ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1744/2019

Ședința publică din data de 15 octombrie 2019

Din examinarea actelor din dosar, s-au constatat următoarele:

- să se dispună constatarea nulității absolute a clauzei înscrise la art. 10 din contractul de credit nr. x/1000/7914 privind efectuarea plăților în moneda creditului și suportarea de către consumator a diferențelor de curs valutar ca fiind abuzive;

- înghețarea cursului de schimb CHF-LEU la valoarea de la momentul încheierii contractului respectiv calcularea și plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea în RON a francului elvețian la data încheierii contractului pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului;

- obligarea pârâtelor să restituie reclamantului sumele încasate în plus față de cursul de la data încheierii contractului de credit, de la data încheierii contractului de credit până la data rămânerii definitive a hotărârii.

- obligarea la cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 193/2000, Regulamentul nr. 4/2005, Legea nr. 296/2004, art. 966-970 din C. civ. și art. 453 din C. proc. civ.

Prin sentința nr. 3/2017 din 17 ianuarie 2017, Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței, fiind declinată competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu. Totodată, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență, iar cauza a fost trimisă la Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, pentru soluționare.

Prin sentința nr. 22/2017 din 28 februarie 2017, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

Prin sentința civilă nr. 3809/2018 din 25 mai 2018, pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul A..

A fost constatat caracterul abuziv al clauzelor prevăzute la art. 10 din contract privind efectuarea plăților în CHF și suportarea de către consumator a diferențelor de curs valutar.

S-a dispus înghețarea cursului de schimb valutar CHF - LEU și efectuarea plăților în temeiul contractului de credit la valoarea de la data încheierii contractului, respectiv calcularea și plata ratelor de rambursare la valoarea în RON a francului elvețian de la data încheierii contractului pe întreaga perioadă a acestuia.

Totodată, au fost obligate pârâtele să restituie reclamantului sumele plătite în plus de la data încheierii contractului, până la data rămânerii definitive a hotărârii și a fost respinsă cererea reclamantului privind obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de tribunal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., "curțile de apel judecă: ca instanțe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din același act normativ, "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursului declarat împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel.

Având în vedere că deciziile pronunțate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanțele judecătorești de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, se impune a fi respectată începând cu 14 noiembrie 2018.

Pornind de la aceste considerații, instanța supremă constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă decizia nr. 88 din 11 martie 2019, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă.

Astfel, fiind atacată o hotărâre pronunțată în apel de tribunal rezultă că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este de competența materială a curții de apel, ca instanță imediat superioară tribunalului.

Având în vedere că instanța imediat superioară Tribunalului Gorj este Curtea de Apel Craiova rezultă că soluționarea recursului declarat în prezenta cauză este de competența materială a acestei din urmă instanțe.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) raportat la art. 96 pct. 3 și art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția necompetenței sale materiale și va declina competența de soluționare a recursului declarat de pârâta B. S.A. împotriva deciziei nr. 88 din 11 martie 2019 pronunțate de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în favoarea Curții de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție și, în consecință:

Declină competența de soluționare a recursului declarat de pârâta B. S.A. împotriva deciziei nr. 88 din 11 martie 2019 pronunțate de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în favoarea Curții de Apel Craiova.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 octombrie 2019.