ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1339/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de revizuire formulată la data de 27 mai 2019 și înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție sub nr. x/2019, revizuenții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu intimatul C., schimbarea în tot a Deciziei nr. 316 din 16 februarie 2017 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2015 și admiterea recursului declarat împotriva Deciziei nr. 4458 din 3 noiembrie 2016 a Curții de Apel Craiova.

În motivarea cererii, s-a arătat că, prin decizia Înaltei Curți ce face obiectul cererii de revizuire de față, recursul declarat de A. și B. împotriva Deciziei nr. 4458 din 3 noiembrie 2016 a Curții de Apel Craiova a fost respins ca inadmisibil, întrucât hotărârea atacată nu este supusă recursului, în raport de dispozițiile art. XVIII din Legea nr. 2/2013, actualizate prin O.U.G. nr. 95/2016, și față de valoarea obiectului cauzei, situată sub pragul de 1.000.000 RON.

Or, textul criticat a fost declarat neconstituțional prin Decizia Curții Constituționale nr. 369 din data de 20 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial.

Revizuenții au susținut că, în cauză, sunt întrunite condițiile de aplicare a dispozițiilor art. 509 pct. 11 C. proc. civ. și, ca atare, cererea de revizuire este admisibilă, pentru următoarele considerente:

În cursul judecării cererii de revizuire în dosarul nr. x/2015, revizuenții au invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XVIII din Legea nr. 2/2013, modificat succesiv prin O.U.G. nr. 62/2015 și O.U.G. nr. 95/2016, excepție care, în dosarul nr. x/2015, la termenul din data de 16 martie 2017, a fost admisă și s-a dispus sesizarea Curții Constituționale.

Pe rolul Curții Constituționale s-a format dosarul nr. x/2017 înregistrat la data de 27 martie 2017, prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate "ca devenită inadmisibilă", deoarece, până la data soluționării excepției, art. XVIII din Legea nr. 2/2013 a fost declarat neconstituțional prin Decizia nr. 369 din data de 20 iulie 2017, iar B. și A. sesizaseră anterior Curtea Constituțională.

Revizuenții au mai arătat că cererea lor este admisibilă din perspectiva condițiilor art. 509 pct. 11 C. proc. civ., fără a avea importanță faptul că textul ce a format obiectul excepției de neconstituționalitate a fost declarat neconstituțional într-o altă cauză, atât timp cât sesizarea Curții Constituționale s-a făcut anterior declarării ca neconstituțional a textului. Doar dacă excepția ar fi fost invocată ulterior, nu ar fi fost întrunite dispozițiile pct. 11.

Se subsumează sintagmei de "Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză" toate excepțiile invocate anterior declarării ca neconstituțional a textului de Curtea Constituțională.

Faptul că, din mai multe excepții invocate cu privire la aceeași dispoziție legală, una va fi soluționată anterior, în sensul admiterii excepției, va conduce la încadrarea și a celorlalte în dispozițiile pct. 11, considerându-se că pronunțarea Curții Constituționale s-a făcut și asupra acestor excepții.

Revizuenții au reiterat motivele de recurs vizând Decizia nr. 4458 din 3 noiembrie 2016 a Curții de Apel Craiova, solicitând admiterea recursului, ca urmare a admiterii cererii de revizuire.

La termenul de judecată din 17 septembrie 2019, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare asupra admisibilității cererii de revizuire, în condițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., în conformitate cu care dezbaterile asupra revizuirii sunt limitate la admisibilitatea acesteia și la faptele pe care se întemeiază.

Examinând cererea de revizuire sub aspectul admisibilității, Înalta Curte constată următoarele:

Cererea dedusă judecății are drept obiect revizuirea Deciziei nr. 316 din 16 februarie 2017 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin care a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de B. și A., revizuenții din cauză, împotriva Deciziei nr. 4458 din 3 noiembrie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

Soluția de respingere ca inadmisibil a recursului a fost adoptată în considerarea prevederilor art. XVIII alin. (2) prima teză din Legea nr. 2/2013, astfel cum au fost succesiv modificate prin O.U.G. nr. 62/2015 și O.U.G. nr. 95/2016, potrivit cărora nu sunt supuse recursului, printre altele, hotărârile pronunțate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a acestei legi și până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.

Instanța de recurs a constatat că, în speță, litigiul început în decembrie 2013 este unul evaluabil în bani, iar valoarea obiectului cererii se situează sub pragul de 1.000.000 RON inclusiv prevăzut de art. XVIII alin. (2) prima teză din Legea nr. 2/2013, motiv pentru care a considerat că hotărârea de apel nu este supusă recursului.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., potrivit cărora revizuirea unei hotărâri (indiferent dacă evocă sau nu fondul, după cum reiese din alin. (2) al art. 509) poate fi cerută dacă, "după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională prevederea care a făcut obiectul acelei excepții."

Revizuenții au invocat, pe de o parte, Decizia Curții Constituționale nr. 866 din 18 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 328/25 aprilie 2019, prin care a fost respinsă ca devenită inadmisibilă excepția invocată, printre alții, de către revizuenții din prezenta cauză în dosarul nr. x/2015 al Înaltei Curți, secția I civilă, iar pe de altă parte, Decizia nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 582 din 20 iulie 2017.

Finalitatea revizuirii este aceea ca instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire să constate că, în cauza finalizată prin Decizia nr. 316 din 16 februarie 2017, era deschisă calea recursului împotriva hotărârii de apel, în baza art. 483 alin. (1) C. proc. civ. - conform căruia hotărârile date în apel sunt supuse recursului -, în condițiile înlăturării de la aplicare a art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 - ce conținea excepții de la regulă -, ca urmare a declarării neconstituționalității prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale.

