Sari la conținut
ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 16.03.2012
respins

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1417/2012

HOTĂRÂRE
16.03.2012
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1417/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC S. SA Drobeta Turnu Severin a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul de Plăți și Contractare Phare, suspendarea procesului-verbal de constatare nr. 13305 din 19 noiembrie 2010 încheiat de pârât privind măsura ISPA 2004/RO/16/P/PE/008 "Reabilitarea și extinderea rețelelor de alimentare cu apă și canalizare în municipiul Drobeta Turnu Severin, România", până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în anulare. În motivarea cererii s-a arătat că prin procesul-verbal s-a stabilit în sarcina reclamantei un debit de 633.141,80 euro, proces-verbal care a fost contestat în procedură administrativă la 21 decembrie 2010 și că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Inițial, prin Sentința nr. 114/2011 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a fost suspendat procesul-verbal nr. 13.305 din 19 noiembrie 2010, dar prin Decizia nr. 3.741 din 24 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a fost casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță pentru că nu a fost motivată. 2. Soluția instanței de fond După casare, prin Sentința nr. 540 din 31 octombrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a fost admisă cererea și s-a dispus suspendarea până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii de anulare a procesului-verbal nr. 13.305 din 19 noiembrie 2010. În motivarea soluției instanța de fond s-a arătat că se circumscriu noțiunii de "caz bine justificat" următoarele aspecte: - la pct. 6.4.2.

nu se indică în mod formal erorile privind subevaluarea obiectului și consecințele asupra fondurilor bugetare; - la pct. 6.5. nu se face referire concretă la justificările prezentate și motivele ce ar fi condus la aprecierea caracterului neeligibil al cheltuielilor neprevăzute, adiționale. În legătură cu cea de-a doua condiție impusă de art. 14 din Legea nr. 554/2004, Curtea a apreciat că prin punerea în executare a procesului-verbal a cărui legalitate se contestă, se creează premisele producerii unui prejudiciu material de natură a afecta desfășurarea unui serviciu de interes public general.

Instanța a constatat îndeplinită și cea de-a treia condiție, a sesizării prealabile a autorității administrative emitente a actului administrativ pentru că s-a formulat contestația înregistrată sub nr. 646765 din 21 decembrie 2010. 3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul de Plăți și Contractare Phare considerând că hotărârea este nelegală și netemeinică. În motivele de recurs se invocă: a) hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. (art. 304 pct. 5 C. proc. civ.). Se invocă faptul că în rejudecare, instanța a preluat cea mai mare parte a considerentelor hotărârii pronunțate de instanța de fond în primul ciclu procesual și a omis să menționeze faptul că dosarul era în rejudecare după casare și nu s-a indicat nici îndrumarea dată de Înalta Curte prin decizia de soluționare a recursului.

Instanța de fond a nesocotit apărările formulate de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, lipsind hotărârea de indicarea motivelor de fapt și de drept pentru care s-au înlăturat aceste apărări și se impune casarea hotărârii și trimiterea dosarului la instanța de fond, în vederea pronunțării unei hotărâri din a cărei motivare să rezulte că au fost reținute și analizate apărările formulate de pârâtul M.F.P. b) hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.), hotărârea este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.), iar instanța de recurs poate examina cauza sub toate aspectele (art. 304 1 C. proc.

civ.). În cadrul acestor motive de recurs s-a solicitat să se constatate că motivarea cererii de suspendare privește cu preponderență aspecte de fond asupra cărora dacă s-ar pronunța instanța învestită cu soluționarea cererii de suspendare ar echivala cu prejudecarea fondului. Dacă în primul ciclu procesual instanța de fond a preluat fără a fi analizate susținerile reclamantei, în al doilea ciclu procesual, instanța de fond s-a pronunțat cu privire la unele aspecte care nu au fost invocate de reclamantă în cererea de chemare în judecată. Sunt prezentate în cadrul motivelor de recurs concluziile raportului de verificare și motivele pentru care suma de 633.141,80 euro a fost considerată neeligibilă și s-a apreciat că nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat.

În legătură cu existența pagubei iminente, se critică soluția instanței de fond pentru că a fost motivată numai în câteva cuvinte, dar se invocă și faptul că nu s-a avut în vedere că chiar dispozițiile legale prevăd posibilitatea emiterii unui act administrativ prin care să se ia măsura recuperării sumei reprezentând valoarea plății OPCP aferentă contractului de asistență tehnică, deci nu poate constitui o pagubă iminentă. În motivarea acestei condiții, reclamanta a trecut în revistă o serie de întâmplări prin care ar putea trece ca urmare a emiterii procesului-verbal de constatare dar fără a dovedi aceste susțineri. S-a solicitat admiterea recursului, în principal, casarea sentinței cu trimitere la instanța de fond spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea în sensul respingerii cererii de suspendare ca neîntemeiată.

