ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1493/2019

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 15.02.2018, sub nr. x/2018, pe rolul Judecătoriei Târgu Mureș, reclamanta A. S.A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții B. și C., repunerea în situația anterioară prin întoarcerea parțială a executării Sentinței civile nr. 36C din 07.02.2014, pronunțată de Tribunalul Brașov, astfel cum a fost modificată prin Decizia civilă nr. 364/Ap/11.03.2015 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în Dosarul nr. x/2010, și obligarea pârâților să restituie sumele de 8623 RON și 1795,16 euro, cu cheltuieli de judecată. În ceea ce privește competența, a arătat că la data efectuării plății, sediul social al fostei D. S.A. era situat în Târgu Mureș, astfel că instanța de executare este Judecătoria Târgu Mureș.

În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 723, art. 726, art. 724 alin. (3), art. 622 alin. (1) C. proc. civ.

Prin Sentința civilă nr. 3240 din 15 iunie 2018, Judecătoria Târgu Mureș a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârâți, și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Brașov, reținând, în esență, că nu este competentă instanța de executare de la sediul social al reclamantei, întrucât în cauză nu este pornită o executare silită, ci obligația a fost executată în mod voluntar.

Pe lângă aceste aspecte, Judecătoria Târgu Mureș a reținut și calitatea de consumatori a pârâților; or, în temeiul dispozițiilor art. 121 teza I C. proc. civ., cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța de la domiciliul consumatorului, care este Judecătoria Brașov.

Prin Sentința civilă nr. 9245 din 18 octombrie 2018, Judecătoria Brașov a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat prezenta cauză în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

În motivare, această instanță a reținut că a fost învestită cu o cerere de întoarcere a executării, însă, o astfel de cerere, introdusă pe cale separată, nu este de competența instanței în a cărei circumscripție au domiciliul pârâții-creditori din prezenta cauză, întrucât aceștia nu au dobândit calitatea de debitori, întrucât împotriva lor nu există un titlu executoriu și nici nu a fost pornită executarea silită.

Judecătoria Brașov a mai arătat că potrivit extrasului de la registrul comerțului, la data sesizării acestei instanțe sediul debitoarei A. era în municipiul București, str. x, 2 și mansardă.

Față de cele menționate anterior, a reținut că Judecătoria Sectorului 1 București este instanța competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze prezenta cauză.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr. x/2018.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorul 1 București, prin Sentința civilă nr. 8353/2018 din 20 decembrie 2018, a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive, invocată de intimații C. și B.; a declinat în favoarea Judecătoriei Brașov competența de judecare a cauzei; în temeiul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. a constatat ivit conflictul negativ de competență, iar în temeiul art. 134 C. proc. civ. a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța a arătat că, în prezenta cauză, competența teritorială exclusivă revine Judecătoriei Brașov, în temeiul art. 121 C. proc. civ., fiind vorba despre o cerere formulată de un profesionist împotriva unui consumator, iar instanța domiciliului consumatorului este Judecătoria Brașov.

Pentru a se putea aplica în prezenta cauză competența de la sediul debitoarei A. S.A., astfel cum a susținut Judecătoria Brașov, această instanță a reținut că era necesar ca în cauză să fi fost demarată executarea silită, care să atragă incidența regulilor din Cartea a V-a a C. proc. civ. - Despre executarea silită. Or, în absența unei cereri de încuviințare a executării silite adresate de un executor judecătoresc, instanța nu se poate aprecia cu privire la instanța de executare, conform art. 651 C. proc. civ. Faptul că un debitor execută de bună-voie o creanță nu determină instanța de executare competentă, deoarece executarea este voluntară, nu silită. În cauză, banca a achitat voluntar sumele de bani către pârâți, sume pe care le-a solicitat cu titlul de restabilire a unei situații anterioare, formulând o cerere de întoarcere a executării, dar a unei executări voluntare.

În acest sens, această instanță a reținut că cererea de întoarcere a executării este de competența instanței de la domiciliul pârâților, respectiv Judecătoria Brașov.

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prealabil, se reține că, în urma declinărilor succesive, instanțele aflate în conflict sunt Judecătoria Brașov și Judecătoria Sectorului 1 București - instanțe care și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, astfel cum prevăd dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ.

În cauză, reclamanta-debitoare A. S.A. a executat de bunăvoie, potrivit art. 622 alin. (1) C. proc. civ., Sentința civilă nr. 36/C din 07.04.2014, pronunțată de Tribunalul Brașov, fără a se recurge la procedura executării silite, însă prin Decizia civilă nr. 364/Ap/11.03.2015, Curtea de Apel Brașov a cenzurat atât suma care trebuia să fie compensată de bancă, cât și cuantumul cheltuielilor de judecată acordate în fond. Întrucât sumele deja plătite nu au fost restituite de bunăvoie de către pârâți, banca a solicitat întoarcerea executării și restituirea sumelor de 8623 RON și 1795,16 euro, potrivit prevederilor art. 724 alin. (3) C. proc. civ.

Situația reclamantei este reglementată de dispozițiile art. 723 și următoarele din C. proc. civ., referitoare la dreptul celui interesat să solicite întoarcerea executării, în cazul în care s-a desființat titlul executoriu sau executarea silită înseși, întrucât prejudiciul invocat s-a creat ca urmare a executării unei obligații stabilite printr-un titlu ce a fost ulterior desființat parțial.

Potrivit art. 724 C. proc. civ., restabilirea situației anterioare executării se poate dispune, la cererea celui interesat, fie de către instanța care a desființat titlul executoriu sau actele de executare, fie de către instanța care rejudecă fondul, după desființarea hotărârii executate, fie de către instanța de executare, pe cale separată, în cazul în care aceasta nu s-a dispus în condițiile anterioare.

În speță, întoarcerea executării și repunerea părților în situația anterioară este chiar obiectul cererii de chemare în judecată cu care reclamanta a învestit instanța de judecată, astfel că devin incidente dispozițiile art. 724 alin. (3) C. proc. civ. care dispun că dacă nu s-a dispus restabilirea situației anterioare executării în condițiile alin. (1) și (2), cel îndreptățit o va putea cere, pe cale separată, instanței de executare.

În acest sens, Înalta Curte apreciază că dispozițiile legale referitoare la întoarcerea executării sunt deopotrivă incidente și în situația executării de bunăvoie a unei obligații stabilite printr-un titlu executoriu, iar nu numai cazurilor de plată efectuată în cadrul unei proceduri de executare silită, căci altfel s-ar crea o inechitate între debitorul care execută de bunăvoie și cel care execută datoria silit, în condițiile în care art. 622 din C. proc. civ. prevede atât executarea de bunăvoie, cât și pe cea silită, ca modalități de aducere la îndeplinire a obligației stabilite prin hotărârea unei instanțe.

Potrivit dispozițiilor la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului, sau după caz sediul acestuia, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Cum în cererea de întoarcere a executării reclamanta A. S.A. are calitatea de creditoare, iar pârâții C. și B. au calitatea de debitori, potrivit prevederilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța competentă să soluționeze cererea este judecătoria în circumscripția căreia își au domiciliul debitorii C. și B.; potrivit datelor din prezentul dosar, domiciliul debitorilor este în comuna Sânpetru, județul Brașov.

Față de considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții C. și B., având ca obiect "conflict de competență - întoarcere executare", în favoarea Judecătoriei Brașov.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 septembrie 2019.

GGC - NN