În acest context, din perspectiva condițiilor de admisibilitate desprinse din art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este îndeplinită cerința pronunțării de către Curtea Constituțională asupra excepției invocate în cauza finalizată prin hotărârea supusă revizuirii, chiar dacă excepția a fost respinsă ca devenită inadmisibilă, prin Decizia nr. 866 din 18 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 328/25 aprilie 2019.

După cum rezultă din jurisprudența constantă a Curții Constituționale (de exemplu, Decizia nr. 645 din 17 octombrie 2017), și deciziile prin care excepția de neconstituționalitate este respinsă ca devenită inadmisibilă - față de declararea anterioară a neconstituționalității aceluiași text de lege - pot constitui motiv de revizuire, conform art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ.

Mai mult, revizuenții de față au promovat anterior o cerere similară, pe care Înalta Curte, prin Decizia nr. 407 din 13 februarie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2017, a respins-o ca fiind prematur formulată, întrucât, până la acel moment, Curtea Constituțională nu se pronunțase asupra excepției invocate de către revizuenții din prezenta cauză în dosarul nr. x/2015 al Înaltei Curți, secția I civilă.

Or, prezenta cerere a fost formulată după publicarea în Monitorul Oficial a Deciziei Curții Constituționale nr. 866 din 18 decembrie 2018, astfel încât este admisibilă, din perspectiva condiției analizate.

După cum s-a arătat deja, în Decizia nr. 866 din 18 decembrie 2018 nu au fost inserate considerente proprii asupra excepției de neconstituționalitate invocate, din moment ce excepția a fost respinsă ca devenită inadmisibilă în raport de Decizia nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale.

Din acest motiv, decizia la care se referă art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., prin care a fost declarată ca neconstituțională prevederea care a făcut obiectul excepției invocate în cauza finalizată prin hotărârea supusă revizuirii, este reprezentată de Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, prin prisma căreia trebuie cercetată admisibilitatea cererii de revizuire.

În acest context, raportarea la prevederile art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ. implică a se analiza relevanța Deciziei nr. 369/2017, în sensul dacă decizia Curții Constituționale produce efecte juridice în cauză, astfel încât înlăturarea de la aplicare a art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, normă ce a făcut obiectul excepției de neconstituționalitate, să conducă la o altă soluție decât cea efectiv pronunțată prin hotărârea supuse revizuirii. În măsura în care Decizia nr. 369/2017 nu este aplicabilă în speță, cererea de revizuire este inadmisibilă.

Efectele juridice ale Deciziei nr. 369/2017 sunt menționate chiar în cuprinsul acesteia, respectiv în parag. 32:

"În final, Curtea constată că, efect al constatării neconstituționalității sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condițiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispozițiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puțin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013" (considerentul a fost citat întocmai, cu sublinierile regăsite în decizie).

Considerentul din Decizia nr. 369/2017 este confirmat printr-o decizie ulterioară a Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 454 din 4 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 836/01.10.2018, prin care a fost efectuat controlul de constituționalitate a priori al mai multor acte normative, printre care și al Legii nr. 2/2013, ca urmare a Deciziei nr. 369/2017.

În parag. 58 al Deciziei nr. 454/2018, cu referire la Decizia nr. 369/2017, se arată:

"Prin urmare, sub aspectul efectelor deciziei pronunțate, Curtea a stabilit că indiferent de data introducerii cererii formulate sub imperiul noului C. proc. civ., hotărârea judecătorească privind cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv devine susceptibilă de recurs dacă a fost pronunțată după publicarea deciziei Curții Constituționale [20 iulie 2017]."

Așadar, potrivit Curții Constituționale, efectele propriei decizii se produc doar asupra hotărârilor pronunțate după data publicării Deciziei nr. 369/2017 în Monitorul Oficial, respectiv după data de 20 iulie 2017. Decizia nr. 369/2017 nu produce efecte în privința hotărârilor pronunțate anterior datei de 20 iulie 2017, ceea ce înseamnă că nu este deschisă, pe temeiul art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ. și în considerarea Deciziei nr. 369/2017, calea revizuirii împotriva unei asemenea hotărâri.

Or, Decizia nr. 4458 din 3 noiembrie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, vizată de hotărârea ce face în speță obiectul cererii de revizuire - Decizia nr. 316 din 16 februarie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție -, prin care a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de B. și A., este anterioară datei de 20 iulie 2017, pronunțată fiind la data de 3 noiembrie 2016.

În consecință, Decizia nr. 369/2017 nu produce efecte în privința deciziei Curții de Apel Craiova, în sensul că aceasta nu devine susceptibilă de recurs ca urmare a declarării neconstituționalității art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel încât Decizia nr. 369/2017 nu ar permite o altă soluție decât respingerea recursului ca inadmisibil, soluție ce a fost efectiv adoptată prin Decizia nr. 316 din 16 februarie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

Față de toate considerentele expuse, Înalta Curte constată că nu este întrunită o cerință de admisibilitate a revizuirii pe temeiul art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ. și, întrucât neîndeplinirea uneia dintre condițiile de admisibilitate este suficientă pentru conturarea concluziei inadmisibilității, din moment ce acestea trebuie întrunite în mod cumulativ, urmează a se respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenții A. și B. împotriva Deciziei nr. 316 din data de 16 februarie 2017 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2015.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 septembrie 2019.

GGC - CL