcularea și plata diferențelor de drepturi salariale, respectiv dintre suma stabilită conform pct. 2 și 3 și dintre suma efectiv încasată, începând cu data de 01.02.2017 și până la emiterea noului act adițional, actualizate cu indicele de inflație;
(v) obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale aferente diferențelor de drepturi salariale neachitate, calculate conform pct. 4;
(vi) obligarea pârâtei Ministerul Tineretului și Sportului la alocarea și virarea către pârâta Direcția Județeană pentru Sport și Tineret Botoșani a fondurilor necesare achitării integrale a drepturilor recunoscute;
(vii) obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Hotărârea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal
Prin Sentința civilă nr. 3780 din 6 iunie 2018, Tribunalul București a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoșani, secția contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, în materia contenciosului administrativ, competența teritorială este alternativă, fiind competentă inclusiv instanța de la sediul pârâtului, în speță Direcția Județeană Pentru Sport și Tineret Botoșani cu sediul în mun. Botoșani. De asemenea, sindicatul nu are calitate de reclamant, ci acționează potrivit art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, ca și mandatar în numele reclamanților care au domiciliile în Mun. Botoșani, jud. Botoșani.
Prin domiciliul reclamantului se înțelege adresa la care aceasta locuiește în mod statornic, posibilitatea de alegere a domiciliului referindu-se doar la locul unde partea dorește să îi fie comunicate actele de procedură. În speță, reclamanții au împuternicit Sindicatul să introducă acțiunea, însa aceasta nu înseamnă că mandatarul are alegerea intre domiciliul său sau al reclamanților sau al pârâtului. C. proc. civ. și Legea nr. 554/2004 fac referire la domiciliul reclamantului și nu al mandatarului.
Mandatarul reclamanților a indicat în acțiune un domiciliu ales în București, dar competența teritorială a unei instanțe nu este determinată de domiciliul ales al justițiabilului, ci de cel efectiv, iar a admite contrariul echivalează cu a da posibilitatea părților să înfrângă dispozițiile imperative privind competența prin simpla indicare a unui domiciliu ales.
2.2. Hotărârea Tribunalului Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal
Prin Sentința nr. 562 din 20 septembrie 2018, Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat, din oficiu, judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pentru pronunțarea regulatorului de competență.
Pentru a hotărî astfel, instanța s-a raportat la dispozițiile art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011 și art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003, precum și la Decizia nr. 1/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, concluzionând că H. are calitate procesuală activă și că, în aplicarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, sindicatul reclamant a optat pentru instanța de la sediul său din București, aflat în circumscripția Tribunalului București.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.
Înalta Curte, sesizată cu pronunțarea regulatorului de competență, judecând în conformitate cu dispozițiile art. 135 C. proc. civ. și analizând obiectul cauzei deduse judecății precum și dispozițiile legale incidente în cauză, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două tribunale îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza, în raport de prevederile legale incidente în materie.
Reclamantul H. a învestit instanța de judecată, în numele și pentru membrii săi A., B., C., D., E., F. și G., cu o acțiune având ca obiect obligarea pârâților Direcția Județeană pentru Sport și Tineret Botoșani și Ministerul Tineretului și Sportului la plata unor drepturi salariale.
Litigiul dedus judecății privește raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, astfel că devin incidente dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 - "cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe."
Înalta Curte constată că, în cauză, acțiunea a fost formulată de H. în numele și pentru membrii de sindicat menționați, cu respectarea dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
Se reține că, în materia contenciosului administrativ, sindicatele au calitate procesuală activă recunoscută în virtutea dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. a) teza finală din Legea nr. 554/2004, ca "organisme sociale interesate" care acționează în vederea protejării drepturilor și intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate.
În ceea ce privește instanța competentă teritorial, devin aplicabile dispozițiile dreptului comun în materia contenciosului administrativ, respectiv cele ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului, iar în speță reclamantul H. a optat pentru Tribunalul București, instanța de la sediul său.
Această interpretare este conformă soluției de unificare a jurisprudenței adoptate în ședința judecătorilor secției contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți din data de 22 mai 2017, conform căreia, în materia contenciosului administrativ, în acțiunile formulate de sindicate în numele membrilor lor, competența de soluționare a cauzei se stabilește în funcție de dispozițiile speciale prevăzute de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu exercitarea dreptului de opțiune al reclamantului.
În cauză nu este aplicabilă Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, deoarece problema de drept dezlegată privește interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) din C. muncii, republicat, care au caracter special, fiind aplicabile numai jurisdicției muncii și a asigurărilor sociale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 133 alin. (2), art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.
Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite înseși, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, iar dispozițiile alin. (2) al aceluiași articol precizează că nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită înseși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.
În materia contestației la executare, se reține că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispozițiile art. 373 alin. (2) din același cod, ca fiind judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea.
Din dispozițiile art. 452 și urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află sediul sau domiciliul terțului poprit, căruia i se comunică adresa de înființare a popririi conținând interdicția de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligației ce se execută silit.
Potrivit art. 453 din același cod, poprirea se înființează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F. și G. prin H., în contradictoriu cu pârâții Direcția Județeană pentru Sport și Tineret Botoșani și Ministerul Tineretului și Sportului, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 noiembrie 2018.
Procesat de GGC - CL