ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1417/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1417/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

instanței de fond

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel

Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC S. SA Drobeta

Turnu Severin a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice -

Oficiul de Plăți și Contractare Phare, suspendarea procesului-verbal de

constatare nr. 13305 din 19 noiembrie 2010 încheiat de pârât privind măsura

ISPA 2004/RO/16/P/PE/008 "Reabilitarea și extinderea rețelelor de

alimentare cu apă și canalizare în municipiul Drobeta Turnu Severin,

România", până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în

anulare.

În motivarea cererii

s-a arătat că prin procesul-verbal s-a stabilit în sarcina reclamantei un debit

de 633.141,80 euro, proces-verbal care a fost contestat în procedură

administrativă la 21 decembrie 2010 și că sunt îndeplinite condițiile prevăzute

de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Inițial, prin

Sentința nr. 114/2011 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ

și fiscal, a fost suspendat procesul-verbal nr. 13.305 din 19 noiembrie 2010,

dar prin Decizia nr. 3.741 din 24 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a fost casată sentința și

trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță pentru că nu a fost motivată.

de fond

După casare, prin

Sentința nr. 540 din 31 octombrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția

contencios administrativ și fiscal, a fost admisă cererea și s-a dispus

suspendarea până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii de anulare a

procesului-verbal nr. 13.305 din 19 noiembrie 2010.

În motivarea soluției

instanța de fond s-a arătat că se circumscriu noțiunii de "caz bine

justificat" următoarele aspecte:

- la pct. 6.4.2. nu

se indică în mod formal erorile privind subevaluarea obiectului și consecințele

asupra fondurilor bugetare;

- la pct. 6.5. nu se

face referire concretă la justificările prezentate și motivele ce ar fi condus

la aprecierea caracterului neeligibil al cheltuielilor neprevăzute, adiționale.

În legătură cu cea

de-a doua condiție impusă de art. 14 din Legea nr. 554/2004, Curtea a apreciat

că prin punerea în executare a procesului-verbal a cărui legalitate se

contestă, se creează premisele producerii unui prejudiciu material de natură a

afecta desfășurarea unui serviciu de interes public general.

Instanța a constatat

îndeplinită și cea de-a treia condiție, a sesizării prealabile a autorității

administrative emitente a actului administrativ pentru că s-a formulat

contestația înregistrată sub nr. 646765 din 21 decembrie 2010.

exercitată

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul de Plăți și

Contractare Phare considerând că hotărârea este nelegală și netemeinică.

În motivele de recurs

se invocă:

a) hotărârea atacată

a fost dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea

nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. (art. 304 pct. 5 C. proc. civ.).

Se invocă faptul că

în rejudecare, instanța a preluat cea mai mare parte a considerentelor

hotărârii pronunțate de instanța de fond în primul ciclu procesual și a omis să

menționeze faptul că dosarul era în rejudecare după casare și nu s-a indicat

nici îndrumarea dată de Înalta Curte prin decizia de soluționare a recursului.

Instanța de fond a

nesocotit apărările formulate de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, lipsind

hotărârea de indicarea motivelor de fapt și de drept pentru care s-au înlăturat

aceste apărări și se impune casarea hotărârii și trimiterea dosarului la

instanța de fond, în vederea pronunțării unei hotărâri din a cărei motivare să

rezulte că au fost reținute și analizate apărările formulate de pârâtul M.F.P.

b) hotărârea nu

cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori

străine de natura pricinii (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.), hotărârea este

lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a

legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.), iar instanța de recurs poate examina

cauza sub toate aspectele (art. 304

1

C. proc. civ.).

În cadrul acestor

motive de recurs s-a solicitat să se constatate că motivarea cererii de

suspendare privește cu preponderență aspecte de fond asupra cărora dacă s-ar

pronunța instanța învestită cu soluționarea cererii de suspendare ar echivala

cu prejudecarea fondului.

Dacă în primul ciclu

procesual instanța de fond a preluat fără a fi analizate susținerile

reclamantei, în al doilea ciclu procesual, instanța de fond s-a pronunțat cu

privire la unele aspecte care nu au fost invocate de reclamantă în cererea de

chemare în judecată.

Sunt prezentate în

cadrul motivelor de recurs concluziile raportului de verificare și motivele

pentru care suma de 633.141,80 euro a fost considerată neeligibilă și s-a

apreciat că nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat.

În legătură cu

existența pagubei iminente, se critică soluția instanței de fond pentru că a

fost motivată numai în câteva cuvinte, dar se invocă și faptul că nu s-a avut

în vedere că chiar dispozițiile legale prevăd posibilitatea emiterii unui act

administrativ prin care să se ia măsura recuperării sumei reprezentând valoarea

plății OPCP aferentă contractului de asistență tehnică, deci nu poate constitui

o pagubă iminentă.

În motivarea acestei

condiții, reclamanta a trecut în revistă o serie de întâmplări prin care ar

putea trece ca urmare a emiterii procesului-verbal de constatare dar fără a

dovedi aceste susțineri.

S-a solicitat

admiterea recursului, în principal, casarea sentinței cu trimitere la instanța

de fond spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea în sensul respingerii

cererii de suspendare ca neîntemeiată.

Apărătorul intimatei

SC S. SA a invocat excepția tardivității recursului.

de recurs

În baza art. 137 C.

proc. civ., instanța de recurs se va pronunța mai întâi asupra excepției

tardivității recursului.

În raport de obiectul

cererii - suspendare act administrativ - sunt aplicabile dispozițiile art. 14

alin. (4) din Legea nr. 554/2004 care prevede că hotărârea poate fi atacată cu

recurs în termen de 5 zile de la comunicare.

