ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1672/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 18.04.2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, anularea Hotărârii nr. 182/02.03.2016 emise de pârât, cu consecința exonerării de la plata amenzii contravenționale aplicate, de 3.000 RON.

Prin Sentința civilă nr. 3630 din 18 noiembrie 2016, Curtea de Apel București a admis acțiunea reclamantului, a anulat Hotărârea nr. 182/2016 emisă de CNCD și a exonerat reclamantul de la plata amenzii, obligând pârâtul să plătească reclamantului 50 de RON cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea în tot a sentinței recurate și, pe fond, respingerea acțiunii reclamantului A., ca neîntemeiată.

A susținut recurentul-pârât că prin Hotărârea nr. 182/02.03.2016, emisă în urma Autosesizării nr. 706/10.02.2016, în Dosarul CNCD nr. 1A/2016, s-a constatat că aspectele sesizate întrunesc elementele constitutive ale unei fapte de discriminare conform art. 2 alin. (1) și (5) coroborat cu art. 15 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare și s-a dispus sancționarea părților reclamate cu amendă contravențională, conform art. 26 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 137/2000, respectiv B. cu 5.000 RON, Federația Română de Handbal cu 5.000 RON, C. - observatorul meciului din partea FRH cu 3.000 RON, A. - arbitru cu 2.000 RON și D. - arbitru cu 2.000 RON.

Autosesizarea nr. 706/10.02.2016 a avut în vedere manifestările rasiste petrecute la meciul de handbal feminin B. - E. În timpul competiției sportive, handbalista F., care activează în cadrul echipei E., a fost discriminată prin faptul că o parte a publicului a scandat onomatopee ce imită sunetele scoase de maimuțe.

Referitor la cele reținute de prima instanță, a arătat că, într-adevăr, dintr-o regretabilă eroare, în Dosarul nr. x/2016, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu a dispus introducerea în cauză și citarea în calitate de parte reclamată a domnului A., arbitrul meciului de handbal din data de 09.02.2016.

Cu toate acestea, în raport cu art. 175 alin. (1) C. proc. civ., dreptul la un proces echitabil, respectiv dreptul la apărare al celor interesați, se consideră a fi garantat, satisfăcut dacă au posibilitatea de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor și intereselor lor legitime, drept consacrat de art. 20 alin. (9) din O.G. nr. 137/2000.

Acest articol asigură dreptul părții interesate de a contesta hotărârea CNCD în fața instanței de judecată, care oferă toate garanțiile în domeniu, astfel încât nu este imperios necesar, sub sancțiunea nulității, ca procedurile în fața autorității administrative să fie conforme prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituția României.

În acest sens, s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 1096/2008, prin care s-a reținut că anumite nereguli în procedura administrativă a CNCD nu pot duce la anularea hotărârii Consiliului, în fața instanței dându-i-se posibilitate reclamantului să își susțină poziția, respectându-i-se principiul contradictorialității și dreptul la apărare.

Pe cale de consecință, neregulile constatate în procedura administrativ-jurisdicțională desfășurată în fața Consiliului nu pot duce la anularea actului.

În ceea ce privește cele reținute de prima instanță, referitor la obligația reclamantului ca arbitru în teren, a invocat recurentul-pârât art. 10, art. 11 și art. 62 din Regulamentul de Organizare și Funcționare a Comisiei de Arbitri, care prevăd atribuțiile arbitrului de handbal.

A apreciat că și în Regulamentul Jocului de Handbal sunt prevăzute la pct. 17:5 și 17:12 condițiile în care se desfășoară jocul de handbal și responsabilitatea arbitrului.

Astfel, în raport cu art. 2 alin. (1), (3) și (4) din O.G. nr. 137/2000, din studierea documentelor depuse la dosar și a înregistrărilor rezultă că reclamantul A. a avut un comportament pasiv, neintervenind prompt la momentul declanșării incidentului constând în scandarea de către o parte a publicului prezent la meciul de handbal de onomatopee ce imită sunetele scoase de maimuțe la adresa jucătoarei F., fapt ce constituie discriminare în înțelesul prevederilor art. 2 alin. (1), (4) și (5) coroborat cu art. 15 din O.G. nr. 137/2000.

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Înalta Curte, examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurenta-reclamantă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat, neputându-se reține motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocat de recurent.

Prin acțiunea dedusă judecății, reclamantul A. a solicitat anularea Hotărârii nr. 182/02.03.2016 emise de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și exonerarea sa de la plata amenzii.

