ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1913/2019

Circumstanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 9.12.2015, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat instanței de contencios administrativ să constate calitatea pârâtului A. de lucrător al Securității.

Soluția instanței de fond Prin Sentința nr. 473 din data de 15 februarie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul A. și a constatat calitatea pârâtului de lucrător al fostei Securități.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul A., acesta apreciind că atât O.U.G. nr. 24/2008 cât și hotărârea primei instanțe sunt discriminatorii și neconstituționale. În motivarea recursului, s-a arătat că soluția a fost pronunțată prin interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legale și a probelor administrate, iar jurământul militar depus de pârât, în calitate de militar al Forțelor Armate ale R.S. România, era și a fost depus pentru a jura credință patriei, Statului Român și nu unei anumite persoane aflate temporar în cea mai înaltă funcție de conducere a acestuia. Recurentul a solicitat sesizarea Curții Constituționale, suspendarea judecării cauzei până la adoptarea unei decizii de către aceasta și ulterior, admiterea recursului și respingerea acțiunii în constatare formulate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

Apărările formulate de intimat Intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepția nulității recursului, întrucât recurentul nu a indicat unul dintre motivele de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ., iar aspectele invocate nu se încadrează în vreunul din aceste cazuri de casare. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond. Intimatul a depus, de asemenea, punct de vedere asupra excepției de neconstituționalitate, apreciind că aceasta este inadmisibilă, raportat la prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Procedura derulată în recurs Recursul fiind de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost urmată procedura de filtrare prevăzută de dispozițiile art. 493 C. proc. civ. și s-a întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a căii de atac. La data de 29.03.2018 B. a depus la dosar copia certificatului de deces seria x nr. x/28.08.2016, înștiințând instanța despre decesul recurentului-reclamant A. Având în vedere dispozițiile art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., conform cărora "Judecarea cauzelor se suspendă de drept: 1. prin decesul uneia dintre părți, până la introducerea în cauză a moștenitorilor, în afară de cazul când partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a acestora", prin încheierea din data de 6.06.2018 completul de filtru a dispus suspendarea judecății recursului declarat de pârâtul A. împotriva Sentinței nr. 473 din 15 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Pe baza referatului întocmit de grefierul de ședință la data de 26.02.2019, în temeiul art. 420 C. proc. civ., instanța a fixat termen în vederea verificării incidenței dispozițiilor art. 416 din același cod.

Considerentele și soluția instanței de recurs asupra excepției perimării recursului Examinând cu prioritate, astfel cum impun dispozițiile art. 248 C. proc. civ., excepția perimării prezentei căi de atac, Înalta Curte reține incidența în cauză a dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ. conform cărora "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții timp de 6 luni". De asemenea, potrivit art. 417 C. proc. civ. "perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes." Cum în cauză nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe sau de a suspenda perimarea, astfel cum sunt prevăzute de art. 417 - 419 C. proc. civ., Înalta Curte va aplica dispozițiile art. 420 alin. (1) din același cod, constatând, din oficiu, perimarea căii de atac promovate.