ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1559/2019

HOTĂRÂRE

26.09.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1559/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Are în vedere următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Cărbunești la data de 14 mai 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., a formulat plângere împotriva procesului-verbal de ținere a adunării generale a B., din data de 28 aprilie 2018, solicitând anularea procesului-verbal din această dată, avându-se în vedere că nu a fost consemnat și nici completat de persoanele desemnate de adunarea generală.

La data de 26 iunie 2018 reclamantul A. a indicat motivele de drept ca fiind art. 17, art. 21, art. 23 din statutul B..

La data de 9 august 2018 s-a depus întâmpinare de către pârâta B. prin care s-a solicitat respingerea acțiunii pe fond și s-a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Târgu Cărbunești, raportat la locul situării terenurilor proprietate a formelor asociative.

Prin Sentința civilă nr. 1884 din 19 decembrie 2018, Judecătoria Târgu Cărbunești a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Târgu Cărbunești invocată de pârâtă prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., în favoarea Judecătoriei Brezoi.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:

Analizând excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Târgu Cărbunești, invocată de pârâtă prin întâmpinare, instanța reține următoarele:

În privința formelor asociative a comunităților istorice de proprietari reglementate de art. 26 - 28 din Legea nr. 1/2000 cu modificările și completările ulterioare, a fost instituită o competență teritorială specială a instanțelor, raportat la locul situării terenurilor proprietate a formelor asociative.

Terenurile pentru care B. a obținut reconstituirea dreptului de proprietate sunt situate pe raza comunei Malaia, jud. Vâlcea, astfel cum rezultă din înscrisurile atașate întâmpinării.

Mai mult, B. a redobândit personalitate juridică prin Încheierea nr. 473 din 7 noiembrie 2006 pronunțată de Judecătoria Brezoi, jud. Vâlcea, fiind înscrisă sub nr. x din Registrul B. de pe lângă Judecătoria Brezoi. De altfel, toate modificările statuare ulterioare redobândirii personalității juridice au fost încuviințate de Judecătoria Brezoi (Încheierea camerei de consiliu din 9 aprilie 2011 pronunțată în dosarul nr. x/2011 și Încheierea nr. 293 din 11 iunie 2013 pronunțată în dosarul nr. x/2013).

Instanța constată că sunt neîntemeiate susținerile petentului în sensul că nu ar fi incidente în speță dispozițiile art. 26 - 28 din Legea nr. 1/2000, având în vedere că, în concret, prin acțiunea dedusă judecății, având ca obiect contestarea procesului-verbal al adunării generale a obștei din data de 24 aprilie 2018, se tinde la modificarea actelor statuare ale asociației, sub aspectul modificării componenței consiliului director.

De altfel, din sentințele atașate întâmpinării, rezultă că Judecătoria Brezoi este instanța care a judecat și alte cereri de anulare a hotărârilor adunării generale a B..

Față de aceste aspecte și având în vedere dispozițiile art. 26 - 28 din Legea nr. 1/2000, instanța competentă să soluționeze prezenta cerere de chemare în judecată este Judecătoria Brezoi.

Prin Sentința civilă nr. 321din 26 iunie 2019, Judecătoria Brezoi a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Brezoi invocată de instanță și a declinat cauza privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., spre competentă soluționare Judecătoriei Târgu Cărbunești.

Constatând ivit conflictul de competență s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, instanță competentă să soluționeze conflictul.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:

Prin prezentul demers judiciar, reclamanții au învestit instanța cu solicitarea de a se dispune anularea procesului-verbal din data de 28 aprilie 2018 întocmit cu ocazia întrunirii Adunarea Generală a B., prin care se tinde la modificarea actelor statuare ale B., sub aspectul modificării componenței consiliului reprezentanților și a comisiei de cenzori, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 17, art. 21 și art. 23 din Statutul B..

Potrivit art. 22 alin. (4) C. proc. civ.: Judecătorul dă sau restabilește calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, chiar dacă părțile le-au dat o altă denumire. În acest caz judecătorul este obligat să pună în discuția părților calificarea juridică exactă.

