ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3641/2017

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 25.07.2016, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., să se aprecieze asupra calității de colaborator al Securității în ceea ce-l privește pe pârât.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 3069 din 17.10.2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă cererea reclamantului Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și a fost constatată calitatea de colaborator al Securității în privința pârâtului A.

Calea de atac exercitată Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul A., invocând incidența cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. În motivarea recursului se arată că judecătorul fondului nu a ținut seama de argumentele prezentate și dovedite în apărare, luând în considerare doar aprecierile formulate de intimat. În opinia recurentului, instanța de fond nu a exercitat un rol activ în aflarea adevărului, reținând în considerentele sentinței că ar fi fost instruit de organele de securitate, fapt care nu este adevărat și nu este dovedit. Recurentul susține că paragrafele înserate în notele informative (informatorul a fost instruit ….) au fost scrise de altă/alte persoană/e după semnarea notei de acesta, el nu a fost instruit și nu i s-a trasat ca sarcină divulgarea sau aflarea vreunei informații pe o anumită temă, iar notele date de acesta i-au fost dictate de milițian. Mai mult, informațiile scrise, în urma dictării, le-a considerat că nu fac dovada îngrădirii drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor enumerate, fiind note cu privire la întruniri publice (nunți, șezători, socializări). Nicio persoană din cele menționate în declarațiile sale nu a avut de suportat consecințe de natură administrativă, civilă, penală sau alte constrângeri cauzatoare de prejudicii și nu a suferit vreun abuz din partea Securității. Recurentul mai arată că la punctul 3 din Nota de Constatare nr. D.I.III. 216/29.01.2016 emisă de C.N.SA.S. - Direcți investigații, reiese fără putință de tăgadă că nu a colaborat cu Securitatea. Instanța de fond a apreciat ca probe doar înscrisurile prezentate de intimat, neacceptând argumentele prezentate, deși acestea pot fi dovedite cu martorii propuși în apărare. Recurentul mai susține că nu se consideră și nu a fost niciodată colaborator al securității ci din contra o persoană persecutată de aceștia.

Apărările formulate în cauză Intimatul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura derulată în recurs În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea de ședință din data de 5 octombrie 2017, recursul a fost admis în principiu.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție, Înalta Curte a constatat că, în cauză, motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nu este întemeiat și că instanța de fond a făcut, prin sentința pronunțată, prin raportare la circumstanțele de fapt ale litigiului, o corectă interpretare și aplicare a normelor de drept material aplicabile. Înalta Curte are în vedere dispozițiile art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008 lit. b), care definesc colaboratorul Securității ca fiind persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, nu este considerată colaborator al Securității, potrivit prezentei definiții, iar actele și documentele care consemnau aceste informații sunt considerate parte a propriului dosar. Trebuie precizat că O.U.G. nr. 24/2008 este actul normativ prin care s-a instituit o modalitate de condamnare a regimului totalitar comunist, prin deconspirarea lucrătorilor de securitate și a colaboratorilor acesteia, apreciate ca fiind una dintre componentele majore ale perpetuării regimului comunist ca societate totalitară. În realizarea obiectivului propus prin actul normativ, legiuitorul a definit în art. 2 lit. b) noțiunea de colaborator al Securității. Astfel, prin colaborator al Securității se înțelege persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care au fost îngrădite drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Din semnificația dată de legiuitor termenului de "colaborator al Securității" rezultă elementele care trebuie îndeplinite pentru a atrage această calitate. Astfel, persoana trebuia