ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 589/2018

Ședința publică din data de 28 februarie 2018

Deliberând asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 834 din 10 mai 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta R.A. AEROPORTUL INTERNATIONAL SIBIU împotriva deciziei civile nr. 1181/2016 din 4 iulie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

În motivare, Înalta Curte a reținut, în esență, că recursul este inadmisibil în raport cu dispozițiile art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. și art. XVIII din Legea nr. 2/2013 cu referire la art. 457 alin. (1) din același cod, întrucât, în speță, este vorba de o acțiune în pretenții, având caracter patrimonial, iar valoarea totală a pretențiilor contestate în prezentul litigiu se află sub plafonul de 1.000.000 RON prevăzut de art. XVIII din Legea nr. 2/2013 pentru exercitarea căii de atac a recursului.

R.A. AEROPORTUL INTERNATIONAL SIBIU a formulat cerere de revizuire a deciziei civile nr. 834 din 10 mai 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014, înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 11 septembrie 2017, sub număr de dosar x/2017

În motivare, invocând în drept dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., conform cărora revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională prevederea care a făcut obiectul acelei excepții, revizuenta a arătat, în esență, că prin decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 582 din 20 iulie 2017 s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că sintagma:

"precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1,000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele masuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. este neconstituțională.

De asemenea, a mai susținut că prin decizia Curții Constituționale nr. 866 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial nr. 69 din 1 februarie 2016, s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 509 alin. (1) din C. proc. civ., constatându-se că sintagma "pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul" este neconstituțională cu referire la motivul de revizuire prevăzut la pct. 11 din cuprinsul acestora.

Intimata S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a susținut, în esență, că, având în vedere dispozițiile deciziei Curții Constituționale nr. 369/30.05.2017, nu se opune admiterii cererii de revizuire și judecării recursului pe fond, solicitând, în acest sens în principal anularea recursului, în temeiul dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar, în subsidiar, respingerea acestuia, ca nefondat.

În temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 11 cu referire la art. 493 alin. (5) C. proc. civ. raportat la prevederile art. 513 alin. (3) din același cod, Înalta Curte constată că prezenta cerere de revizuire este inadmisibilă dintr-o dublă perspectivă și, în consecință, o va respinge, pentru următoarele considerente:

Dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 11 au următorul conținut:

"Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (…) 11. după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională prevederea care a făcut obiectul acelei excepții." Revizuirea, ca și cale de atac extraordinară, are în vedere numai hotărârile definitive.

Așa fiind, prin pct. 11 al art. 509 C. proc. civ. este reglementată calea de atac a revizuirii unei hotărâri judecătorești definitive, când ulterior a fost admisă o excepție de neconstituționalitate invocată în cauza respectivă, în scopul acordării mijloacelor de retractare a acelei hotărâri în vederea realizării drepturilor și intereselor părților în fața justiției.

Înalta Curte constată că prezenta cerere de revizuire este inadmisibilă din perspectiva dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., potrivit cărora nu este supusă niciunei căi de atac decizia pronunțată în completul de filtru în condițiile în care recursul este respins ca inadmisibil (fiind analizată admisibilitatea căii de atac), anulat sau respins pentru că recursul nu îndeplinește condițiile de formă sau pentru că motivele de casare invocate și dezvoltate nu se încadrează în dispozițiile art. 488, având în vedere și Decizia Curții Constituționale nr. 839/2015.

Sintagma folosită de legiuitor "nu este supusă niciunei căi de atac" cuprinde atât căile de atac ordinare, cât și pe cele extraordinare, din modul în care este redactat textul rezultând că legea nu face nicio distincție între acestea.

Or, unde legea nu distinge, nici judecătorul nu poate face vreo distincție (ubi lex non distinguet, nec nos distinguere debemus).

Astfel, se constată că hotărârea ce face obiectul revizuirii pendinte a fost pronunțată în completul de filtru, în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., recursul fiind respins ca inadmisibil printr-o decizie, care, așa cum s-a arătat anterior, nu este supusă niciunei căi de atac.

Se reține că prin dispozițiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părților îndeplinirea actelor de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiecții de drept aflați în situații identice.

Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Or, astfel cum s-a reținut, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia atacată nu este supusă niciunei căi de atac.

Este știut că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pe de altă parte, revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ. este admisibilă doar dacă, după pronunțarea unei hotărâri definitive într-o cauză în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate a unei legi sau ordonanțe de urgență, Curtea Constituțională s-a pronunțat în sensul admiterii excepției de neconstituționalitate invocate în acea cauză.

Analizând actele și lucrările dosarului, se constată că, în speță, revizuenta invocă faptul că, după pronunțarea deciziei nr. 834 din 10 mai 2017 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014, ce face obiectul revizuirii de față, prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale a României, publicată în Monitorul Oficial nr. 582/20.07.2017, s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., este neconstituțională.

În raport de această situație, Înalta Curte constată că nu sunt incidente prevederile art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., revizuirea fiind, și din acest punct de vedere, inadmisibilă.

Deciziile Curții Constituționale prin care s-a constatat neconstituționalitatea unui text de lege/ordonanță de urgență se aplică numai pentru viitor fiind obligatorii pentru procesele în curs, nesoluționate definitiv/respectiv ce se vor naște după data publicării lor în Monitorul Oficial, cum este cazul în speță, prin prisma art. 27 C. proc. civ., iar pentru procesele soluționate definitiv Decizia Curții Constituționale poate deschide calea de atac extraordinară a revizuirii pe temeiul art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ. numai în cauzele în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate a textului de lege respectiv, iar excepția a fost admisă sau respinsă ca devenită inadmisibilă (a se vedea Decizia Curții Constituționale nr. 223/2012, Decizia Curții Constituționale nr. 100/1999). Curtea Constituțională a reținut că o decizie prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate are efecte și pentru trecut, cu referire la procesele soluționate printr-o hotărâre definitivă, în mod limitat în sensul că profită doar autorilor acesteia, adică părților din cauza în care excepția a fost admisă, cât și autorilor aceleiași excepții, invocate anterior publicării deciziei în monitorul oficial, în alte cauze, excepție respinsă ca devenită inadmisibilă, întrucât un text de lege nu poate fi declarat neconstituțional de mai multe ori (Decizia Curții Constituționale nr. 866/2015).

Se reține că pe parcursul judecării cererii de recurs care a format obiectul dosarului nr. x/2014, nu a fost invocată, nici de părți, nici de instanță, din oficiu, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor legale constatate ulterior ca fiind neconstituționale prin decizia nr. 369/2017 și, în consecință, în cauză nu a fost admisă sau respinsă ca devenită inadmisibilă respectiva excepție de neconstituționalitate.

Cum la data publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 369/2017, cauza era definitiv soluționată, decizia Curții Constituționale nu poate constitui temei de revizuire a Deciziei nr. 834/2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, încât calea de atac a revizuirii este inadmisibilă.

Așa fiind, în considerarea dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și a faptelor pe care se întemeiază, prin raportare la art. 457 alin. (1) din același cod, potrivit căruia: "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta...", Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta R.A. AEROPORTUL INTERNATIONAL SIBIU împotriva deciziei nr. 834 din 10 mai 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta R.A. AEROPORTUL INTERNATIONAL SIBIU împotriva deciziei nr. 834 din 10 mai 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2018.