ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2433/2019

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Reghin la data de 22.04.2019, sub nr. x/2019, astfel cum a fost precizată la data de 08.05.2019, reclamanta A. a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei B. S.A., prin Agenția Reghin, la plata sumei totale de 7.005,53 RON, cu titlu de daune materiale, din care 5.512,5 RON, reprezentând prima de stat stabilită conform prevederilor contractuale, 988,13 RON dobândă, reprezentând diferența dintre dobânda reală de 3% calculată la soldul economisit cu capitalizare și suma pusă la dispoziție cu titlu de dobândă la data de 26.04.2016, 504,90 RON dobândă contractuală calculată la suma restantă.

Totodată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii legale, de la data introducerii cererii și până la plata integrală a creanței, precum și la plata dobânzii penalizatoare în cuantum de 1.170 RON, de la data scadenței, respectiv 24.04.2016 și până la data de 19.04.2019, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 1212/2019 din 25 iunie 2019, Judecătoria Reghin a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârâtă prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.

Pentru a pronunța această soluția, instanța a reținut că în raport de obiectul cauzei deduse judecății, sunt incidente prevederile art. 107 din C. proc. civ. Cum din susținerile pârâtei, reiese că B. S.A. și C. S.A. sunt două persoane juridice distincte, pârâta precizând că nu are nicio sucursală în municipiul Reghin, în temeiul prevederilor legale menționate, competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Sectorului 3 București.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 3 București, prin Sentința civilă nr. 9766 din 03.10.2019, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Reghin și constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție.

În vederea pronunțării acestei soluții, instanța a reținut că în speță sunt incidente dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. având în vedere că cererea de chemare în judecată este formulată de un consumator împotriva unui profesionist pentru executarea contractului încheiat de aceștia, prin cererea sa, consumatorul solicitând repararea pagubei produse în patrimoniul său de către profesionist. Prin urmare, competența unei astfel de cereri este determinată de sediul pârâtei sau de domiciliul consumatorului.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Astfel, Înalta Curte reține că Judecătoria Reghin și Judecătoria Sectorului 3 București și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, conflictul negativ de competență fiind generat de reținerile diferite ale celor două instanțe cu privire la dispozițiile legale aplicabile în speță pentru stabilirea competenței de soluționare a litigiului - Judecătoria Reghin a dat eficiență dispozițiilor art. 107 C. proc. civ., în timp ce Judecătoria Sectorului 3 București a reținut incidența prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În cauză, prin demersul judiciar inițiat, reclamanta A. a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei B. S.A., prin Agenția Reghin, la plata sumei totale de 7.005,53 RON, cu titlu de daune materiale, din care 5.512,5 RON reprezentând prima de stat stabilită conform prevederilor contractuale, 988,13 RON dobândă, reprezentând diferența dintre dobânda reală de 3% calculată la soldul economisit cu capitalizare și suma pusă la dispoziție cu titlu de dobândă la data de 26.04.2016, 504,90 RON dobândă contractuală calculată la suma restantă. Totodată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii legale, de la data introducerii cererii și până la plata integrală a creanței, precum și la plata dobânzii penalizatoare în cuantum de 1.170 RON, de la data scadenței, respectiv 24.04.2016 și până la data de 19.04.2019.

Regula generală în materia competenței teritoriale este instituită de art. 107 C. proc. civ. care prevede că "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Dispozițiile art. 113 C. proc. civ., ce stabilesc o competență teritorială alternativă, stipulează în alin. (1) pct. 8 că "în afară de instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, mai este competentă instanța domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor".

Pentru toate acțiunile ce îi privesc pe consumatori, legiuitorul român a instituit o normă procedurală de favoare în beneficiul consumatorilor, competența fiind determinată de lege și în funcție de domiciliul acestora.

Această normă vizează atât acțiunile care au ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist, cât și litigiile care privesc executarea contractului, indiferent de natura acestuia.

Potrivit art. 2 pct. 2 din O.G. nr. 21/1992 privind protecția consumatorului "consumator - orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale".

Cealaltă parte contractantă trebuie să fie întotdeauna un profesionist. Calitatea de profesionist este definită de prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 potrivit cărora "Noțiunea "profesionist" prevăzută la art. 3 din C. civ. include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum și orice alte persoane autorizate să desfășoare activități economice sau profesionale, astfel cum aceste noțiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a C. civ."

Definiția profesionistului se regăsește și în cuprinsul art. 2 pct. 2 din Legea nr. 72/2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligațiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesioniști și între aceștia și autorități contractante, potrivit cărora " profesionist - orice persoană fizică sau juridică care exploatează o întreprindere cu scop lucrative"

În cauza de față, pârâta B. S.A. este un profesionist în sensul legii civile, oferind servicii financiare de tipul contractelor de economisire-creditare în sistem colectiv pentru domeniul locativ, cum este cel încheiat de către reclamanta A.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei B. S.A., prin Agenția Reghin, la plata sumei totale de 7.005,53 RON, cu titlu de daune materiale pentru nerespectarea de către pârâta B. a obligațiilor ce decurg din contractul de economisire încheiat.

Așadar, obiectul prezentului litigiu se circumscrie ipotezelor avute în vedere de art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., izvorul raportului juridic dintre părți fiind contractul de economisire nr. AE374Z515 din data de 19 aprilie 2011, în care reclamanta A. deține fără dubiu calitatea de consumator, iar pârâta B. pe cea de profesionist.

În raport de aceste aspecte, pentru determinarea competenței de soluționare a pricinii, este aplicabilă norma înscrisă în art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., al cărui scop este acela de a proteja consumatorul, facilitându-i accesul la justiție printr-o dispoziție favorabilă, ceea ce îi conferă reclamantului prerogativa de a alege între două sau mai multe instanțe competente.

Totodată, pentru toate cazurile în care legea stabilește o competență teritorială alternativă, dreptul de a alege între mai multe instanțe deopotrivă competente revine exclusiv reclamantului, în temeiul art. 116 C. proc. civ.

Cum, în aplicarea art. 116 C. proc. civ. raportat la art. 113 alin. (1) pct. 8 din același cod, reclamanta a înțeles să introducă acțiunea la instanța în a cărei circumscripție teritorială se află domiciliul său (localitatea Reghin, str, Oltului nr. 29), respectiv la Judecătoria Reghin, acestei instanțe îi revine competența de a se pronunța asupra cererii de chemare în judecată.

În ceea ce privește reținerile Judecătoriei Reghin privitoare la competența Judecătoriei Sectorului 3 București în soluționarea litigiului ce decurge din derularea Contractului de economisire nr. AE374Z515 din data de 19 aprilie 2011, acestea nu sunt în acord cu prevederile legale.

Astfel, de vreme ce din cuprinsul normelor legale redate anterior reiese că în litigiile în care reclamant este consumatorul, instanța competentă teritorial poate fi aleasă numai de către reclamant, stabilind astfel o normă procedurală de favoare în beneficiul acestuia din urmă, iar potrivit art. 126 alin. (2) C. proc. civ.,"În litigiile din materia protecției drepturilor consumatorilor, precum și în alte cazuri prevăzute de lege, părțile pot conveni alegerea instanței competente, în condițiile prevăzute la alin. (1), numai după nașterea dreptului la despăgubire. Orice convenție contrară este considerată ca nescrisă,", rezultă că prevederea referitoare la clauza atributivă de competență din cuprinsul art. 24 din Contractul de economisire nr. AE374Z515 din data de 19 aprilie 2011, încheiat între reclamantă, în calitate de consumator, și pârâtă, în calitate de profesionist, nu poate constitui temei legitim pentru a se stabili o altă competență în cauză.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta B. S.A., având ca obiect "acțiune în răspundere delictuală", în favoarea Judecătoriei Reghin.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta B. S.A., având ca obiect "acțiune în răspundere delictuală", în favoarea Judecătoriei Reghin.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 decembrie 2019.

GGC - NN