ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1359/2018

Ședința publică din data de 25 aprilie 2018

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 325 din 23 februarie 2017, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1400/A din 2 iunie 2016 și a încheierii din 29 octombrie 2015, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.

Împotriva acestei decizii, revizuenta S.C. A. S.R.L. a formulat cerere de revizuire, invocând ca temei de drept dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 11din C. proc. civ.

În motivarea cererii, revizuenta a arătat, în esență, că referitor la admisibilitatea revizuirii din perspectiva calității de hotărâre care nu evocă fondul a deciziei atacate, înțelege să invoce decizia Curții Constituționale nr. 866/2015, care a declarat neconstituționale dispozițiile art. 509 alin. (2) C. proc. civ., prin raportare la art. 509 alin. (1) pct. 11 din același cod, motivat de faptul că îngrădește atacarea hotărârilor ce nu evocă fondul.

Decizia nr. 325 din 23 februarie 2017 a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție fără citarea părților, reținându-se incidența art. XVIII din Legea nr. 2/2013 si respectiv a art. 483 alin. (2) penultima teză din C. proc. civ.

Prin decizia nr. 369/2017 din 30 mai 2017, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. este neconstitutională.

Prin urmare, în lumina deciziei CCR din 30 mai 2017, textul de lege în baza căruia recursul a fost declarat inadmisibil este neconstitutional și, prin urmare, se impune admiterea cererii de revizuire potrivit art. 509 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată, intimații B., C. au solicitat respingerea cererii de revizuire ca nefondată și obligarea revizuentei la plata cheltuielilor de judecată.

Examinând cererea de revizuire în raport de excepția inadmisibilității, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară în respectarea dispozițiilor art. 248 alin. (1) din noul C. proc. civ., Înalta Curte urmează a admite excepția, pentru următoarele considerente:

Revizuirea este o cale de atac extraordinară, de retractare și nesuspensivă de executare, ea putându-se exercita în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege.

Înalta Curte constată că prin decizia nr. 325 din 23 februarie 2017, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1400/A din 2 iunie 2016 și a încheierii din 29 octombrie 2015, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.

Conform art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., "În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac. Decizia se comunică părților."

Raportat la dispozițiile legale mai sus enunțate, reiese că împotriva deciziei atacate nu se poate exercita calea de atac a revizuirii, hotărârea nefiind supusă niciunei căi de atac.

Prin art. 129 din Constituția României, cu referire la art. 126 din legea fundamentală, a fost statuat principiul potrivit căruia părțile interesate pot apela la protecția judiciară a drepturilor subiective încălcate, oferită imparțial de către instanțele competente, legiuitorul impunând în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procedurale în condițiile legii.

Totodată, aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală.

Recunoașterea unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă calea extraordinară de atac declarată împotriva deciziei nr. 325 din 23 februarie 2017, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2013.

Înalta Curte va respinge cererea intimaților B. și C. privind obligarea revizuentei S.C. A. S.R.L. prin administrator statutar D. la plata cheltuielilor de judecată, întrucât la dosar nu au fost depuse dovezi cu privire la aceste cheltuieli.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.R.L. prin administrator statutar D. împotriva deciziei nr. 325 din 23 februarie 2017, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2013, ca inadmisibilă.

Respinge cererea intimaților B. și C. privind obligarea revizuentei S.C. A. S.R.L. prin administrator statutar D. la plata cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 aprilie 2018.