4.1. Conform art. 2 lit. d) din Legea nr. 554/2004, este act administrativ-jurisdicțional actul emis de o autoritate administrativă învestită, prin lege organică, cu atribuții de jurisdicție administrativă specială.

Jurisdicția administrativă reprezintă un tip special de jurisdicție, înfăptuită de organe de natura administrativă, care sunt învestite cu atribuții jurisdicționale.

Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării este o astfel de autoritate, care exercită o jurisdicție administrativă.

Aspect necontestat, de altfel, de către recurent, CNCD soluționează sesizările cu respectarea principiilor specifice procedurii judiciare, prin citarea părților implicate și cu ascultarea lor, respectându-se contradictorialitatea și dreptul la apărare.

Această procedură este prevăzută la art. 20 din O.G. nr. 137/2000 și la art. 38 din Ordinul Președintelui CNCD nr. 144/2008 privind aprobarea procedurii interne de soluționare a petițiilor și sesizărilor.

Hotărârea emisă în urma acestei proceduri este luată de Colegiul Director al CNCD și este motivată, putând fi atacată la instanța de contencios administrativ, iar, în cazul în care nu este atacată, constituie, de drept, titlu executoriu.

Prin urmare, necitarea părții reclamate în fața CNCD constituie un motiv de nulitate al hotărârii emise în aceste condiții.

Acest aspect este întărit, de altfel, și prin Decizia Curții Constituționale nr. 1096/2008 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor capitolului II Dispoziții speciale secțiunea a VI-a Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (art. 16 - 25) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, decizie invocată chiar de recurentul-pârât.

Astfel, instanța de control constituțional a reținut următoarele: "Săvârșirea unei contravenții în domeniul reglementat de O.G. nr. 137/2000 dă naștere raportului juridic de drept substanțial care, în conținutul său, cuprinde dreptul organului constatator, Colegiul director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, de a trage la răspundere contravențională pe făptuitor și obligația acestuia de a suporta sancțiunea contravențională.

Față de această modalitate de sesizare, Curtea reține că posibilitatea de a desfășura activitatea jurisdicțională din oficiu este întemeiată pe rolul activ pe care trebuie să îl îndeplinească Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, ca autoritate ale cărei obiective și sarcini au fost în mod exclusiv orientate către domeniul discriminării, rol exercitat în vederea aflării adevărului și prevenirii și combaterii tuturor actelor de discriminare, așa cum O.G. nr. 137/2000, prin însuși titlu, își propune ca finalitate.

Pe de altă parte, Curtea constată că, deși activitatea jurisdicțională se declanșează și din oficiu, desfășurarea ulterioară a acesteia este lăsată la dispoziția persoanei vătămate, care poate să își însușească sau nu sesizarea Consiliului în privința actelor sau faptelor de discriminare de care este în mod direct afectată. Astfel, ca urmare a autosesizării Consiliului, acesta va dispune măsurile specifice constatării existenței discriminării, cu citarea obligatorie a părților și acordarea dreptului la apărare. În situația în care victima discriminării înțelege să se opună constatării și sancționării, speța respectivă se soluționează prin procedura reglementată de art. 19 alin. (1) lit. b) din ordonanță, respectiv prin mediere.".

4.2. Trecând peste aceste aspecte de procedură, Înalta Curte reține că, pe fondul autosesizării, nu se pot reține elementele unei fapte de discriminare.

Potrivit art. 15 din O.G. nr. 137/2000, "Art. 15. - Constituie contravenție, conform prezentei ordonanțe, dacă fapta nu intră sub incidența legii penale, orice comportament manifestat în public, având caracter de propagandă naționalist-șovină, de instigare la ură rasială sau națională, ori acel comportament care are ca scop sau vizează atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptat împotriva unei persoane, unui grup de persoane sau unei comunități și legat de apartenența acestora la o anumită rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală a acestuia."

Prin hotărârea contestată, CNCD a reținut, referitor la comportamentul intimatului-reclamant A., că acesta întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute la art. 2 alin. (5), art. 2 alin. (4) coroborat cu art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 republicată.

Dispozițiile legale avute în vedere de CNCD prevăd următoarele:

"Art. 2. - (1) Potrivit prezentei ordonanțe, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.

(...)

(4) Orice comportament activ ori pasiv care, prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate față de alte persoane, grupuri de persoane sau comunități atrage răspunderea contravențională conform prezentei ordonanțe, dacă nu intră sub incidența legii penale.