să furnizeze informații într-una dintre formele arătate în cuprinsul art. 2 lit. b), prin informațiile respective să se denunțe activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, care să conducă la îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Îndeplinirea cumulativă a tuturor acestor condiții poate să atragă stabilirea calității de colaborator al Securității. Din actele și lucrările dosarului rezultă că recurentul a semnat un «Angajament» prin care s-a angajat "să colaboreze cu organele de Miliție în sensul de a le aduce la cunoștință unele nereguli pe care le va constata și s-a obligat să păstreze secretul colaborării, iar neregulile pe care le va constata le va furniza sub formă scrisă și semna cu numele de B." Printr-o notă informativă din data de 10.09.1981, recurentul, folosind numele conspirativ B. a relatat: "în urma sarcinilor trasate vă aduc la cunoștință următoarele: din discuțiile avute cu C. din Străteni și D. din Străteni cu privire la un preot ce a mai fost în Străteni, în care sens a participat la niște adunări ale sectei «Oastea Domnului», vă informez căci a fost în cursul lui august în orașul Dorohoi la numitul E., care este ostaș și unde a fost adunare. Întrebându-i pe aceștia cum se numește și de unde este, au spus că îl cheamă F., este din jud. Hunedoara și face slujbe la o biserică, într-o comună, în preajma Bisericii Ghelari. Tot aceștia au spus că în Străteni nu mai vine datorită faptului că este urmărit de miliție. Personal am făcut și eu o fotografie în anul 1979, când a fost în Străteni la adunare. Este în vârstă de aproximativ 38 de ani și nu poartă bărbi." Pe baza informației furnizate, ofițerul de Securitate a trasat ca sarcină: informatorul a fost instruit de a stabili dacă membrii din cadrul sectei G. din Străteni poartă corespondență cu unii emisari din exterior, în ce constă aceasta, de unde și prin ce mijloace se aprovizionează cu literatură cultică. Printr-o altă notă informativă din data de 01.03.1981, recurentul folosind numele conspirativ B. a relatat: "Sursa vă informează că în seara de 21.02.1981, întorcându-mă de la lucru, m-am dus pe la H., unde am găsit pe I., J. K. L. cu 2 fete. M. cu soția și N. cu soția O. M. Când am intrat în casă, i-am găsit predicând, între timp a venit și Q. din V. Dornei, care avea la el un casetofon pe care l-a pus și predica predici prin casetofon. O parte din ei dormeau și ceilalți ascultau. Casetofonul adus de Q. avea următoarele conținuturi: poezii compuse de unul, R. și predici de la înmormântarea lui maică-sa". Pe baza informației furnizate, ofițerul de Securitate a trasat ca sarcină: informatorul a fost instruit de a stabili unde, de cine și când se mai organizează adunări clandestine, cine sunt participanții. Dacă participă și din alte localități și dacă, prin predicile lor, nu propagă idei prin care să denigreze politica partidului, eventuale divergențe, stări conflictuale între sectanți. Printr-o altă notă informativă din data de 21.06.1981, recurentul folosind numele conspirativ B. a relatat: "În urma sarcinilor trasate, vă aduc la cunoștință următoarele: în ziua de 23-24 mai 1981, la locuința lui C. civ. care este membru în cadrul sectei «Oastea Domnului» a avut loc o nuntă a fiicei lui, pe nume C. R., cu I.in Dersca. Nunta a început sâmbătă seara și a ținut până Duminică, orele 17:00. Au participat circa 300 - 350 persoane, din care circa 200 ostași, mai bine de 50 penticostali și ceilalți ortodocși. Din acești nuntași, circa 100 au fost străini de localitate, respectiv Suceava, Salcea, Scheia și Botoșani. Cu acest prilej s-au ținut predici, s-a cântat, s-au recitat poezii, ocazii cu care s-a înregistrat pe un număr de circa 25 casetofoane. Nu am văzut la nuntă să fi venit vreun autoturism. Nu s-a servit la nuntă nici un fel de băuturi alcoolice. Au ținut predici: T., H., U. - în total au luat cuvântul circa 50 de sectanți, discuții purtate pe marginea scripturii. Ca muzică, au avut 2 acordeoane." Pe baza informației furnizate, ofițerul de Securitate a trasat ca sarcină: informatorul a fost instruit de a stabili dacă la adunările clandestine ale sectei G. participă persoane străine, cine și de unde sunt și dacă prin predicile lor nu propagă idei contra politicii partidului, la nesupunere sau de altă natură. Printr-o