ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1722/2017

Asupra cererii de revizuire a constatat următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 21 octombrie 2014 pe rolul Tribunalului Argeș, secția Civilă, reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar B. și administrator special C. a solicitat obligarea pârâtei S.C. D. S.R.L. la plata creanței certe, lichide și exigibile în sumă de 921.056,71 RON, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 151/2015 din 18 mai 2015, Tribunalul Argeș, secția Civilă a respins ca nefondată acțiunea.

Prin decizia civilă nr. 205/2016 din 4 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a fost admis apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin reprezentant C. și prin administrator judiciar B. împotriva sentinței civile nr. 151/2015 din 18 mai 2015 a Tribunalului Argeș, secția I civilă. A fost schimbată sentința în sensul că a fost admisă acțiunea și a fost obligată pârâta la plata sumei de 921.056,71 RON, reprezentând plata chiriei restante.

Împotriva acestei hotărâri, pârâta S.C. D. S.R.L. a declarat recurs, care a fost soluționat prin decizia nr. 1034 din 7 iunie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în sensul respingerii ca inadmisibil. Decizia a fost pronunțată în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., nefiind supusă niciunei căi de atac.

În motivarea acestei decizii, Înalta Curte a reținut că valoarea pretențiilor contestate în acel litigiu nu depășește pragul de 1.000.000 RON, prevăzut de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

La data de 18 octombrie 2017, S.C. D. S.R.L. prin lichidator judiciar CII E. a formulat, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., cerere de revizuire a deciziei nr. 1034 din 7 iunie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

În motivarea acestei cereri, revizuenta a susținut că prin decizia atacată cu revizuire a fost respins ca inadmisibil recursul ce a format obiectul dosarului nr. x/2014

Revizuenta a mai precizat că art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în temeiul căruia a fost soluționat recursul a fost declarată neconstituțională prin decizia nr. 369 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 582 din 20 iulie 2017.

În cuprinsul cererii de revizuire, s-a mai arătat că, în cauză, sunt aplicabile și dispozițiile deciziei Curții Constituționale nr. 895/2015, fiind evocat în acest sens paragraful 28 din decizie.

În consecință, revizuenta a solicitat admiterea cererii de revizuire și schimbarea în tot a hotărârii atacate, cu consecința judecării recursului.

Analizând cererea de revizuire, în raport cu temeiul de drept invocat, Înalta Curte o va respinge ca inadmisibilă pentru considerentele care succed:

Revizuirea unei hotărâri poate fi cerută, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., dacă după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională prevederea care a făcut obiectul acelei excepții.

Prin urmare, dispoziția legală are în vedere ipoteza constând în admiterea unei excepții de neconstituționalitate în cauza în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere, intervenită după ce hotărârea a devenit definitivă.

În speță, se constată că nu este îndeplinită această condiție, întrucât S.C. D. S.R.L. prin lichidator judiciar CII E. nu a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 și, mai mult, decizia nr. 369 a Curții Constituționale prevede că dispozițiile sale se aplică hotărârilor pronunțate ulterior publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, condiție care, de asemenea, nu este îndeplinită în cauză.

În ceea ce privește decizia nr. 895/2015 a Curții Constituționale, invocată de revizuentă, Înalta Curte apreciază că nu este incidentă în litigiul pendinte, întrucât aceasta vizează dispozițiile art. 641 și art. 666 din C. proc. civ., care au un alt obiect de aplicare, respectiv executarea silită.

Potrivit art. 513 alin. (3) C. proc. civ. dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și a faptelor pe care se întemeiază.

Trebuie menționat ca aspect de admisibilitate că pe lângă motivele expres și limitativ prevăzute de lege, hotărârea împotriva căreia se îndreaptă revizuirea este necesar să fie susceptibilă de exercițiul acestei căi de atac.

În speță, Înalta Curte constată că decizia a cărei revizuire se solicită, prin care s-a respins ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. D. S.R.L. prin lichidator judiciar CII E., din perspectiva criteriului valoric al litigiului, care se situa sub pragul de 1.000.000 RON prevăzut de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, nu poate forma obiectul revizuirii având în vedere următoarele:

Potrivit prevederilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac.

Astfel, se constată că hotărârea ce formează obiectul revizuirii pendinte a fost pronunțată în procedura de filtrare a recursurilor de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., recursul fiind respins ca inadmisibil.

În consecință, Înalta Curte reține că nu pot forma obiect al revizuirii acele decizii prin care recursul a fost anulat sau respins ca inadmisibil printr-o decizie a completului de filtru, în faza de examinare a cerințelor de formă pe care trebuie să le întrunească recursul, întrucât, potrivit art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în acest caz, decizia nu este supusă niciunei căi de atac.

Altfel spus, în cauză, decizia atacată cu revizuire fiind pronunțată sub aspectul inadmisibilității recursului, care potrivit art. 493 alin. (5) C. proc. civ. nu este supusă niciunei căi de atac, nu este susceptibilă de a fi retractată pe calea revizuirii, pentru neîndeplinirea condiției prevăzute de art. 509 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii, iar din acest motiv, este inadmisibilă.

În acest sens dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., prevăd că "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta...", ceea ce înseamnă că orice cale de atac, inclusiv cea extraordinară a revizuirii, poate fi exercitată numai dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de lege.

Față de aspectele arătate, Înalta Curte constată că hotărârea asupra căreia poartă cererea de revizuire nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., astfel încât, în considerarea dispozițiilor art. 513 alin. (3) același cod, va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. D. S.R.L. prin lichidator judiciar CII E..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. D. S.R.L. prin lichidator judiciar CII E. împotriva deciziei nr. 1034 din 7 iunie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2017.