(5) Constituie hărțuire și se sancționează contravențional orice comportament pe criteriu de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen, orientare sexuală, apartenență la o categorie defavorizată, vârstă, handicap, statut de refugiat ori azilant sau orice alt criteriu care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv.

(...)."

Deci, pentru ca o faptă să fie tipică normei contravenționale prescrise de art. 15 din O.G. nr. 137/2000, conform textului legal mai sus redat, trebuie să îndeplinească o condiție specială sub aspectul laturii subiective, respectiv fapta să fie comisă cu intenția de a instiga la ură rasială sau națională, fie să aibă drept scop sau să vizeze atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare față de o anumită categorie socială.

Recurentul-pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării susține că intimatul-reclamant A., unul dintre arbitrii meciului de handbal, ar fi avut o atitudine pasivă și nu ar fi intervenit prompt la momentul la care s-au scandat de către o parte a publicului onomatopee ce imită sunetele scoase de maimuțe.

În dovedirea comportamentului pasiv, CNCD a invocat atribuțiile arbitrilor de handbal astfel cum sunt prevăzute de Regulamentul de Organizare și Funcționare a Comisiei de Arbitri, subliniind faptul că activitatea arbitrilor de handbal are ca scop asigurarea desfășurării jocurilor de handbal organizate de organele competente în conformitate cu Regulamentul Jocului de Handbal, stabilit de Federația Internațională de Handbal și în concordanță cu Regulamentul de Organizare a Federației Române de Handbal.

De asemenea, a arătat că arbitrul de handbal are obligația de a respecta prevederile regulamentelor menționate și de a veghea la respectarea acestora de către toți factorii implicați în desfășurarea jocului de handbal la care este delegat și că are următoarele îndatoriri

- de a da dovadă de cinste, corectitudine și imparțialitate în conducerea jocurilor de handbal,

- de a completa Raportul de joc în mod corect și detaliat, cu claritate, semnalând orice eveniment în legătură cu desfășurarea jocului și să-l transmită Comisiei de Competiții a FRH

- să fie un exemplu de conduită pentru sportivi, antrenori, oficiali și spectatori, evitând orice discuții sau gesturi jignitoare la adresa acestora

- să respecte cu strictețe Regulamentul Disciplinar și să nu jignească (insulte) colegii, arbitri, observatorii, inspectorii sau organele federale.

A mai invocat recurentul-pârât și articole din Regulamentul Jocului de Handbal, potrivit cărora arbitrul are responsabilitatea să se asigure că jocul de desfășoară în conformitate cu regulamentul de joc și ei trebuie să sancționeze orice abatere de la regulament, având dreptul să suspende temporar sau permanent un joc.

Constată Înalta Curte că toate aceste atribuții, în raport cu care recurentul-pârât apreciază că intimatul-reclamant ar fi avut o atitudine pasivă, nesancționând publicul spectator care scanda onomatopee, nu privesc decât desfășurarea jocului de handbal în teren, în limitele regulamentului de joc, fără nicio atribuție în privința sancționării publicului spectator pentru comportamentul acestuia.

De altfel, potrivit art. 69-Incidente produse de spectatori din Regulamentului Disciplinar al FRH, organizatorul jocului este răspunzător pentru comportamentul neregulamentar al spectatorilor proprii, acesta fiind sancționat în cazul în care comportamentul neregulamentar al spectatorilor cuprinde scandări sau afișarea sub orice formă de inscripții rasiste, xenofobe și jignitoare ori scandarea de cuvinte/expresii jignitoare/obscene.

Arbitrul de handbal are dreptul de a suspenda temporar meciul numai în condițiile în care apreciază că desfășurarea acestuia nu mai este posibilă. Însă, și în acest caz, răspunderea pentru comportamentul spectatorilor aparține tot organizatorului jocului.

În concluzie, în cazul contravenției de discriminare, sancțiunea este aplicabilă, în conformitate cu cadrul normativ incident, persoanelor în sarcina cărora, datorită comportamentului lor activ sau pasiv, poate fi reținută o contribuție la săvârșirea faptei cu caracter discriminatoriu.

Or, în cauză, în raport cu cele mai sus relevate, o astfel de contribuție a fost în mod nelegal reținută în sarcina intimatului-reclamant A. de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin hotărârea contestată.

4.3. Pentru considerentele expuse, neexistând motive de casare a hotărârii recurate, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării împotriva Sentinței nr. 3630 din 18 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 martie 2019.

GGC - GV