altă notă informativă din data de 31.07.1981, recurentul folosind numele conspirativ B. a relatat "În urma sarcinilor trasate, vă aduc la cunoștință următoarele: Din discuțiile purtate cu V. a rezultat că, în ziua de sâmbătă și duminică, adică pe data de 1 și 2 august 1981, în localitatea Poiana-Negri de lângă orașul Vatra Dornei urmează să fie o căsătorie a doi tineri ce fac parte din secta «Oastea Domnului» și că pe mireasă rețin că o cheamă C. Știu că despre această nuntă s-a luat la cunoștință printr-o scrisoare trimisă unui sectant din Străteni, nu am aflat cui anume, care, la rândul său, i-a anunțat pe ceilalți din sat cu ocazia unor adunări clandestine, care au avut loc în această săptămână, la locuința lui W. și la O. Urmează ca, din dimineața zilei de 01.08.1981 să se deplaseze la această nuntă următorii sectanți: X., H. și E., Y. și A. din Dorohoi, C. A., Z., AA. și A., cât și alți sectanți. Odată cu ei vor lua casetofoane, cât și copii. Pe baza informației furnizate, ofițerul de Securitate a trasat ca sarcină: informatorul a fost instruit de a stabili ce persoane sectanți vor mai merge la nuntă și ce activități mai deosebite vor efectua. În raport de cele arătate, Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanță a observat îndeplinirea ambelor condiții necesare pentru reținerea calității de colaborator al Securității, prin furnizare de informații. În mod corect, judecătorul fondului a reținut că, prin informațiile furnizate, pârâtul a denunțat atitudini ce puteau fi considerate în mod rezonabil a fi potrivnice regimului totalitar comunist. Notele informative depuse la dosar cuprind referiri la activitatea religioasă a membrilor formațiunii religioase G., întâlniri ale acestora, acțiuni și opinii ale acestora, aderări la această formațiune. Or, în acest context, denunțarea apartenenței la grupări religioase neagreate de regimul comunist reprezenta o atitudine potrivnică regimului totalitar comunist. Astfel, aplicând în mod corect norma de drept material, instanța fondului a analizat îndeplinirea cumulativă a condițiilor impuse de aceasta prin raportate la probatoriul depus, anume note informative olografe furnizate de recurent. Este evident că recurentul conștientiza faptul că persoanele denunțate erau expuse unor posibile sancțiuni, determinate de primirea, de către reprezentații Securității, a unor astfel de informații. Legiuitorul nu cere, pentru reținerea calității de colaborator al Securității, încălcarea efectivă a unor drepturi, ci numai vizarea îngrădirii acestor drepturi, în sensul că denunțătorul conștientiza că îl expune pe cel denunțat unor sancțiuni venite din partea reprezentanților regimului sau cel puțin unor noi investigații întreprinse de Securitate (investigații ce presupuneau imixtiuni în viața personală a celui urmărit), cu consecința încălcării dreptului la viață privată. Și în aprecierea Înaltei Curți, activitatea concretă a pârâtului, astfel cum aceasta apare susținută de materialul probator administrat, a determinat intenția de supraveghere îndeaproape și verificare a persoanelor despre care dăduse informații, după cum rezultă din rezoluțiile ofițerului Securității aplicate pe notele informative. Informațiile furnizate erau apte a genera îngrădirea dreptului la viață privată, a dreptului la libertatea gândirii, la libertatea de exprimare și a dreptului la libertatea conștiinței și a religiei, drepturi aparținând persoanelor vizate în notele informative, și chiar dacă nu s-a adus efectiv atingere acestor drepturi, activitatea desfășurată a fost îndreptată împotriva acestora. Argumentele recurentului prin care încearcă să motiveze delațiunile furnizate, afirmând că "a fost șantajat, respectiv "i-au fost dictate de milițian", nu se susțin, întrucât chiar instanța de fond a precizat "că aceste apărări au fost formulate doar la nivel de susținere, fără fundament probator, sub aspectul constrângerii la furnizarea de informații." Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a apreciat că sunt îndeplinite în cauză cerințele art. 2 lit. b) teza finală din O.U.G. nr. 24/2008, constatând calitatea recurentului de colaborator al Securității. Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. fiind nefondat.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.