Sub acest aspect, față de pretențiile concrete cu care instanța a fost învestită, respectiv anularea unui proces-verbal întocmit de obștea pârâtă, cu ocazia întrunirii Adunării Generale, instanța apreciază că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 23 din O.G. nr. 26/2000, care prevede: (1) Hotărârile luate de adunarea generală în limitele legii, ale actului constitutiv și ale statutului sunt obligatorii chiar și pentru membrii asociați care nu au luat parte la adunarea generală sau au votat împotrivă.

(2) Hotărârile adunării generale, contrare legii, actului constitutiv sau dispozițiilor cuprinse în statut, pot fi atacate în justiție de către oricare dintre membrii asociați care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat împotrivă și au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal de ședință, în termen de 15 zile de la data când au luat cunoștință despre hotărâre sau de la data când a avut loc ședința, după caz.

(3) Cererea de anulare se soluționează în camera de consiliu de către judecătoria în circumscripția căreia asociația își are sediul. Hotărârea instanței este supusă numai apelului.

Astfel, raportat la ultimul articol, instanța constată că sediul obștei a cărei act se solicită a fi anulat este în comuna Scoarța, sat Scoarța, jud. Gorj, astfel cum rezultă atât din adresa indicată de reclamant în cuprinsul cererii de chemare în judecată, cât și din încheierile ulterioare de înscriere a modificărilor intervenite în Registrul Special.

În privința incidenței dispozițiilor art. 26 - 28 din Legea nr. 1/2000, instanța apreciază că acestea nu sunt aplicabile în cauză, pentru stabilirea competenței, raportat la obiectul prezentei cauze, acestea fiind incidente doar în etapa reînființări formelor asociative inițiale, în acest caz, competența în privința reînființării aparținând, astfel cum prevede art. 28 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 judecătoriei în a cărei rază teritorială sunt situate terenurile recunoașterea formelor asociative de administrare și de exploatare a terenurilor forestiere.

În cazul de față, având în vedere că terenurile pentru care B. a obținut reconstituirea dreptului de proprietate sunt situate pe raza comunei Malaia, jud. Vâlcea, astfel cum rezultă din înscrisurile atașate întâmpinării, aflată în raza teritorială a Judecătoriei Brezoi, această instanță a dispus redobândirea personalității juridice a B., prin Încheierea 473 din 7 noiembrie 2006 pronunțată de Judecătoria Brezoi, jud. Vâlcea, fiind înscrisă sub nr. x din Registrul B. de pe lângă Judecătoria Brezoi.

Pe de altă parte, în privința celorlalte acțiuni având ca obiect activitatea B., inclusiv, cum este cazul în prezenta cauză, a anulării unui proces-verbal în temeiul căreia se urmărește modificarea actelor statuare ale asociației, sunt aplicabile dispozițiile de drept comun în materie, respectiv O.G. nr. 26/2000, care la art. 23 anterior citat, prevede o competență exclusivă pentru cererile precum cea de față, respectiv a judecătoriei în circumscripția căreia asociația își are sediul.

Analizând conflictul de competență ivit între Judecătoria Târgu Cărbunești și Judecătoria Brezoi, Înalta Curte constată următoarele:

Având în vedere că terenurile pentru care B. a obținut reconstituirea dreptului de proprietate sunt situate pe raza comunei Malaia, jud. Vâlcea, astfel cum rezultă din înscrisurile atașate întâmpinării, aflată în raza teritorială a Judecătoriei Brezoi, în aplicarea art. 28 alin. (4) din Legea nr. 1/2000, această instanță a dispus redobândirea personalității juridice a B., prin Încheierea 473 din 7 noiembrie 2006 pronunțată de Judecătoria Brezoi, jud. Vâlcea, fiind înscrisă sub nr. x din Registrul B. de pe lângă Judecătoria Brezoi.

Obiectul prezentei acțiuni se referă la anularea procesului-verbal de ținere a adunării generale a B., din data de 28 aprilie 2018, deci la activitatea obștei, fiind întemeiat în drept pe dispozițiile din art. 17, art. 21, art. 23 din actul adițional la Statutul B..