Apărătorul intimatei SC S. SA a invocat excepția tardivității recursului. 4. Soluția instanței de recurs În baza art. 137 C. proc. civ., instanța de recurs se va pronunța mai întâi asupra excepției tardivității recursului. În raport de obiectul cererii - suspendare act administrativ - sunt aplicabile dispozițiile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 care prevede că hotărârea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Hotărârea instanței de fond a fost comunicată la 11 noiembrie 2011 iar recursul a fost declarat la 17 noiembrie 2011 conform datei de expediere a acestuia. Deși intimata a indicat art. 104 C. proc. civ. ca temei al excepției tardivității, se constată că recursul a fost declarat în termen și în raport de acest text, mai ales că art. 101 alin. (1) C. proc.

civ. prevede că "Termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început nici ziua când s-a sfârșit termenul". În aceste condiții, se constată că excepția tardivității recursului este nefondată și va fi respinsă. După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente: Suspendarea actului administrativ, ca operațiune juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestuia reprezintă o situație de excepție de la regula executării din oficiu și ea se poate dispune numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anulare a actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate". Prin urmare, legea impune următoarele condiții pentru a se dispune suspendarea executării: - să se ceară suspendarea executării unui act administrativ unilateral; - să se facă dovada că s-a formulat plângerea prealabilă; - să se facă dovada existenței "cazului bine justificat"; - să se facă dovada "pagubei iminente". Cu privire la primele două condiții se constată că actul a cărui suspendare se solicită este un act administrativ unilateral, iar reclamanta a formulat contestație înregistrată sub nr. 646765 din 21 decembrie 2010. "Cazul bine justificat" este definit în art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Prin urmare, condiția existenței unui caz bine justificat este îndeplinită în situația în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu. Altfel spus, pentru a interveni suspendarea executării unui act administrativ, trebuie să existe un indiciu temeinic de nelegalitate. În privința cazului bine justificat, într-adevăr reclamanta a invocat aspecte care țin de fondul cauzei, dar s-a dispus suspendarea pentru că au fost reținute argumente aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului contestat. De altfel, în cadrul cererii de suspendare nu se analizează amănunțit cauzele de anulare a actului, ci numai cele care ar putea crea aparența de nelegalitate pentru că analiza legalității și temeiniciei o va face instanța învestită cu soluționarea acțiunii în anulare.

Paguba iminentă, o altă condiție ce trebuie îndeplinită pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ, este definită în art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004, republicată, ca fiind prejudiciul material, viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării autorității publice sau a unui serviciu public. Și în privința acestei condiții, soluția instanței de fond este legală și temeinică pentru că, așa cum s-a reținut, executarea actului administrativ ar putea duce la perturbarea gravă a serviciului public de alimentare cu apă a municipiului Drobeta Turnu Severin. Măsura suspendării este numai una vremelnică și în cazul în care acțiunea în anulare a actului contestat va fi respinsă se va putea trece la executarea debitului.

Este adevărat că dispozițiile legale prevăd posibilitatea emiterii unui act administrativ prin care să se recupereze suma considerată neeligibilă, dar tot dispozițiile legale (art. 14 - 15 din Legea nr. 554/2004) prevăd și posibilitatea suspendării executării unui act administrativ de către instanța de judecată în condițiile dovedirii cazului bine justificat și a pagubei iminente. Toate acestea dovedesc că hotărârea instanței de fond nu a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii și nu cuprinde motive contradictorii, astfel că nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar nu este incident nici cel prevăzut de art. 304 1 C. proc. civ. Recurentul a invocat și motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc.

civ. și pe cel prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Se poate constatat că de fapt, argumentele prezentate în susținerea motivului de recurs prevăzut de art. 309 pct. 5 C. proc. civ. se referă la nemotivarea hotărârii ce constituie un alt motiv de recurs - art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Potrivit art. 304 pct. 5 C. proc. civ., este nelegală hotărârea dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., iar conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ "Actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor". Mai întâi, se poate observa că recurentul nu indică vătămarea produsă și care nu poate fi înlăturată.

Apoi, dacă prin nemotivarea hotărârii recurentului i s-a creat o vătămare, aceasta poate fi îndreptată de către instanța de recurs prin anularea hotărârii instanței de fond. În privința incidenței art. 304 pct. 7 C. proc. civ. și a art. 304 pct. 5 din același act normativ și nelegalitatea hotărârii instanței de fond pentru că nu ar fi motivată, trebuie precizat că hotărârea atacată a fost pronunțată după casare, iar potrivit art. 20 alin. (3) teza ultimă din Legea nr. 554/2004, text ce se aplică cu prioritate, cauza poate fi trimisă spre rejudecare o singură dată. Însă, hotărârea instanței de fond a fost motivată, chiar dacă nu a răspuns la toate argumentele invocate în apărare de M.F.P., apărări ce vizează fondul cauzei, ce au fost reluate și în motivele de recurs, dar care vor fi analizate de instanța învestită cu soluționarea acțiunii în anulare a actului administrativ emis.

Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

D E C I D E Respinge excepția tardivității recursului. Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul de Plăți și Contractare Phare împotriva Sentinței civile nr. 540 din 31 octombrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2012. Procesat de GGC - AM

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-06-24
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3741/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC S. SA a chemat în judecată pe pârâ
ÎCCJ 2014-03-13
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1279/2014
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond 1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC S. S
ÎCCJ 2015-03-24
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1321/2015
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 11 decembrie 2012 sub nr. 2372/54/2012,
ÎCCJ 2009-09-24
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3222/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu-Mureș, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC C.A. SA a solicitat
ÎCCJ 2017-10-13
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2991/2017
apreciat că motivele de recurs înfățișate de recurenta reclamantă pot fi subsumate și motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. 5.3 La data de 4 noiembrie 2016, în Camera de Consiliu s-a luat act de renunțarea
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă