Decizia nr. 1485/2019 — ÎCCJ, Secția I civilă

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 15.04.2016, pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, sub nr. x/2016, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, și Municipiul București, prin Primarul General, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța să dispună: a) în principal (art. 1408 teza 1 C. civ.) obligarea pârâților la acordarea de daune-interese reprezentând atât echivalentul valoric - valoarea de piață - al imobilului, primit la schimb, din București, str. x, și pentru care a fost evinsă urmare a restituirii către adevăratul proprietar în baza Legii nr. 10/2001, cât și daunele și spezele la care are dreptul a le cere de la Statul Român urmare a evicțiunii totale produse. În subsidiar (art. 1408 teza 2 C. civ.), a solicitat desființarea actului de schimb încheiat la 06 aprilie 1967, repunerea părților în situația anterioară, plata tuturor daunelor și spezelor la care are dreptul pentru acoperirea prejudiciului suferit cu obligarea pârâților la întoarcerea/restituirea către reclamantă a celor cincisprezece imobile proprietatea acesteia pe care le-a dat Statului Român în schimbul imobilului din București, str. x, restituit adevăratului proprietar în baza Legii nr. 10/2001; în situația în care imobilele date la schimb de A. nu pot fi restituite în natură, a solicitat să se dispună obligarea pârâților la plata către aceasta a contravalorii acestor bunuri - valoarea de piață, cu cheltuieli de judecată ocazionate cu prezentul proces. La data de 19.05.2016, reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că nu își mai susține capătul subsidiar de cerere privind desființarea actului de schimb din 06.04.1967. De asemenea, prin aceeași cerere, reclamanta și-a precizat cuantumul provizoriu al pretențiilor la suma de 7.437.686,91 RON.

Soluția pronunțată de Tribunalul București Prin Sentința civilă nr. 1268/26.09.2017, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul București, prin Primarul General, și, în consecință, a respins acțiunea față de acest pârât, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană ce nu justifică legitimare procesuală pasivă; a admis, în parte, cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, astfel cum a fost precizată, a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei totale de 8.391.536 RON, reprezentând contravaloarea actualizată la data de 02.06.2017 a imobilului situat în București, str. x, și la plata sumei de 159.145,19 RON, reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate de reclamant ca urmare a evicțiunii.

Soluția pronunțată de Curtea de Apel București Prin Decizia nr. 285A din 21 martie 2018, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, împotriva Sentinței civile nr. 1268 din 26.09.2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. și cu intimatul-pârât Municipiul București, prin Primarul General.

Calea de atac formulată în cauză La data de 07.09.2018 (prin fax), pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel. Recurentul a învederat că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În dezvoltarea recursului, recurentul a arătat că în mod greșit a fost respins apelul, întrucât, deși în motivare instanța a reținut că schimbul a fost încheiat de Municipiul București, ca reprezentant al statului, totuși a apreciat că reprezentarea statului se realizează de către Ministerul Finanțelor Publice. A arătat că actul de schimb din 06.04.1967 a fost încheiat între Comitetul Executiv al Sfatului Popular al Orașului București și A., iar continuatorul Comitetului Executiv al Sfatului Popular al Orașului București este Municipiul București, prin Primar General. Prin Decizia nr. 24A/29.01.2014, invocată de instanța de fond, s-a stabilit doar faptul că Statul Român are calitate procesuală, însă, în cauză, recurentul a arătat că Statul Român este reprezentat de Municipiul București, întrucât imobilele sunt de interes local. În subsidiar, recurentul a criticat decizia atacată în raport de faptul că, deși prin motivele de apel, a contestat cuantumul valorii de piață al imobilului, stabilit prin expertiza tehnică de specialitate administrată la fondul cauzei, instanța de apel a respins apărările formulate, fără o analiză temeinică, necesară stabilirii prețului real al imobilului, în virtutea rolului activ conferit de lege. Recurentul a învederat că instanța de apel trebuia să dispună fie refacerea raportului de expertiză aflat la dosarul cauzei, fie efectuarea unei noi expertize care să aibă în vedere criticile aduse de acesta raportului de expertiză, prin motivele de apel, iar această inițiativă trebuia pusă în discuția părților în apel și în virtutea rolului activ al instanței, care putea să se sesizeze în raport de suma exorbitantă în cuantum de 8.391.536 RON stabilită prin raportul de expertiză. În continuare, recurentul a arătat că în mod greșit instanța de apel a menținut în sarcina sa obligația la plata cheltuielilor ocazionate de A. ca urmare a evicțiunii, litigiu în care recurentul nu a avut calitate procesuală, nefiind parte în dosar.

Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât Municipiul București, prin Primarul General, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea deciziei instanței de apel ca fiind legală și temeinică în ceea ce privește respingerea apelului formulat de Statul Român împotriva soluției pronunțate de către instanța de fond de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Municipiului București, prin Primarul General, și de respingere a acțiunii reclamantei A., ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. Intimata-reclamantă A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității cererii de recurs față de prevederile art. 486 și art. 488 coroborate cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., considerând că motivele de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, se critică temeinicia deciziei recurate; în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Încheierea de admitere în principiu a recursului Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, raportorul a reținut că recurentul nu a depus la dosar un exemplar original al cererii de recurs, iar completul de filtru va aprecia dacă cererea de recurs transmisă prin fax îndeplinește condiția care impune ca aceasta să fie semnată în sensul art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ. Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților pentru a depune puncte de vedere la raport. Părțile nu au depus puncte de vedere la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului. Prin încheierea pronunțată în camera de consiliu la data de 22 mai 2019, Înalta Curte a respins excepția nulității recursului declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, împotriva Deciziei civile nr. 285/A din 21.03.2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, invocată de intimați. În temeiul art. 493 alin. (5) și (7) C. proc. civ. a admis în principiu recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, și a fixat termen de judecată în ședință publică, cu citarea părților, urmând a supune dezbaterii admisibilitatea în principiu a recursului din perspectiva îndeplinirii de către cererea de recurs transmisă prin fax a condiției de a fi semnată în sensul art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului: Examinând cu prioritate excepția nulității cererii de recurs pentru lipsa semnăturii, în original, a reprezentantului recurentului-pârât, Înalta Curte urmează a o admite pentru următoarele considerente: Potrivit art. 486 alin. (1) lit. e) din C. proc. civ.: "Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: e) semnătura părții sau, după caz, a mandatarului părții, a reprezentantului legal al părții sau a consilierului juridic." Conform art. 486 alin. (3) C. proc. civ.: "Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității". Potrivit art. 268 din C. proc. civ., având denumirea marginală "Rolul semnăturii": "(1) Semnătura unui înscris face deplină credință, până la proba contrară, despre existența consimțământului părții care l-a semnat cu privire la conținutul acestuia. Dacă semnătura aparține unui funcționar public, ea conferă autenticitate acelui înscris, în condițiile legii. (2) Când semnătura este electronică, aceasta nu este valabilă decât dacă este reprodusă în condițiile prevăzute de lege." Prin urmare, întrucât semnătura are rolul de a atesta voința părții cu privire la conținutul înscrisului pe care l-a semnat, ea trebuie să fie scrisă de mâna acesteia, neputând fi dactilografiată, imprimată sau înlocuită prin parafă. Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că recurentul-pârât a depus cererea de recurs prin fax, la data de 07 septembrie 2018, recursul purtând semnătura Directorului executiv juridic, a șefului serviciului juridic contencios și avizare juridică și a consilierului juridic, semnături care, datorită modalității de depunere, se regăsesc în forma imprimată. Înalta Curte reține că, la dosarul cauzei, nu se află un exemplar original al recursului care să cuprindă semnătura olografă a reprezentantului legal al recurentului-pârât. Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, magistratul asistent raportor a apreciat că recurentul nu a depus la dosar un exemplar original al cererii de recurs, iar completul de filtru va aprecia dacă cererea de recurs transmisă prin fax îndeplinește condiția care impune ca aceasta să fie semnată în sensul art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ. Raportul întocmit asupra admisibilității recursului, după analiza în completul de filtru, a fost comunicat recurentului-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, la data de 10 aprilie 2019, conform dovezii de comunicare aflate la dosarul de recurs. Cu toate acestea, recurentul-pârât nu a depus un punct de vedere asupra raportului asupra admisibilității în principiu, nu a comunicat instanței un exemplar original al recursului și nici nu a procedat la semnarea exemplarului aflat la dosarul cauzei. Această obligație nu a fost îndeplinită nici după comunicarea încheierii de admitere în principiu, care a fost comunicată recurentului la data de 04 iunie 2019, conform dovezii de comunicare aflate la dosarul de recurs. Înalta Curte reține împrejurarea că o obligație similară, stabilită în sarcina aceleiași părți cu prilejul soluționării cererii de suspendare a executării deciziei atacate cu recurs, a fost adusă la îndeplinire de reprezentantul recurentului-pârât, în sensul că la data de 25 martie 2019 a fost depusă, în original, cererea de suspendare, care fusese transmisă prin fax. Întrucât recurentul nu și-a îndeplinit obligația comunicată de instanță, de depunere a unui exemplar original al cererii de recurs, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite condițiile de formă ale recursului prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., recursul necuprinzând semnătura părții (a reprezentantului acesteia), care trebuie aplicată în original pe actele procesuale depuse la instanțele de judecată, nefiind suficientă depunerea unei fotocopii. Prin urmare, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) și (3) și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, împotriva Deciziei civile nr. 285/A din 21.03.2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.