Se observă, din conținutul art. I al actului adițional la Statutul B., invocat ca temei juridic al cererii, că modificările aduse statutului care reglementează activitatea B., aprobate de adunarea generală, au fost încuviințate de Judecătoria Brezoi prin Încheierea nr. 235 din 9 aprilie 2011, ceea ce demonstrează că Judecătoria Brezoi s-a considerat anterior competentă să soluționeze cereri referitoare la activitatea B..

Potrivit art. 26 alin. (1) coroborat cu art. 28 alin. (1) din Legea nr. 1/2000, formelor asociative de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră, pășunilor și fânețelor, obștilor de moșneni în devălmășie li se va elibera un singur titlu de proprietate, iar, în vederea organizării administrării terenurilor forestiere și a determinării responsabilităților cu privire la administrarea acestora, persoanele îndreptățite se vor reorganiza, în baza acestei legi, în formele asociative inițiale.

Conform art. 28 alin. (2) al aceleași legi, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, un comitet ad-hoc va solicita judecătoriei în a cărei rază teritorială sunt situate terenurile recunoașterea formelor asociative de administrare și de exploatare a terenurilor forestiere.

Evocarea textelor legale anterioare relevă natura juridică a B., ca formă asociativă de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră, pășuni și fânețe, a cărei activitate este strâns legată de organizarea administrării terenurilor forestiere și a determinării responsabilităților cu privire la administrarea acestor bunuri, formă asociativă având exclusiv un scop patrimonial, motiv pentru care și competența de recunoaștere a respectivei forme asociative revine judecătoriei în a cărei rază teritorială sunt situate terenurile.

Potrivit art. 1 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, persoanele fizice și persoanele juridice care urmăresc desfășurarea unor activități în interes general sau în interesul unor colectivități locale ori, după caz, în interesul lor personal nepatrimonial, pot constitui asociații ori fundații în condițiile prezentei ordonanțe, în calitate de persoane juridice de drept privat fără scop patrimonial.

Astfel cum s-a arătat anterior, B. reprezintă o formă asociativă de proprietate asupra terenurilor care nu urmărește desfășurarea unor activități fără scop patrimonial, în interes general sau în interesul unor colectivități locale, ci, dimpotrivă, are un scop strict patrimonial, motiv pentru care dispozițiile O.G. nr. 26/2000, ca lege generală, nu pot fi aplicabile cu privire la activitatea obștei.

În consecință, prin interpretarea extensivă a art. 28 alin. (2) al Legii nr. 1/2000, toate acțiunile care au ca obiect obștea vor fi soluționate de judecătoria în a cărei rază teritorială sunt situate terenurile.

La aceeași concluzie se ajunge și prin interpretarea per a contrario a art. 15 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, care prevede că: "O reglementare din aceeași materie și de același nivel poate fi cuprinsă într-un alt act normativ, dacă are caracter special față de actul ce cuprinde reglementarea generală în materie".

Astfel cum rezultă din parag. 52 al Deciziei nr. 21/2018, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul unui recurs în interesul legii, art. 15 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 permite ca lipsa trimiterii la legea generală în corpul legii speciale să nu se opună completării normelor speciale cu cele generale, dacă acestea din urmă nu sunt în contradicție, printr-o interpretare sistematică a dispozițiilor cu caracter special.

Or, Legea nr. 1/2000, fiind normă specială aplicabilă pentru formele asociative de proprietate asupra terenurilor, cu scop patrimonial, constituie un act normativ cu caracter special față de O.G. nr. 26/2000, care este normă generală în materia asociațiilor și fundațiilor, fără scop patrimonial.

Mai mult, O.G. nr. 26/2000 reprezintă un act normativ care nu reglementează aceeași materie cu Legea nr. 1/2000, motiv pentru care raționamentul exprimat în Decizia nr. 21/2018 nu poate fi transpus în prezenta cauză.

Așa fiind, Înalta Curte constată că O.G. nr. 26/2000 nu constituie legea generală în raport cu Legea nr. 1/2000 astfel că, în ceea ce privește activitatea obștilor de moșneni, nu dispozițiile art. 23 alin. (3) al O.G. nr. 26/2000 sunt aplicabile, ca normă de drept comun în materia competenței teritoriale, ci cele ale art. 28 alin. (2) al Legii nr. 1/2000.

Față de toate cele ce preced, văzând și prevederile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.