Hotărârea instanței

de fond a fost comunicată la 11 noiembrie 2011 iar recursul a fost declarat la

17 noiembrie 2011 conform datei de expediere a acestuia.

Deși intimata a

indicat art. 104 C. proc. civ. ca temei al excepției tardivității, se constată

că recursul a fost declarat în termen și în raport de acest text, mai ales că

art. 101 alin. (1) C. proc. civ. prevede că "Termenele se înțeleg pe zile

libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început nici ziua când s-a

sfârșit termenul".

În aceste condiții,

se constată că excepția tardivității recursului este nefondată și va fi

respinsă.

După examinarea

motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de

Casație și Justiție va respinge recursul declarat pentru următoarele

considerente:

Suspendarea actului

administrativ, ca operațiune juridică de întrerupere vremelnică a efectelor

acestuia reprezintă o situație de excepție de la regula executării din oficiu

și ea se poate dispune numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de

lege.

Potrivit art. 14

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate și pentru

prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a

autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare,

persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea

executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de

fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anulare a

actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio

formalitate".

Prin urmare, legea

impune următoarele condiții pentru a se dispune suspendarea executării:

- să se ceară

suspendarea executării unui act administrativ unilateral;

- să se facă dovada

că s-a formulat plângerea prealabilă;

- să se facă dovada

existenței "cazului bine justificat";

- să se facă dovada

"pagubei iminente".

Cu privire la primele

două condiții se constată că actul a cărui suspendare se solicită este un act

administrativ unilateral, iar reclamanta a formulat contestație înregistrată

sub nr. 646765 din 21 decembrie 2010.

"Cazul bine

justificat" este definit în art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind

împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze

o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Prin urmare, condiția

existenței unui caz bine justificat este îndeplinită în situația în care se

regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea

actului administrativ aflat în litigiu.

Altfel spus, pentru a

interveni suspendarea executării unui act administrativ, trebuie să existe un

indiciu temeinic de nelegalitate.

În privința cazului

bine justificat, într-adevăr reclamanta a invocat aspecte care țin de fondul

cauzei, dar s-a dispus suspendarea pentru că au fost reținute argumente aparent

valabile cu privire la nelegalitatea actului contestat.

De altfel, în cadrul

cererii de suspendare nu se analizează amănunțit cauzele de anulare a actului,

ci numai cele care ar putea crea aparența de nelegalitate pentru că analiza

legalității și temeiniciei o va face instanța învestită cu soluționarea

acțiunii în anulare.

Paguba iminentă, o

altă condiție ce trebuie îndeplinită pentru a se dispune suspendarea executării

unui act administrativ, este definită în art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004,

republicată, ca fiind prejudiciul material, viitor și previzibil sau, după caz,

perturbarea previzibilă gravă a funcționării autorității publice sau a unui

serviciu public.

Și în privința

acestei condiții, soluția instanței de fond este legală și temeinică pentru că,

așa cum s-a reținut, executarea actului administrativ ar putea duce la

perturbarea gravă a serviciului public de alimentare cu apă a municipiului

Drobeta Turnu Severin.

Măsura suspendării

este numai una vremelnică și în cazul în care acțiunea în anulare a actului

contestat va fi respinsă se va putea trece la executarea debitului.

Este adevărat că

dispozițiile legale prevăd posibilitatea emiterii unui act administrativ prin

care să se recupereze suma considerată neeligibilă, dar tot dispozițiile legale

(art. 14 - 15 din Legea nr. 554/2004) prevăd și posibilitatea suspendării

executării unui act administrativ de către instanța de judecată în condițiile

dovedirii cazului bine justificat și a pagubei iminente.

Toate acestea

dovedesc că hotărârea instanței de fond nu a fost pronunțată cu aplicarea

greșită a legii și nu cuprinde motive contradictorii, astfel că nu este

incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar nu

este incident nici cel prevăzut de art. 304

1

C. proc. civ.

Recurentul a invocat

și motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. și pe cel

prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Se poate constatat că

de fapt, argumentele prezentate în susținerea motivului de recurs prevăzut de

art. 309 pct. 5 C. proc. civ. se referă la nemotivarea hotărârii ce constituie

un alt motiv de recurs - art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Potrivit art. 304

pct. 5 C. proc. civ., este nelegală hotărârea dată cu încălcarea formelor de

procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., iar conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ "Actele îndeplinite cu

neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara

nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate

înlătura decât prin anularea lor".

Mai întâi, se poate

observa că recurentul nu indică vătămarea produsă și care nu poate fi

înlăturată.

Apoi, dacă prin

nemotivarea hotărârii recurentului i s-a creat o vătămare, aceasta poate fi

îndreptată de către instanța de recurs prin anularea hotărârii instanței de

fond.

În privința

incidenței art. 304 pct. 7 C. proc. civ. și a art. 304 pct. 5 din același act

normativ și nelegalitatea hotărârii instanței de fond pentru că nu ar fi

motivată, trebuie precizat că hotărârea atacată a fost pronunțată după casare,

iar potrivit art. 20 alin. (3) teza ultimă din Legea nr. 554/2004, text ce se

aplică cu prioritate, cauza poate fi trimisă spre rejudecare o singură dată.

Însă, hotărârea

instanței de fond a fost motivată, chiar dacă nu a răspuns la toate argumentele

invocate în apărare de M.F.P., apărări ce vizează fondul cauzei, ce au fost

reluate și în motivele de recurs, dar care vor fi analizate de instanța

învestită cu soluționarea acțiunii în anulare a actului administrativ emis.

Apreciind că soluția

instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ.

raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

tardivității recursului.

Respinge recursul

declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul de Plăți și

Contractare Phare împotriva Sentinței civile nr. 540 din 31 octombrie 2011 a

Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 martie 2012.

Procesat de GGC - AM